Interviu De ce e mai ușor pentru privați să construiască spitale decât pentru stat: „De foarte multe ori se reia întreg procesul de la zero"
0Patru spitale de stat au fost construite în România de la Revoluție încoace. Iar multe dintre unitățile medicale funcționează în clădiri vechi, unde, oricât de pricepuți ar fi medicii, nu pot suplini lipsa condițiilor și circuitelor moderne. În lupta dintre viață și moarte, vulnerabilitățile sistemului înclină balanța în detrimentul pacienților. În ultimii ani asistăm însă la tot mai multe inițiative din zona ONG-urilor, care își oferă sprijinul unităților medicale. Un astfel de exemplu este și programul Spitale Publice din Bani Privați, al Fundației Metropolis. Într-un interviu pentru Adevărul, Monica Althamer, directoarea programului, a vorbit despre cum colaborarea stat-privat poate întoarce balanța în sprijinul vieții.
Adevărul: Cum alegeți proiectele în care se investesc bani?
Monica Althamer: În primul rând, există o solicitare din partea spitalelor. Este primul pas. Primim solicitări de suport, fie pentru renovări, fie pentru achiziție de echipamente medicale. Acestea sunt cele mai dese situații. Din momentul în care managementul spitalului ne solicită ajutorul, evaluăm proiectul. Sunt câteva criterii de evaluare care țin de beneficiari.
Chiar dacă pare că discutăm strict despre clădiri, evaluăm oportunitatea unui proiect în primul rând raportându-ne la beneficiile pentru pacienți. Pe lângă datele referitoare la clădire , lucruri care țin de structura spitalului, ce tratează, care sunt circuitele medicale necesare, verificăm starea actuală a unității în care ar urma să renovăm și impactul în ceea ce privește pacienții.
Dincolo de evaluarea pe care o facem noi, ca fundație, există și evaluarea pe care o fac constructorii. (...) Bineînțeles, și partea de buget. Pentru că nu ne permitem orice și nu suntem o companie. Fondurile pe care le investim noi aparțin donatorilor noștri, persoane fizice și juridice, motiv pentru care ne raportăm și la partea financiară.
Numele proiectului, ales de cel care a și inițiat în 2019, Codin Maticiuc, descrie cel mai bine ce facem noi: adică îmbunățim condițiile din spitalele publice cu fonduri care vin strict din zona privată. Persoane fizice, dar și persoane juridice, dar din zona privată.
România a construit foarte puțin în anii de după Revoluție. În concret, a făcut patru spoitale construite de la zero în toți acești ani, din 1989 până astăzi. În rest, s-au făcut renovări, reabilitări, însă statul a făcut patru spitale. Și a durat extraordinar de mult pentru fiecare dintre cele patru. Toate construite de autorități publice locale, nu de Ministerul Sănătății. Sperăm și pare că se va mai schimba ceva, adică vine și statul din urmă, se vor finaliza și acele trei centre de arși despre care vorbim din 2014 - deci cam ăsta e intervalul de timp de care a avut statul nevoie ca să construiască.
Cu toții avem nevoie de spitale publice și Codin Maticiuc a demarat acest proiect în 2019. Fundația Metropolis există de mai mult de 20 de ani, însă acest proiect a început așa, cu renovări și am ajuns la cel mai mare proiect al inițiativei Spitale Publice din Bani Privați, care nu mai constă în renovare doar, ci în construcția unui spital de la zero. Vorbesc despre Spitalul de Psihiaitrie Pediatrică din incinta Spitalului Obregia din București.
Am văzut pe site că existe camere live care arată ce se întâmplă pe șantier.
Monica Althamer: În numele transparenței facem asta, astfel încât donatorii noștri să vadă în orice moment își doresc cum decurg lucrările. Și există aceste camere pe șantier care transmit încontinuu.
Adevărul: De ce este mai ușor pentru ONG-uri decât pentru stat să construiască?
