România, singura țară din Europa care nu decontează una dintre cele mai revoluționare terapii anti-cancer. Un pacient explică hibele sistemului
0Deși există în România tratamente moderne și inovatoare, pacienții oncologici, mai exact cei care suferă de cancer hepatic, nu au nici o șansă să beneficieze de ele. Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu decontează aceste terapii, iar asta din mai multe motive. Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, a explicat pentru „Adevărul” unde se blochează, de fapt, banii și ce interese se ascund în spatele refuzului statului român de a salva vieți.
Deși trăim în secolul XXI, în plină dezvoltare tehnologică, când progresul și inovația galopează, iar inteligența artificială face parte deja din viața noastră de zi cu zi, pacientul român încă este tratat cu panacee universale. Și nu pentru că nu ar avea acces la terapii revoluționare, ci pentru că statul român nu le decontează. Este vorba despre mii și chiar zeci de mii de euro, bani pe care un român simplu nu-i are, iar statul român nu-i oferă. „Cancerul hepatic rămâne una dintre cele mai grave afecțiuni oncologice, cu o rată ridicată de mortalitate și opțiuni terapeutice limitate”, explică dr. Liliana Gheorghe, medic gastroenterolog în cadrul Institutului Clinic Fundeni. Însă, continuă specialistul, terapia prin radioembolizare cu microsfere radioactive încărcate cu yttriu-90 deschide noi perspective pentru pacienți. „Cu toate acestea, problema decontării acestor tratamente prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) rămâne una sensibilă”, arată medicul.
Potrivit medicului, detectarea precoce a cancerului hepatic este esențială pentru succesul terapeutic. Specialistul subliniază că boala este frecvent asociată cu infecții virale (hepatita B, C, Delta), steatohepatita non-alcoolică (NASH) și afecțiuni metabolice precum diabetul zaharat, obezitatea și hipertensiunea arterială. Din păcate, simptomele apar întârziat, ceea ce complică diagnosticul: „De aceea, screening-ul regulat pentru transaminaze, bilirubina și statusul viral sunte vitale pentru depistarea precoce a bolii. Metodele imagistice moderne, precum elastografia hepatică și RMN-ul cu substanță de contrast, contribuie și ele la detectarea timpurie a leziunilor hepatice suspecte, oferind șanse mai mari pentru tratamente eficiente”.
Cât costă viața unui om? 18.000 de euro!
Însă, dacă ne referim la terapii inovatoare, se remarcă terapia cu microsfere radioactive. Această procedură minim invazivă implică injectarea microsferelor radioactive direct în arterele care hrănesc tumora, distrugând celulele canceroase și limitând creșterea bolii. „Am obținut rezultate formidabile cu radioembolizarea. Pacientul tratat în noiembrie s-a recuperat excelent. La trei luni de la intervenție, ameliorarea a fost net superioară", a mai spus medicul. Această metodă nu doar că extinde speranța de viață, dar este esențială în faza de "bridging", oferind pacienților șansa de a rămâne eligibili pentru transplant hepatic. În plus, comparativ cu alte tratamente, radioembolizarea are efecte secundare mai reduse și o perioadă de recuperare mai scurtă, permițând pacienților să-și mențină o calitate a vieții mai bună.
Există însă o mare problemă: avem de-a face cu un tratament revoluționar, dar foarte costisitor. Mai exact, suma pe care ar trebui s-o plătească un pacient pentru a beneficia de această terapie este de 18.000 de euro. Prin urmare, accesul pacienților români la tratament este limitat, în lipsa decontării de către CNAS. „Nu ar fi un efort financiar formidabil pentru stat, dar întotdeauna există o reticență din partea administrației. Există temerea falsă că, dacă se deschide această ușă, vor exista prea multe cereri", subliniază medicul Liliana Gheorghe. Însă lucrurile nu stau deloc așa, căci numărul pacienților care ar avea nevoie de această terapie este relativ redus. „Vorbim despre maximum 300 pacienți într-un an și despre un impact financiar gestionabil de către stat”, continuă medicul.
Dr. Liliana Gheorghe consideră că pentru a îmbunătăți accesul la radioembolizare, este necesar un demers susținut de comunitatea medicală, pacienți și instituții. Se impune actualizarea Programului Național de Oncologie pentru a include această procedură inovatoare, asigurând astfel o șansă reală pacienților români care luptă cu cancerul hepatic.
„CNAS nu are bani să deconteze medicamente uzuale, ce să mai vorbim despre terapii moderne!”
Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice, a explicat pentru „Adevărul” că această terapie este cunoscută și apreciată pentru efectele sale benefice: „Am auzit despre existența acestui tratament care se administrează deja la nivel european, decontat”.
Într-adevăr, din informațiile pe care le-am obținut, România este singura țară europeană care nu decontează terapia prin radioembolizare cu microsfere radioactive. „Anul trecut, cei de la Fundeni au făcut mai multe intervenții, iar prima dintre ele a fost finanțată chiar de către firma care a adus tratamentul în România. Ceilalți pacienți și-au plătit singuri tratamentul, fiecare cum a putut”, a mai declarat Radu Gănescu.
