Tot ce trebuie să ştii despre naştere

Felul în care decurge naşterea poate influenţa, în egală măsură, sănătatea mamei şi pe cea a copilului. Află care sunt metodele de control al durerii în timpul travaliului, avantajele naşterii naturale şi dezavantajele cezarienei.

Cea mai grea încercare la care este supus organismul femeii în mod fiziologic, natural şi normal este naşterea. În prezent, o  viitoare mămică poate opta pentru metoda naturală, însoţită de diferite tehnici de control al durerii, inclusiv anestezie sau pentru naşterea prin cezariană.

Totuşi, dacă sarcina decurge normal, nu există complicaţii de ultim moment, iar sănătatea mamei permite, medicul va recomanda metoda vaginală de naştere.

Natural, fără anestezie

Metoda Lamaze, foarte populară în toată lumea este cea mai folosită opţiune pentru naşterea vaginală. Gravida învaţă gestionarea durerilor din timpul travaliului, astfel încât să nu aibă nevoie de anestezia epidurală sau de medicamentele specifice.

Controlul durerii se obţine prin tehnici de respiraţie, relaxare şi masaj, care scurtează travaliul şi ajută la dilatarea optimă a colului uterin în vederea naşterii. Ideea centrală pe care se bazează metoda Lamaze este aceea că poţi atenua durerea dacă îţi concentrezi atenţia asupra relaxării musculaturii prin controlul respiraţiei. Tocmai de aceea, cursurile Lamaze presupun şi învăţarea mai multor tehnici de respiraţie care pot fi adaptate în funcţie de stadiul travaliului şi de intensitatea contracţiilor.

Cursurile pot fi urmate începând cu primul trimestru de sarcină, durează şase săptămâni, fiecare şedinţă având o durată de două ore. Toate tehnicile de control al durerii sunt predate de instructori certificaţi Lamaze, care pot fi moaşe sau medici. Preţul cursurilor Lamaze este de aproximativ 450 de lei, la fel ca şi restul cursurilor prenatale.

Deşi în România metoda Lamaze este cea mai cunoscută, iar majoritatea cursurilor prenatale presupun învăţarea acestei tehnici, medicii ginecologi au perfectat şi certificat, în total, opt metode de a naşte natural, incluzând aici şi Lamaze.

Fără dureri cu epidurala

Aproape o treime dintre femeile care nasc aleg anestezia epidurală. Aceasta presupune injectarea unui anestezic în partea de jos a spatelui, în spaţiul epidural, în jurul măduvei spinării. În acest fel se obţine amorţirea nervilor care transmit semnale de durere dinspre uter şi canalul naşterii către centrii din creier.

Dezavantajul epiduralei este acela că poate amorţi şi muşchii pelvieni şi picioarele, fapt care îngreunează expulzia, drept pentru care medicul ar putea fi nevoit să folosească forcepsul. În cazul femeilor care nasc prin cezariană, epidurala este de preferat anesteziei generale.

Epiziotomia poate fi necesară

Naşterea naturală poate necesita realizarea unei epiziotomii, o incizie în perineu pentru a mări vulva, permiţând astfel trecerea mai uşoară a bebeluşului spre exterior. Incizia se face pe partea de mijloc a vulvei pentru că se coase mai uşor,
este mai puţin dureroasă şi nu provoacă, de obicei, complicaţii postoperatorii. În plus, medicii preferă realizarea epiziotomiilor pentru a preveni rupturile necontrolate ale muşchiului perineal şi ale vulvei în timpul naşterii.

7 metode de naştere naturală

1.Metoda Dick-Read porneşte de la ideea că frica de necunoscut conduce la accentuarea durerii. De aceea presupune relaxarea şi exerciţii uşoare pentru îmbunătăţirea tonusului muscular, dar mai ales urmărirea de documentare şi de materiale care au rol informativ şi demonstrativ.

2.Metoda Kitzinger este asemănătoare cu metoda Dick-Read şi Lamaze şi presupune relaxarea cu ajutorul masajului. În timpul cursurilor, femeia însărcinată testează mai multe poziţii de naştere, pentru a vedea care i se potriveşte cel mai bine, iar travaliul se va desfăşura în poziţia solicitată de mămică.