Monica Althamer: Există cu totul alte proceduri ale fondurilor private și fondurilor publice. Cred că toată lumea a auzit măcar o dată despre cum se fac licitații, cum se contestă licitațiile, cum se ia totul de la zero, atunci când vorbim despre instituții ale statului. E vorba și despre expertiză, pentru că se raportează la un număr mult mai mic de specialiști — atâția au, cu ei lucrează. Mă refer la partea premergătoare construcției în sine, până ajung să pargurgă toate etapele.
Dacă vorbim despre construcția unui spital, e un întreg mecanism, de la faza de evaluare a proiectului, trecând prin proiectare și până când începe construcția în sine. Instituțiile de stat se raportează la legislația care vine cu restricții — restricții care au ca principiu protejarea banului public. Și noi facem asta, adică nu alegem fără să evaluăm constructorii, însă o facem pentru că ne dorim noi să alegem cea mai bună opțiune în termeni de eficiență și cost. Însă instituțiile statului vor, nu vor, trebuie să treacă prin acest proces, care, uneori, implică întârzieri foarte mari.
În plus, nu prea există memorie instituțională: e suficient să numărăm câți miniștri ai Sănătății a avut România după Revoluție. Și există și această raportare, negativă cumva, la ce a făcut cel de dinainte (...). De foarte multe ori se reia întreg procesul de la zero sau nu se mai reia, pentru că a fost început de altcineva. Sunt multiple motive pentru care ia timp statului, unele extrem de justificate, unele mai puțin justificate. Îmi e foarte greu să le ating acum pe toate, însă da, este mai ușor pentru zona privată în termen de timp și de eficiență.
Vi s-a întâmplat să întâmpinați rezistență în vreun proiect?
Monica Althamer: Având în vedere faptul că solicitarea vine dinspre spitale, rezistență am întâmpinat la partea de comunicare transparentă. Adică au fost mai multe situații în care ni s-a solicitat ajutorul, dar în momentul în care am zis << Am înțeles nevoia, dar, având în vedere că datorăm donatorilor noștri transparență și trebuie să explicăm de ce e nevoie de bani, ce o să faceți cu ei, sunteți dispuși să explicați public care e situația existentă?>>, acolo s-a întâmplat des să fie refractari, pentru că există această temere de tipul ,,reprezint o instituție a statului, dacă ies public să mă plâng că nu am fonduri, că nu am condițiile necesare în instituțiile pe care o conduc, risc să am probleme". Deci aici intervin blocaje.
Dincolo de activitatea din Spitale Publice din Bani Privați, credeți că există o cultură a rușinii în spitalele din România?
Monica Althamer: Există, și se manifestă pe multe planuri. Nu știu cât este rușine și cât este frică. De cele mai multe ori nejustificată, în opinia mea. Pentru că mi se pare mult mai grav să afirmi că poți și că ai atunci când nu ai tot ce îți trebuie decât să spui sincer care sunt blocajele tale, ce trebuie să faci tu pentru munca ta. În cazul nostru, vorbim despre vieți de oameni. Și indiferent că este vorba despre un tratament - care nu se poate oferi în România sau nu în timp util sau nu în aceleași condiții ca în alt centru - și ajungând până la dotările pe care le are spitalul, mi-e este foarte greu să înțeleg teama de a spune adevărul.
Personal mă tem mai tare de minciună decât de adevăr și fiecare dintre reprezentanții spitalelor, indiferent că vorbim de medic sau de cel care conduce spitalul, riscă mai mult atunci când afirmă că are tot ce îi trebuie decât în momentul în care spune adevărul. Până la urmă, medicii nu sunt făcători de minuni, motiv pentru care ajutorul pe care trebuie să îl oferi pacientului depinde de dotările pe care le ai și de condițiile în care îți desfășori munca.
Sunteți director al programului ,,Spitale Publice din Bani Privați" din 2023. Ce îmbunătățiri ați observat în sistemul de sănătate și în colaborarea stat-ONG?
Monica Althamer: Simplul fapt că am început să construim un spital de la zero în colaborare cu statul - pentru că terenul aparține Primăriei București și ASSMB - eu zic că e un pas foarte important. Solicitarea a venit din partea lor și inițial viza o renovare. După ce am evaluat, am realizat că nu ar fi suficientă o renovare și că, și în termeni de costuri, cu aceiași bani am putea să facem mai mult și mai bine pentru pacienți. Vorbim la Obregia de o clădire mai veche de 100 de ani. În spațiul existent nu ar fi fost posibil să facem o diferență care chiar să conteze.
