Tot ce trebuie să ştii despre antiperspirante şi despre aluminiu: cât de periculoase sunt, de fapt?

Un medic oncolog american face bilanţul studiilor realizate până acum despre siguranţa antiperspirantelor, adaugă experienţa personală şi oferă informaţii importante privind expunerea la aluminiu.

Întrebată frecvent de pacienţii ei dacă anumite obiecte sau alimente cu care se întâlnesc în viaţa de zi cu zi cresc riscul de cancer, medicul oncolog Marisa Weiss, fondatoarea breastcancer.org, cea mai vizitată platformă de informaţii despre cancerul mamar la nivel mondial, a decis să scrie un articol despre riscurile antiperspirantelor. Articolul a fost publicat de organizaţia americană preocupată de chimicalele din cosmetice, din alimente şi din mediul încojurător Environmental Working Group (EWG).

Răspunsul la întrebarea din titlu, spune specialista, nu este, din păcate, unul foarte clar. „Probabil că nu“ sau „poate că da“, aşa răspunde medicul oncolog după ce a recitit studiile privind legătura dintre aluminiul din antiperspirante şi riscul de cancer de sân. „Aş vrea să vă ajut să luaţi cele mai bune decizii, dar cercetările de până acum în domeniu nu sunt concludente. Cel mai bun lucru pe care-l puteţi face este să vă informaţi cu privire la ce se ştie până acum şi să faceţi cea mai bună alegere pentru fiecare dintre voi“, spune dr. Weiss.

Zvonurile

Antiperspirantele conţin săruri de aluminiu, ingrediente active care blochează transpiraţia. Există teorii conform cărora aceste săruri de aluminiu sunt absorbite în ganglionii limfatici de la subraţ, unde se acumulează în timp. Iar consecinţa este deteriorarea celulelor şi instalarea cancerului.

Teoriile enunţate se bazează pe aceste idei:

• În cadrul unor studii, cercetătorii au descoperit urme de aluminiu în ţesutul gras al pieptului, precum şi în ţesutul mamar, în lichidul mamar şi în laptele de mamă.  
• Majoritatea tipurilor de cancer mamar se dezvoltă în zona superioară şi externă a pieptului, zona cea mai apropiată de ganglionii limfatici expuşi la antiperspirante.  
• Multe femei aplică antiperspirantul după ce s-au epilat la subraţ cu ajutorul lamei de ras. Această metodă de îndepărtare a părului nedorit se soldează cu mici leziuni, uneori invizibile, şi cu iritaţie, căi prin care sărurile de aluminiu pot pătrunde mai uşor în corp. Acesta este motivul pentru care pe ambalajul antiperspirantelor există avertismente privind utilizarea lor după epilare.

Unele zvonuri sugerează, de asemenea, că motivul pentru care bărbaţii au un risc mai mic de cancer mamar este că firele de păr de la subraţ blochează acţiunea antiperspirantelor, astfel că sărurile de aluminiu se absorb mai puţin în cazul lor. Dar ştiinţa contrazice acest ultim zvon: bărbaţii sunt mai puţin predispuşi la cancer de sân pentru că, evident, prezintă mai puţin ţesut mamar decât femeile, dar şi pentru că hormonii masculini le oferă protecţie.

Organismul bărbaţilor secretă cantităţi foarte mici de estrogen, hormonul sexual feminin, unul dintre principalii factori de risc pentru cancerul de sân.

Cercetările

O varietate de studii au avut drept scop confirmarea sau infirmarea legăturii dintre antiperspirante şi cancerul de sân. Rezultatele nu au fost lămuritoare în niciunul dintre cazuri, potrivit medicului oncolog.

• O cercetare americană publicată în 2002 a comparat efectele antiperspirantelor şi deodorantelor în cazul a 1.500 de femei. Jumătate din ele fuseseră diagnosticate cu cancer mamar. Oamenii de ştiinţă nu au reuşit să găsească nicio dovadă care să sprijine ideea conform căreia utilizarea antiperspirantului ar fi crescut riscul de cancer de sân, nici măcar în cazul femeilor care obişnuiau să-şi radă pielea subraţului înainte de a-l folosi.  
• Un alt studiu american publicat în 2003 a monitorizat peste 400 de femei diagnosticate cu cancer de sân. Femeile care foloseau antiperspirant sau deodorant ăn mod frecvent şi care se epilau cu aparatul de ras la subraţ înainte fuseseră diagnosticate la o vârstă mai fragedă decât celelalte. Specialiştii au concluzionat că epilarea cu lama de ras la subraţ înaintea folosirii antiperspiratului ar putea juca un rol important în instalarea cancerului mamar. Dar nu a fost clar care ingredient din produsele utilizate ar fi vinovate pentru această legătură.

