Lecţiile crizei de medicamente: exportul paralel, urmărit de stat; importul paralel, o soluţie la lipsa medicamentelor

FOTO Arhivă

Deşi atenţia publică este concentrată pe lipsa imunoglobulinei, în România lipsesc de pe piaţă şi alte categorii de medicamente, cum ar fi cele pentru afectiuni oncologice, cardiologice, neurologice sau pentru epilepsie.

Din 2015 au dispărut aproape o treime din totalul medicamentelor înregistrate în Romania. Care este cauza ? Producătorii retrag medicamentele cu preţuri mici, din cauză ca li se diminuează profiturile. Problema este că interesul comercial nu trebuie să afecteze interesul de sănătate publică şi dreptul la viaţă al pacienţilor.  

În 2017, s-a creat o amplă discuţie publică referitoare la lipsa medicamentelor  cauzată de exportul paralel - adică exportul în statele membre ale UE. Dezbaterea a amestecat interpretări cu informaţii neclare şi s-a creat percepţia că medicamentele nu se mai găsesc în România din cauză că sunt vândute în alte state europene, că exportul paralel lipseşte pacienţii de medicamente şi chiar că este un fenomen “incontrolabil”.   

Este exportul paralel cauza lipsei de medicamente ? Este exportul paralel un fenomen pe care statul îl controlează ? Întrebările trebuie clarificate, iar contextul marcat de lipsa imunoglobulinei ajută la lămurirea acestora, în condiţiile în care se poate vedea clar că în 2018, nu exportul este cauza lipsei de imunoglobuline, aşa cum s-a spus în criza din 2017.

Legat de impactul asupra sănătăţii publice, trebuie spus că exportul paralel nu a reprezentat până acum motivul lipsei nici unei categorii de medicamente care să afecteze sănătatea publică. 

Cauzele dispariţiei medicamentelor de pe piaţă sunt multiple şi acestea se văd clar şi acum, în criza imunoglobulinei.  Criza a apărut deoarece producătorii au retras imunoglobulina de pe piaţă din cauza nivelului scazut de preţ. La nivel global, există o criză a produselor derivate din sânge şi plasmă, care face ca firmele producatoare să se orienteze către pieţele unde preţurile sunt mai mari, iar în competiţia globală, piaţa românească cu preţuri mai mici, este dezavantajată.    

Profitul scăzut al companiilor producătoare la vânzare medicamentelor, din cauza preţului mic este deci principala cauză a lipsei de medicamente. Statul “foarfecă” piaţa de medicamente cu două elemente, care ambele “taie” intenţia producătorilor de a vinde în România: pe de o parte, politică preţului minim, rezultată şi din neactualizarea valutară a acestora şi pe de alta parte, subfinanţarea bugetului alocat medicamentelor.

În ceea ce priveşte controlul de către stat a exportului paralel, autorităţile din Romania pot opri temporar vînzarea către alte state UE, în condiţiile în care constată o diminuare a stocurilor unui medicament pe piaţa naţională. 

Mecanismul de control de care dispune statul este dublu: pe de o parte, autorităţile au la dispoziţie raportările zilnice ale distribuitorilor asupra medicamentelor disponibile pe piaţă; pe de altă parte, chiar distribuitorii paraleli trebuie să notifice ANMDM asupra intenţiei de export cu 10 zile înainte de livrare, tocmai pentru a  permite statului să elimine riscul ca un medicament cu stocuri insuficiente în ţară să fie livrat în UE. 

În plus, în Romania există un sistem de sancţiuni ce se aplică tuturor operatorilor din piaţă farmaceutică pentru nerespectarea reglementarilor naţionale şi Europene, privind prioritatea de alimentare cu medicamente a pieţei naţionale, sancţiuni care pot merge până la pierderea licenţei de distribuţie.

Despre distribuitorii paraleli, adică operatorii de export şi import paralel, în spaţiul Uniunii Europene, se cunosc puţine informaţii, percepţia publică fiind determinată mai degrabă de informaţiile neclare vizând exportul paralel şi impactul asupra disponibilităţii medicamentelor.  În fapt,  distribuitorii angro care acţionează la nivelul UE, au un cod de bune practici de distribuţie paralelă şi îşi asumă obiectivul de asigurare a sănătăţii publice, adică de a contribui la disponibilitatea medicamentelor pe piaţa naţională.  

Comerţul paralel cu medicamente, atât export cât şi import, este un fenomen comercial reglementat european care are loc ca urmare a  diferenţelor de preţ ale unui medicament pe pieţele naţionale. Spre exemplu, în cazul României, chiar dacă dezbaterea generală a impus ideea preţului mic al medicamentelor pe piaţa naţională, chiar Consiliul Concurenţei a sesizat existenţa multor medicamente în UE, al caror preţ este mai mic decat în ţară, fapt care favorizeaza importul paralel. 

Toate statele europene pot funcţiona atât ca sursa de aprovizionare cu medicamente  - ţară exportatoare - dar şi ca destinaţie - ţară importatoare, în funcţie de fluctuaţiile de preţ din Piaţa Unică. În acest fel, mecanismul de comerţ intracomunitar contribuie, alături de intervenţia autorităţilor naţionale, la reglarea preţurilor medicamentelor inovative şi serveşte direct pacienţii, cetăţeni europeni. 

Articol susţinut de ADEM România (Asociaţia Distribuitorilor Europeni de Medicamente)