Semnal de alarmă: bolile neurologice fac ravagii. România nu este pregatită
0Afecțiunile neurologice se află pe locul întâi în topul bolilor și al dizabilităților de care suferă populația la nivel mondial. Alzheimer, Parkinson și accidentul vascular cerebral au detronat pentru prima oară bolile cardiovasculare. Este un semnal de alarmă pe care îl trag specialiștii din întreaga lume și care ar trebui să ne dea și nouă, românilor, de gândit. Iar asta pentru că, în România, situația pacienților care suferă de astfel de afecțiuni este una de-a dreptul dramatică.
11 milioane de pacienți care au pierdut lupta pentru viață și peste 3 miliarde de alte persoane care suferă de unele dintre cele mai cumplite boli: afecțiunile neurologice. Iar asta nu este tot: în decurs de 30 de ani, numărul deceselor a crescut cu aproape 60% în întreaga lume.
Acestea sunt doar câteva dintre cifrele unui studiu dat publicității recent și care anunță o premieră: Alzheimer, Parkinson, accidentele vasculare cerebrale, migrenele și neuropatia diabetică sunt principalele cauze de invaliditate și îmbolnăvire la nivel mondial, înaintea bolilor cardiovasculare. Encefalopatia neonatală, meningita, epilepsia, complicațiile neurologice de la nașterea prematură, tulburările din spectrul autist și cancerul cerebral se numără, de asemenea, printre cele mai întâlnite afecțiuni. Însă neuropatia diabetică este afecțiunea care înregistrează cea mai rapidă creștere în comparație cu toate celelalte afecțiuni neurologice cunoscute. Potrivit datelor oficiale, numărul bolnavilor a ajuns, în anul 2021, la 206 milioane, triplu față de nivelurile înregistrate în anul 1990. „Aceste cifre sunt în concordanță cu creșterea continuă a prevalenței diabetului“, a precizat Liane Ong, cercetător la Universitatea din Washington și autor principal al lucrării.
Analiza oferă și soluții de prevenție. Printre acestea, controlul tensiunii arteriale și evitarea expunerii la plumb, măsuri care ar reduce dizabilitatea intelectuală cu 63% și, respectiv, demența cu 15%. „Ideea este că multe dintre aceste boli nu au tratamente eficiente în prezent și, în orice caz, sistemele de sănătate se luptă pentru a oferi îngrijire bolnavilor chiar și în țările cu venituri ridicate“, a precizat și Katrin Seeher, cercetător la Departamentul de Sănătate Mintală al OMS și coautor al lucrării.
„O strategie care are un mare potențial de a reduce povara bolilor neurologice este să acționăm asupra stilului nostru de viață, a obiceiurilor alimentare și a expunerii la poluare“, a mai spus specialista.
Mai multe centre de îngrijire
Vorbim despre afecțiuni care sunt greu de tratat inclusiv în țările occidentale, acolo unde populația are un nivel de trai mult mai ridicat decât la noi. Prin urmare, în România, bolnavii au șanse și mai mici la un tratament corespunzător și o îngrijire pe măsură. O spun chiar pacienții. „Dacă nu se vor investi bani în cercetare, nu vom fi salvați“, a precizat, pentru „Adevărul“, Adriana Totan, președinta asociației „Mai puternici decât boala Parkinson“. „Apoi, avem nevoie de empatie, de înțelegere, de respect, de ajutor, de bani. Medicamentele sunt foarte scumpe, alimentația pentru un bolnav de Parkinson este una specială și costisitoare. Avem nevoie de îngrijitori, de kinetoterapeuți, medici neurologi. Noi nu avem acces la centre de îngrijire, și atunci suntem obligați să apelăm la centrele private. Care costă însă foarte mult. Iar un bolnav de Parkinson, de cele mai multe ori, nu are de unde să scoată atâția bani. Mai ales dacă are o pensie mică“, ne-a mai spus Adriana Totan. „Noi nu ne permitem clinici private, suntem la mâna statului, care nu face nimic să ne ajute. Sau face prea puțin.“
Bolnavii de Parkinson au nevoie de centre medicale care să funcționeze permanent și care să le pună la dispoziție o echipă de medici multidisciplinară, dar și dispozitivele medicale necesare „ca să nu devenim niște roboți. Nu mai putem vorbi, nu mai putem înghiți, vom deveni niște legume ce vor îngreuna viața familiilor care nu au nicio vină. Statul nu ne acordă nimic. Nu există nici măcar asistenți sociali care să vină acasă la bolnav. Nu știe nimeni ce înseamnă boala Parkinson“.
Cât despre medicamente necesare, aceștia primesc compensate 100% doar trei din cele multe de care au nevoie. „Se respectă regula trei medicamente acordate pentru un diagnostic. Prin urmare, dacă am nevoie de cinci medicamente, statul îmi dă doar trei. Restul le cumpăr eu, din banii mei. Ori, noi ar trebui să fim priviți ca niște oameni care au mare nevoie de ajutor. Căci ne degradăm în fiecare zi.“
Avem nevoie de un Plan național pentru demență
O altă boală necruțătoare este Alzheimer, însă, din fericire, în cazul acestei afecțiuni, medicamentele sunt mai ieftine și compensate, a precizat, pentru „Adevărul“, dr. Maria Moglan, vicepreședinta Societății Române Alzheimer. „Însă, statul ar trebui să asigure pentru acești bolnavi mai multe centre de îngrijire. Acestea există, dar sunt prea puține. Pentru că nu sunt bani.“
Apoi, statul român ar trebui să aprobe „Planul Național de Demență“, pe care Societatea Română Alzheimer l-a elaborat încă din 2014 și pe care l-a trimis atunci către Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății, continuă dr. Maria Moglan. „Ar trebui să existe o comisie interministerială care să discute despre nevoile pacienților, despre diagnostic, tratament, post-tratament, despre centrele de îngrijire. Căci, după diagnostic și prescrierea unui tratament, ce se întâmplă cu acești oameni? Dar cu aparținătorii care, la fel, au nevoie de ajutor, de consiliere, de asistență socială? Aceștia sunt cei mai loviți, suferă cel mai mult, sănătatea lor, psihicul lor se degradează uneori mai mult decât ale pacientului în sine. De acești oameni cine are grijă? Bolnavul, într-o anumită fază a bolii, nu mai trăiește în prezent. Însă acest prezent este cumplit pentru familie“, a mai precizat dr. Maria Moglan.
Vicepreședinta Societății Române Alzheimer a ridicat aceeași problemă, a lipsei centrelor de îngrijiri. „Este foarte dificil pentru familie sau un aparținător să îngrijească un bolnav cu Alzheimer, mai ales în faza terminală a bolii. Este nevoie de susținere din partea autorităților“. Și medicul psihiatru Cătălina Tudose a declarat recent că, într-adevăr, în România ar trebui să existe o strategie, un plan național pentru tratarea pacienților cu demență. „Problematica legată de Alzheimer se încadrează într-o strategie mai largă de sănătate mintală, care nu există“. Prevalența demenței crește odată cu vârsta. În prezent, se estimează că una din opt persoane cu vârsta de 65 de ani suferă de demență, la fel ca și aproape jumătate dintre cei cu vârste de peste 85 de ani.
Se încarcă comentariile...
