De ce nu se dezvoltă agricultura ecologică în România

La 65 de kilometri de Bucureşti, în comuna Dor Mărunt, din judeţul Călăraşi, se află societatea „EcoLife Bio”, care a luat naştere la iniţiativa francezului Gilles Caillaud. Acesta a adus din Franţa expertiza bio. Ferma se întinde pe şase hectare şi este cultivată cu 24 de soiuri de legume.

Citiţi şi: În căutarea gustului pierdut

„De fiecare dată ne străduim să oferim o gamă cât mai variată de legume”, declară Simona Dimache, inginer agronom, responsabilă cu dezvoltarea. Începuturile, spune Simona, au fost modeste. „Activitatea a început încă din 2006, pe o parcelă mică, având doar câteva tipuri de seminţe aduse din Franţa; în toamna aceluiaşi an am cultivat un hectar de varză şi am demonstrat că este posibil să cultivăm bio la Dor Mărunt.”

La început, mai povesteşte Simona, oamenii erau „puţin mai reticenţi la noţiunea de ecologic, poate şi prin faptul că tot mai mulţi ţărani specificau în pieţe că marfa pe care o produc este ecologică şi nu înţelegeau de ce noi avem un certificat prin care se putea verifica. Dar cel mai mult ne bucură interesul tot mai multor persoane pentru o alimentaţie sănătoasă.”

Pentru că România nu a fost chimizată foarte mult faţă de alte ţări europene, agricultura bio poate fi practicată cu succes.

„Dacă stăm să ne gândim, sunt şi acum hectare întregi de pământ care stau nelucrate de destul de multă vreme, iar acesta este un prim pas pentru agricultura ecologică. Pornim de la teren, continuăm cu seminţele şi cu respectarea normelor fito-sanitare din producţie, şi ajungem să avem un produs ecologic”, spune Simona Dimache. Însă problema cea mai mare este că în România nu există o bancă de seminţe ecologice, ele trebuie aduse iniţial din străinătate, unde sunt foarte scumpe.

Cereale bio la Călăraşi

Simona Dimache este responsabilă cu dezvoltarea fermei ecologice de la Dor Mărunt, judeţul Călăraşi

O altă fermă ecologică aparţine inginerului agronom Aurel Petruş. Acesta cultivă 1.200 de hectare în sistem ecologic, în comuna Ştefan cel Mare, din judeţul Călăraşi, cu porumb, floarea-soarelui, soia, mazăre, lucernă, cartofi şi orzoaică.

Fermierul din Ştefan cel Mare exportă majoritatea producţiei în Germania, Austria şi Italia, România ducând lipsă în primul rând de procesatori, dar şi de o piaţă bine pusă la punct. Cu toate acestea, producătorul consideră că agricultura ecologică reprezintă viitorul în România.

Ca avantaje, ar fi potenţialul mare de fertilitate al solurilor, condiţiile climatice favorabile şi forţa de muncă, deoarece în agricultura ecologică multe activităţi, cum ar fi prăşitul, se fac manual.

Domnul Petruş consideră însă că produsele bio nu sunt suficient promovate, iar agricultura de acest tip nu este susţinută prin subvenţii adecvate. „Anul trecut, o fermă ecologică certificată a primit suma de 900 de lei, echivalentul a jumătate din preţul certificării. Repet: 900 de lei, şi credeţi-mă că nu am greşit. Lumea spune că sunt nebun că încă mă mai ocup cu asta”, afirmă Petruş.

Producători săraci

În România sunt aproximativ 3.700-3.800 de producători şi comercianţi de produse bio, afirmă Ion Toncea, preşedintele Federaţiei Naţionale de Agricultură Ecologică (FNAE). Majoritatea, adică aproximativ 2.000, sunt mici crescători de animale care produc materia primă pentru marii procesatori. Apicultori avem doar vreo 200, iar pe locul următor se află producătorii de cereale. „Ei cultivă cea mai mare suprafaţă, dar, din păcate, sunt şi cei mai puţini, aproximativ 150 de persoane”, spune preşedintele FNAE. La urmă vin producătorii de legume şi fructe. „Avem nevoie de mult mai multe legume şi fructe, întrucât pe piaţă cererea întrece oferta. Ideal ar fi ca în jurul fiecărui oraş mare să fie câte un producător de legume ecologice”, adaugă Toncea.

Din păcate însă, ministerul pare că sprijină mai degrabă agricultura convenţională. „Destul de mulţi candidaţi la europarlamentare au spus că problema subvenţiilor e rezolvată, dar în buzunarele oamenilor nu a intrat nimic.” Micii producători de produse ecologice se confruntă deci cu mari probleme de dobândire a fondurilor necesare, în timp ce parlamentarii spun că, pesemne, producătorii nu au documentaţia pusă la punct. Aceştia din urmă spun că nu e cazul.

„Noi nu vrem pomană, dar vrem să ni se respecte munca”, mai spune domnul Toncea. Dincolo de aceste probleme, federaţia îşi trimite produsele bio pe pieţele oraşelor importante din Europa, precum Germania, Italia, Austria, Franţa sau Olanda.