CAS a primit pentru anul 2025 un buget mai mare față de cel alocat anul trecut însă o parte din acești bani se va duce pe stingerea unor datorii: „CAS a intrat în anul 2025 cu o datorie de aproape 2,5 miliarde de lei, datorie pe care trebuie s-o plătească. Scăzând din bugetul alocat această datorie, Casei nu-i mai rămân bani nici măcar pentru decontarea unor medicamente aflate deja pe lista medicamentelor decontate. Cel mai probabil în toamnă va fi o nouă realocare bugetară”.
Însă, până să ne gândim la bani, mai sunt și alți pași de făcut pentru aducerea pe piața din România a terapiilor moderne: „Trebuie să se schimbe politica medicamentului. Și cu siguranță se va schimba, pentru că nu numai în România, ci și în alte țări europene, evoluția este una foarte rapidă în domeniul medicinei. Va trebui să ținem pasul”. Însă procesul este unul extrem de complicat, căci puterea de a schimba ceva în bine se află în mânile mai multor instituții din sistem: „Nu vorbim doar despre CAS ci și despre Agenția Națională a Medicamentului, despre autoritățile locale, spitale, medici etc”.
Cum se evaluează un medicament pentru a fi sau nu pus pe piață
Evaluarea unui anumit medicament, pentru a se stabili dacă va fi sau nu introdus pe piață, presupune, în primul rând, o evaluare a costurilor. „Cu toții ne dorim costuri cât mai mici, însă produsele foarte bune sunt și foarte scumpe. Apoi, trebuie să decidem dacă aceste costuri ridicate rentează. De exemplu, înainte, cu un medicament relativ ieftin tratai bolnavii dintr-o comunitate întreagă. Acum lucrurile au evoluat, terapiile sunt țintite pe tipuri de boli, sunt specifice. Nu mai ai o marjă largă de populație pe care o tratezi, ai o marjă mai mică însă costurile sunt mai mari. Și, uneori, nu merită. Adică, plătesc 40.000 de euro și am 500 de persoane sănătoase, sau plătesc 1.000.000 de euro și am 3 persoane sănătoase?”, spune reprezentantul pacienților.
De ce nu este piața din România atractivă pentru producătorii străini de medicamente
Statul român nu a stat niciodată foarte bine la acest capitol, de a aduce medicamente inovative în România: „Abia în ultimii ani am început, încet, încet, să recuperăm din terenul pierdut. De când apărea un medicament pe piața din Vest și până când ajungea în România treceau și până la 1.000 de zile. Acum, timpii de așteptare s-au mai scurtat: doar 700 de zile”. Motivele? Politica de preț și birocrația specifică țării noastre. Radu Gănescu explică faptul că legislația românească, gândită cum 10-15 ani impune producătorilor un preț foarte mic. Cel mai mic. „În momentul în care ei vin cu un medicament în România, legislația noastră îi pune, practic, pe fugă. Ce facem noi, mai exact? O evaluare a prețurilor practicate în alte țări și stabilirea unui preț mai mic. Însă, în momentul în care eu impun acest preț, producătorul pierde. Motiv pentru care nu mai vine la mine, se duce în țări unde câștigă bani”, arată Radu Gǎnescu.
Al doilea motiv pentru care multe dintre tratamentele inovatoare din Vest lipsesc în România îl reprezintă hățișul birocratic în care este afundat sistemul de sănătate:„Procesul în sine de punere pe piață a unui medicament nou ne mănâncă extrem de mult timp. Orice terapie care intră în Programul Național și devine, ulterior, rambursată de Casa Națională de Sănătate, trece printr-un proces birocratic destul de complicat. Se face o evaluare, se calculează un punctaj în funcție de costuri dar și în funcție de numărul țărilor care rambursează tratamentul. De exemplu, pentru a obține un punctaj maxim, printre altele, produsul trebuie să existe pe piața a cel puțin jumătate din țările europene”.
În Germania, de exemplu, lucrurile nu stau așa. Produsul, evaluat de EMA, intră pe piața europeană, ajunge în Germania, aici este pus pe piață în trei zile, iar evaluarea lui se face concomitent cu administrarea sa. Radu Gănescu a precizat însă că din acest an lucrurile se vor simplifica și la noi în țară: „Începând din 2025 s-a schimbat legislația europeană, iar acum țările nu vor mai face evaluarea produselor medicamentoase, a terapiilor și tratamentelor separat. Va fi o singură evaluare, la nivel european. Iar apoi, cineva va dori medicamentul respectiv, îl va comanda direct. Primele produse avute în vedere vor fi chiar cele oncologice”.
Cu privire la terapia prin radioembolizare cu microsfere radioactive, care ar prelungi durata de viață a pacienților bolnavi de cancer hepatic, reporterii „Adevărul” au încercat să obțină o reacție și din partea reprezentanților CNAS. Vom publica răspunsul după ce îl vom primi.
Se încarcă comentariile...
