Spondilită anchilozantă? Aşa o tratezi!

Persoanele afectate trebuie să doarmă pe un pat tare, fără pernă

Fără tratament medicamentos şi fizioterapeutic susţinut, coloana se deformează şi îşi pierde mobilitatea.

Artrită de cauze necunoscute, spondilita anchilozantă sau anchilopoietică (SA) apare mai ales la vârste tinere, până în 35 de ani, şi afectează preponderent bărbaţii.

Specialiştii estimează că maladia se transmite genetic, 15-20 la sută din persoanele afectate având un caz de boală în familie. Un argument în plus pentru ipoteza implicării genetice este faptul că 95 la sută din cei afectaţi prezintă gena HLA-B27, potrivit studiilor.

Boala ‹‹urcă›› pe coloană

Debutează la nivelul articulaţiilor sacroiliace, care leagă bazinul de coloana vertebrală şi, în timp, „urcă" la nivelul coloanei. Poate afecta şi alte articulaţii. Inflamaţia provoacă dureri articulare, mai ales în zona lombară sau toracică, şi limitează mişcările coloanei. Aceste simptome apar mai ales dimineaţa, după repausul nocturn, şi sunt atenuate în urma activităţii fizice.

Medicamentele reduc inflamaţia şi durerea

Tratamentul nu asigură vindecare, dar opreşte evoluţia bolii, permiţând desfăşurarea unei vieţi normale. Medicamentele recomandate în caz de spondilită anchilozantă sunt antiinflamatoarele steroidiene şi nesteroidiene, tratamentele biologice şi substanţele care previn distrugerea articulară.

Acestea din urmă sunt substanţe din clasa DMARD (acronim din engleză pentru „drog antireumatic ce modifică boala"), substanţe care scad durerea şi răspunsul imun la nivelul articulaţiei. Tratamentele biologice sunt medicamente ce acţionează împotriva unor proteine inflamatorii numite „factor de necroză tumorală".

Duce la înţepenirea spatelui

Netratată, inflamaţia duce la fuzionarea corpilor vertebrali, cu scăderea mobilităţii şi anchilozare, iar în stadiile avansate, coloana are aspectul radiologic de „băţ de bambus". Curbura lombară poate să dispară, în vreme ce ­curbura toracică se poate accentua. Bolnavul poate ajunge la modificări severe de postură, care îl fac să se aplece mult înainte şi care îi îngreunează respiraţia.

Din cauză că boala nu beneficiază de o metodă specifică de diagnostic, de multe ori se descoperă târziu, atunci când apar modificări vizibile la radiografia de coloană.

Statistică: 30% din populaţia adultă a Europei suferă de boli reumatice.

Mobilitatea, păstrată cu fiziokinetoterapie

Dacă medicamentele controlează evoluţia inflamaţiei, fiziokinetoterapia previne deformarea coloanei şi apariţia anchilozei.

Exerciţiile de postură şi cele de gimnastică se fac, la început, în prezenţa unui specialist şi includ extensii şi gimnastică la spalier. Apoi se repetă timp de 30 de minute zilnic, de către fiecare bolnav, la domiciliu. De asemenea, ajută învăţarea tehnicilor de respiraţie. Cei afectaţi trebuie să-şi dozeze bine efortul fizic şi să evite să petreacă mult timp pe scaun sau în fotoliu.

Masajul, individualizat

Şi masajul poate ajuta în caz de spondilită, prin calmarea durerilor şi prin decontractarea musculaturii, precum şi prin creşterea circulaţiei sanguine la locul masat. Împreună cu întinderile ghidate de un specialist şi cu aplicarea de comprese, poate da rezultate bune.

Este important însă ca manevrele să fie executate de cineva care are cunoştinţe despre boală. Chiar şi aşa, unii bolnavi cu spondilită nu suportă masajul, astfel că tratamentul trebuie individualizat.

Tratamentul precoce previne agravarea leziunilor apărute la nivel articular.

Specialistul nostru
Dr. Georgiana-Ozana Tache
medic primar balneo­fizioterapie şi recuperare medicală

Spondilita anchilozantă este o boală în care organismul formează anticorpi şi faţă de propriile structuri, cu atacarea articulaţiilor. Acestea se inflamează, apoi se fibrozează şi îşi scad mobilitatea, până la anchiloză. Tratamentul se face cu sulfasalazină, cu antiinflamatoare nesteroidiene sau steriodiene şi, în puseu acut, cu fizioterapie.

În perioada de remisiune sau de acalmie a bolii se instituie un program de kinetoterapie cu rolul de a menţine mobilitatea articulară la parametri funcţionali.

Se recomandă ca gimnastica medicală să se efectueze zilnic sau la două zile, timp de o oră. Se mai recomandă şi băile fierbinţi seara, precum şi exerciţiile efectuate în apă caldă.