Piaţa nu e pregătită

În agricultura convenţională se folosesc substanţe chimice care dăunează sănătăţii

Preşedintele FNAE declară că şi în România sunt mulţi consumatori de produse ecologice însă, din păcate, piaţa nu este pregătită pentru aşa ceva. „Noi oferim materie primă, nu produse finite. Trebuie dezvoltată procesarea, însă avem nevoie de sprijin, inclusiv politic. Toate pornesc de la faptul că nu avem un plan naţional de acţiune pentru dezvoltarea agriculturii ecologice. Toate ţările au, dar asta se face cu sprijinul tuturor factorilor politici, nu numai al ministerelor. Federaţia a format un grup de iniţiativă în acest sens, acum câţiva ani. Singurii care au fost receptivi până acum sunt cei de la Ministerul Agriculturii”, explică Toncea.

O altă problemă din cauza căreia produsele bio nu ajung la consumatori este preţul relativ ridicat în comparaţie cu produsele convenţionale. Aceasta este însă o falsă problemă. Dacă oamenii ar vedea pădurea, şi nu copacii, ar realiza că tot ce celtuiesc pe mâncare câştigă pe sănătate sau, mai precis, economisesc pe medicamente.

Magazine bio

Inginerul agronom Aurel Petruş cultivă cereale bio de nouă ani

Capitala stă cel mai bine la capitolul magazine specializate în vânzarea de produse bio. Acestea sunt: „Pukka Food”, „Naturalia”, „Leacul”, „Sana Goût”, „Ki-Life”, „Natura Food”, „Natural Paris”, „Cobilitza” şi „Dr. Ogheria”. „Suntem câţiva şi ne ştim între noi, avem chiar şi produse unii de la alţii. Deocamdată e loc pentru toată lumea pe această piaţă”, declară Ileana Muntean, co-proprietara magazinului „Pukka Food”. Aproximativ 60% din produsele de la Pukka sunt importate direct din Anglia şi Germania.

Există însă şi produse româneşti, obţinute în condiţii ecologice. La Pukka veţi găsi şi celebrul suc de mere de la Mălâncrav. Alte două produse-vedetă sunt uleiul de cânepă românesc şi uleiul solid de cocos, care este ideal pentru gătit deoarece nu dezvoltă radicali liberi la temperaturi înalte.

Cel mai bine se vând însă zacusca şi magiunul de prune făcut la Topoloveni. „Românii sunt clasici”, spune Ileana Muntean. „Ideea a fost să oferim aproape tot, ca omul să poată face toate cumpărăturile la noi. Avem de la produse de bază la unele mai sofisticate, la cosmetice, la detergenţi, şi eu zic că am făcut o selecţie bună de produse, pentru că avem un spaţiu atât de mic care ne obligă”, adaugă Ileana Muntean. 

La „Naturalia” se găsesc diverse soiuri de fructe uscate, alune, seminţe, condimente, cereale, uleiuri preparate la rece şi oţeturi aromate cu plante, tincturi şi pomezi, cosmetice naturale şi vinuri tonice, ceaiuri, pâine ecologică şi îngheţată din produse naturale.

„Natural Paris” este un magazin destinat în exclusivitate produselor cosmetice biologice şi ecologice. Oferta este foarte bogată şi cuprinde creme de faţă, de corp, săpunuri, şampoane, loţiuni de corp, parfumuri franţuzeşti şi o gamă de produse de machiaj.

La Iaşi, magazinul „Via Naturalia” oferă peste 300 de sortimente de produse certificate bio. Timişorenii au magazinul „Bio-Market”, iar, la Cluj, „Coşul Verde” îşi bucură clienţii cu degustări periodice dintr-o gamă largă de produse.

Pe lângă magazinele clasice, românii pot cumpăra, de asemenea, produse bio de la magazinele online, iar supermarketurile­ au la rândul lor câte un raion bio.

Mihai Grigoraş, director de vânzări la compania distribuitoare de produse certificate bio, Eco Market, a declarat pentru cotidianul „Ziua de Cluj“ că oraşe precum Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov şi Sibiu suportă cam patru magazine de produse bio. În septembrie, la Cluj se vor mai deschide încă două astfel de magazine. Acest gen de produse este cumpărat în general de către persoanele care au fost în Vest, de către cele care au copii mici sau de cei cu probleme de sănătate.

Organisme de certificare

Potrivit Ministerului Agriculturii, fermierii care doresc ca produsele lor să primească sigla AE (agricultură ecologică) trebuie să apeleze la un organism de certificare.

Acestea verifică respectarea conformităţii cu standardele de comercializare pe întreaga filieră de produs; eliberează certificatul de conformitate; verifică modul de realizare a autocontrolului privind respectarea standardelor de comercializare. În România există un organism de certificare autohton - Ecoinspect, şi alte 13 firme străine autorizate. La nivel european, produsele bio sunt atestate de Ecocert.

Cât costă produsele ecologice

Lapte: 7-17 lei litrul
Pâine cu seminţe: 3,5 lei
Iaurt: 3 lei (150 grame), 7 lei (500 grame), 5,5 lei – 9 lei (cu fructe)
Salată verde: 3 lei bucata
Spanac: 9 lei pe kilogram
Dovlecei: 15 lei pe kilogram
Ceapă verde: 3 lei legătura
Mărar, pătrunjel: 2 lei legătura
(Sursa: Pukka Food)