Ce ştim cu siguranţă până acum

Ne expunem cel mai mult la aluminiu prin hrană şi lichidele pe care le bem. Metalul uşor se regăseşte în mod natural în cantităţi foarte mici în mare parte din apa pe care o bem şi, desigur, în unele alimente pe care le mâncăm. În unele cazuri, aluminiul este adăugat în alimentele procesate industrial pentru a le conferi o textură anume. Este vorba despre unele tipuri de brânză, murături şi pâine. Se găseşte, de asemenea, în anumite medicamente, inclusiv în aspirina tamponată şi în pastilele antacide, în vaccinuri şi în produse pentru îngrijirea personală, cum sunt lacul de unghii, fardul de pleoape şi rujurile. Multe vase de gătit sunt din aluminiu şi cantităţi mici ale metalului pot trece din vasul respectiv în hrană la temperaturi înalte. Acelaşi principiu este valabil în cazul alimentelor păstrate în folie de aluminiu sau în cutii de aluminiu.

• Există foarte puţine studii care să cuantifice cantitatea de aluminiu pe care o absorbim prin piele în urma utilizării antiperspirantelor. Totuşi, se pare că fiecare aplicare de antiperspirant aduce în corp un nivel extrem de redus de aluminiu. Totuşi, pielea lezată după ras sau iritată este o poartă deschisă prin care intră cantităţi mai mari de aluminiu decât prin pielea sănătoasă.  
• Este adevărat că, în cadrul unor studii, oamenii de ştiinţă au găsit urme de aluminiu în ţesutul mamar şi în lichidul mamar. Totuşi, ei nu au putut stabili cu exactitate dacă aluminiul respectiv provine din utilizarea antiperspirantelor sau din alte surse. Aceiaşi specialişti au găsit urme de aluminiu şi în sânge, în ţesutul osos, muscular şi în creier.  
• În general, organismul reţine foarte puţin din aluminiul pe care-l asimilează prin expunerea zilnică obişnuită. Nu are nevoie de el pentru nicio funcţie a organismului, iar mare parte din el este eliminată atunci când mergem la toaletă.  
• Este adevărat că majoritatea cazurilor de cancer mamar sunt localizate în zona superioară şi externă a sânilor, cea mai apropiată de zona de aplicare a antiperspirantului. Cei mai mulţi oameni de ştiinţă nu cred, totuşi, că explicaţia pentru acest lucru este folosirea antiperspirantelor. De fapt, motivul real este că acolo este concentrat cel mai mult ţesut mamar.

Ce poţi face

Chiar dacă nu este demonstrată ştiinţific 100% legătura dintre antiperspirante şi cancerul mamar, medicul Marissa Weiss ne sfătuieşte să luăm, totuşi, măsuri pentru a reduce expunerea la aluminiu din alte motive. Sistemul nervos central, adică măduva spinării şi creierul, sunt considerate cele mai sensibile ţinte ale aluminiului. Câteva studii arată că aluminiul ar putea fi cauza instalării bolii Alzheimer.

Aluminiul este atât de întâlnit în mediul înconjurător, încât este imposibil să eviţi total expunerea. Dar poţi reduce, totuşi, această expunere:

• Nu aplica antiperspirantul imediat după ras. Încearcă să-ţi modifici rutina: fă duş seara şi rade-ţi atunci şi pielea subraţului. Aplică antiperspirantul dimineaţa, după ce pielea s-a calmat.  
• Foloseşte antiperspirant cu o cantitate mai mică de aluminiu. Nu vei simţi diferenţa decât dacă de obicei transpiri foarte mult. Pentru a şti care produs are mai puţin aluminiu, verifică eticheta. (Proporţia de aluminiu din antiperspirante variază înter 15% şi 25%, iar unele produse au trecută această proporţie pe etichetă).  
• Înlocuieşte antiperspirantul cu un deodorant. Deodorantele acţionează doar asupra mirosului neplăcut, nu şi asupra transpiraţiei propriu-zise, fiindcă nu conţin aluminiu. Verifică eticheta pentru a fi sigur că aluminiul nu se regăseşte printre ingrediente. Probabil că va trebui să încerci mai multe astfel de produse până să găseşti unul potrivit pentru tine care chiar să blocheze mirosul neplăcut.  
• Nu folosi la gătit vase din aluminiu. Preferă-le pe cele din inox şi din fontă.    
• Unele alimente conţin aditivi pe bază de aluminiu. Brânzeturile procesate pot conţine agenţi de emulsifiere pe bază de aluminiu, iar murăturile din comerţ pot conţine alaun, care le face mai crocante. Produsele de patiserie procesate pot conţine, de asemenea, praf de copt care are în compoziţie aluminiu. Evită, aşadar, produsele care au trecute pe etichetă următoarele ingrediente: alum, alumino, aluminate sau aluminum (aluminiu). De asemenea, asigură-te că foloseşti la gătit doar praf de copt fără aluminiu.  
• Evită medicamentele antacide care conţin aluminiu. Acestea sunt recomandate, de obicei, pentru arsurile gastrice.  
• Foloseşte şampon, săpun, creme şi cosmetice care nu conţin aluminiu (verifică-le etichetele).  
• Cumpără cât mai rar alimente şi băuturi în cutii de aluminiu şi găteşte cât mai rar în folie de aluminiu.