3.Metoda Bradley presupune implicarea soţului. Acesta ar trebui să aibă rol de antrenor al femeii în timpul naşterii. Metoda contestă tehnicile de respiraţie, cu argumentul că pot accentua epuizarea şi favorizează fenomenul de hiperventilaţie, care conduce la ameţeli şi, din acest motiv, la scăderea oxigenului ce ajunge la făt în timpul travaliului.

4.Naşterea sub hipnoză se bazează pe însuşirea unor procedee de autohipnoză, dar şi de facilitare a răspunsului la sugestiile unui psihoterapeut care poate asista femeia la naştere. Prin intermediul hipnozei se poate obţine relaxarea maximă a organismului, durerile pot fi controlate, iar muşchii pot lucra fără probleme în timpul travaliului.

5.Metoda LeBoyer se referă mai mult la ceea ce se întâmplă cu bebeluşul imediat după naştere. Micuţii sunt aduşi pe lume într-o încăpere încălzită şi semiîntunecată. Li se face o baie caldă, apoi sunt aşezaţi imediat la sânul mamei.

6.Metoda Gamper se bazează pe faptul că gravida trebuie să creadă în forţa organismului ei, să nu ignore contracţiile, ci să le accentueze folosind respiraţia şi împingând.

7.Metoda Odent sau naşterea în apă presupune travaliul în apă, care atenuează durerea pentru că gravida are mai multă libertate de mişcare şi se poate relaxa mai bine: poate pluti, se poate roti în bazinul cu apă, după bunul plac.

Specialistul nostru

dr. Alexandra Crişan, medic primar obstetică-ginecologie

Naşterea naturală necesită mai puţine manevre invazive, precum intubaţia, inciziile, perfuziile, injecţiile. Mobilizarea lăuzei se face repede, lactaţia se instalează rapid, în comparaţie cu naşterea prin cezariană, iar durerea postpartum este mai mică atunci când nu există cicatrice uterină. Majoritatea naşterilor naturale decurg normal. Atunci când apar probleme sunt cauzate de faptul că mama vine la maternitate, în travaliu, cu o sarcină nesupravegheată corespunzător sau pentru că medicii nu urmăresc corect travaliul şi nu iau la timp decizia de operaţie cezariană sau de aplicaţie de forceps.

Cezariana: da sau nu?

Decizia de naştere prin cezariană, alternativa la naşterea naturală, ce presupune o incizie la nivelul abdomenului şi la nivelul uterului pentru a scoate copilul ar trebui să aparţină medicului ginecolog. Indicaţia poate fi stabilită înainte de travaliu dacă gravida are anumite probleme medicale ce prezintă contraindicaţie pentru naşterea vaginală. De asemenea, este indicată în cazul în care apar anomalii în timpul travaliului şi sunt semne de suferinţă fetală.

Ginecologul recomandă cezariana dacă:

-placenta blochează colul uterin. Altfel,  ar provoca hemoragie în timpul travaliului
-placenta este dezlipită
-mama are o infecţie genitală sau altă infecţie ( HIV, virus herpetic), pe care copilul ar putea-o prelua în timpul naşterii
-bebeluşul este înfăşurat în cordonul ombilical
-când travaliul este lung şi prea dureros
-sarcina este multiplă
-se observă diabet gestaţional
-fătul are anomalii congenitale
-fătul nu este aşezat cu capul în jos pentru naştere
-mama are probleme oftalmologice care contraindică naşterea naturală
-craniului copilului este prea mare în comparaţie cu bazinul mamei.

Riscurile cezarienei

-Pierderile de sânge sunt mai mari, în cazul cezarienei, în jur de un litru, faţă de 500 de mililitri la naşterea vaginală

-Riscul de infecţii la nivelul uterului şi al plăgii operatorii este mai crescut decât în cazul plăgilor apărute în timpul naşterii vaginale.

-După naşterea prin cezariană mobilizarea lauzei este dificilă din cauza durerilor de la nivelul plăgii postoperatorii. Acest fapt poate întârzia lactaţia, influenţată şi de precocitatea punerii la sân a nou-născutului.

