Isabelle Dinoire: femeia care de şapte ani trăieşte cu faţa altei persoane

În urmă cu şapte ani, Isabelle Dinoire in Franţa a devenit prima persoană din lume care a beneficiat de un transplant de faţă, după ce câinele său labrador a mutilat-o în 2005.

Într-un interviu acordat jurnalistului Mike Lanchin, BBC, femeia a povestit cum a reuşit să accepte felul în care o privesc oamenii dar şi că îşi doreşte să întâlnească familia femeii de la care a fost luată faţa pentru transplant.

"Cel mai dificil lucru este să mă regăsesc pe mine, persoana de dinainte de incident, dar ştiu că asta nu mai este posibil. Când mă uit în oglină văd o combinaţie între mine şi donatoare, care pare să fie mereu cu mine" afirmă Isabelle, în vârstă de 45 de ani, mamă a doi copii.

Dinoire a refuzat frecvent contactul cu presa şi în special să se lase fotografiată. Experienţa a lăsat-o cu traume fizice şi mentale greu de depăşit. Încă mai are o cicatrice vizibilă care se întinde de deasupra nasului până sub bărbie, porţiune pe care medicii de la spitalul Amiens University din nordul Franţei au operat-o timp de 15 ore, pentru a potrivi noua faţă a pacientei.

Dinoire povesteşte cu o uşoară reţinere despre cum în mai 2005, într-un moment depresiv al vieţii, a încercat să se sinucidă luând o supradoză de somniere. Peste un timp, s-a trezit înconjurată de o baltă de sânge, cu labradorul întins lângă ea. Cel mai probabil, găsind-o în stare de inconştienţă, câinele a încercat să o trezească muşcându-i faţa.

Cazul său a fost unul fără precedent, de aceea doctorii au propus realizarea transplantului de faţă, ca metodă de reconstruire.
‘Când m-am privit prima dată în oglindă am ştiut că operaţia a fost un succes. Nu arăta foarte bine din cauza bandajelor dar aveam din nou un nas, o gură, ceea ce era fantastic" a explicat femeia.

Mulţumirea pe care Dinoire a resimţit-o după ce şi-a văzut noua faţă a fost de scurtă durată, pentru că schimbarea a luat-o pe nepregătite, iar cazul ei a stârnit reacţie în întreaga lume. Deranjată de atitudinile trecătorilor şi hărţuită de jurnalişti, Dinoire s-a închis pentru câteva luni în casă.

"Trăiesc într-un oraş mic şi toată lumea îmi cunoaşte povestea. La început a fost cumplit, copiii râdeau de mine pe stradă, arătându-mă cu degetul. Mă simţeam ca un animal la circ. Acum lucrurile s-au schimbat şi privirile insistente nu mă mai afectează. Privesc şi eu înapoi" a mai mărturisit ea.

Doctorii au avertizat-o pe Dinoire că este posibil ca, în viitor, corpul ei să respingă faţa străină, dar pacienta s-a arătat optimistă considerând că, atât timp cât îşi va lua medicamentele, lucrurile nu vor scăpa de sub control.

Isabelle îşi petrece zilele vizitându-şi prietenii apropiaţi sau plimbându-şi noul animal de companie. În mod paradoxal, s-a simţit devastată atunci când labradorul vinovat de tragedia sa a fost eutanasiat în 2005.

Femeia recunoaşte că uneori are stări depresive, dar se gândeşte constant la femeia de la care i-a fost transferată faţa. Imediat după operaţie, Isabelle a încercat să caute pe internet informaţii despre donatoarea anonimă însă legislaţia franceză nu permite divulgarea identităţii, în astfel de situaţii.
"Când mă aflu la pământ, mă privesc în oglindă şi mă gândesc din nou la ea. Îmi spun că nu îmi pot permite să mă dau bătută. Ea îmi dă speranţă".