-Cicatricea uterină rămasă după naşterea prin cezariană va necesita, în cursul unei sarcini ulterioare, grijă specială pentru a evita o ruptură uterină, hemoragie şi chiar moartea fătului.

-O intervenţie cezariană necesită cunoaşterea cu mare precizie a vârstei sarcinii. Pentru datarea corectă este necesară o ecografie în primul trimestru, deoarece măsurătorile de mai târziu nu mai reflectă fidel vârsta fătului. Viaţa nou-născutului poate fi pusă în pericol din cauza complicaţiilor respiratorii ce pot apărea dacă cezariana este făcută prea devreme.

Ştiai că...

... în maternităţile din România, cea mai folosită metodă de naştere este metoda Gamper, în care gravida, asistată de medic sau de moaşă trebuie să ajute expulzia fătului, amplificând prin respiraţie contracţiile fiziologice şi împingând?

... naşterea are trei etape: travaliul (perioadă în care colul uterin trebuie să se dilate 10 centimetri), expulzia fătului şi apoi a placentei?

Cursurile te ajută la naştere

Gravida, alături de partener pot să urmeze cursuri prenatale începând cu momentul confirmării sarcinii. Pe lângă cursurile

Lamaze,  există şi cursuri prenatale care oferă informaţii despre toate cele opt tehnici de naştere naturală, fără a promova o tehnică anume. Rolul acestora este de a oferi toate datele necesare despre naşterea naturală, astfel încât viitorii părinţi să fie  cât mai pregătiţi pentru momentul cel mare.

Majoritatea cursurilor prenatale includ:

-informaţii precise despre sarcină şi naştere

-predarea unor tehnici speciale de relaxare, de controlare a muşchilor şi de respiraţie, care sporesc forţa mamei de a face faţă durerii

-sfaturi pentru stabilirea cooperării eficiente cu moaşa şi cu medicul în timpul travaliului.

Avantajele frecventării acestor cursuri sunt acelea că femeile gravide au posibilitatea de a se antrena fizic şi psihic pentru travaliu şi naştere, învăţând tehnici de control al durerii şi că bărbatul poate participa şi înţelege cum să-şi ajute partenera în momentele dificile.

Româncele preferă cezariana

În România, procentul naşterilor prin cezariană este mare, de aproximativ 40 la sută, dar nu pentru că mamele au contraindicaţii în privinţa naşterii vaginale, ci pentru că sunt speriate de perspectiva unui travaliu dureros şi nu sunt informate vizavi de dezavantajele acestei metode. Şi comoditatea medicilor ginecologi, care nu le inspiră încredere, influenţează alegerea româncelor.

Programarea unei astfel de naşteri poate oferi gravidei o anumită siguranţă, pentru că ştie modul cum va decurge operaţia şi data naşterii. Dar cezariana nu înseamnă doar avantaje, ci şi dezavantaje, pentru că, uneori, riscurile sunt mai mari decât în cazul naşterii vaginale.

Specialistul nostru

Lena Rusti, psiholog psihoterapeut Mentarex Consult

Tot mai multe cupluri sunt deschise să împărtăşească situaţiile de viaţă până la capăt, astfel încât fiecare în parte să simtă că participă şi contribuie la respectiva experienţă. Naşterea unui copil este una dintre ele. Tatăl care ia parte la naşterea copilului sau ia cunoştinţă în mod direct atât cu procesul naşterii, cât şi cu emoţiile intense care se dezvoltă atunci, va deveni mai implicat şi mai responsabil.

În plus, după acest eveniment, tatăl se va simţi  mai aproape de soţia şi de copilaşul său. Pentru unii bărbaţi însă, această experienţă poate avea consecinţe negative. Ei ar putea să asimileze imaginea soţiei cu cea de mamă şi să dezvolte reţineri în privinţa relaţiilor sexuale cu aceasta. Pe de altă parte, chiar dacă majoritatea gravidelor doresc să împărtăşească momentul naşterii cu partenerul lor, există şi femei care din pudoare sau din teama că această experienţă le-ar afecta viaţa sexuală, refuză prezenţa bărbatului. În aceste cazuri este recomandat ca partenerul să respecte dorinţa gravidei.