În psihiatria pediatrică sunt termeni de construcție care țin de siguranța pacientului, reguli care în acest moment nu pot fi respectate la Obregia, adică medicii fac ce pot cu situația existentă. Am să dau doar câteva exemple: în psihiatrie nu poți avea orice fereastră, în psihiatrie nu poți avea orice tip de duș la baie, totul trebuie să fie gândit în așa fel încât obiectele să nu poată deveni armă. În acest moment există gresie și faianță în secția de psihiatrie pediatrică, care reprezintă un risc pentru pacienți. Este spațiu mic, sunt saloane și cu cinci paturi. Psihiatria implică inclusiv relație terapeutică medic-pacient. Cum poți crea această relație discutând într-un salon în care mai asistă și alții la facultate? În perioada de vară, medicii discută cu pacienții și își fac o parte din consultații afară, în curtea spitalului. Deci ei fac niște eforturi, e extraordinar că au avut, dincolo de solicitarea de ajutor, transperanță în întreg procesul.
În toate comunicările noastre publice, în toate evenimentele legate de acest proiect, medicii de la Obregia și ASSMB au fost alături de noi. Nu se pune problema că noi facem și ei primesc doar, ci că ne-au fost parteneri în tot acest proces. Nu au existat blocaje în ceea ce privește transparența niciun moment: adică nu au spus că spațiul e bun așa cum e, nu au fost deranjați atunci când am filmat clădirea, când am făcut fotografii. Colaborarea a mers și merge foarte bine.
Aș zice că e o îmbunătățire foarte mare, că sunt spitale în care oamenii implicați - de la personalul medical până la conducere - aleg să fie transparenți și aleg să spună adevărul. Așa cum este și normal, pentru că nu este datoria medicului să dea cu var pe pereți sau să facă achiziții de aparatură. Cum nici managerul nu poate să facă minuni dacă nu are suport financiar.
Nu este singurul proiect în care am comunicat foarte bine cu toți cei implicați, dar fiind un proiect foarte mare am ales să dau exemplul Obregia. Pentru că fiind foarte mare, inclusiv fondurile se strâng mai greu. Noi nu avem acum toată suma, motiv pentru care inclusiv în șantier, unde există acele panouri în care se trec detaliile legate de orice construcție, la noi termenul de finalizare a fost completat de Codin Maticiuc: ,,Când o vrea Dumnezeu". Pentru că depindem de reacția donatorilor noștri și de sprijinul lor. (...) Încă suntem în campanie de strângere de fonduri. Și deși avem acest proiect mare pe rol, asta nu ne împiedică să ne implicăm în restul țării în la fel de multe proiecte cum am făcut-o până acum. Proiecte mai mici, de renovare sau de dotare. Am rămas deschiși și altor solicitări din spitalele României. (...) Recent am terminat în București un alt proiect, la Institutul Matei Balș, continuăm la Brașov - unde am terminat trei secții - , am terminat la Cluj.
Mi-ați spus că cererea vine acum de la spitale, dar știu că primul proiect Spitale Publice din Bani Privați a pornit în 2019, la Fundeni. Acolo nu a fost vorba despre o cerere, acolo a fost o identificare a nevoii: renovarea secției de Hemagtologie. Care a pornit de la o fetiță internată în salonul 702.
Monica Althamer: Atunci nu a existat niciun plan prealabil și nicio solicitare pentru că prezența lui Codin în Fundeni nu avea ca scop identificarea unei nevoi. A povestit el: a fost de Crăciun cu niște daruri împreună cu niște voluntari și a cunoscut-o acolo pe Lăcrămioara. Foarte mult din identitatea proiectului Spitale Publice din Bani Privați este conectată la acel moment. La salonul 702 în care Codin a întâlnit-o pe Lăcrămioara. Povestea Lăcrămioarei nu s-a terminat, Codin a ales să o ducă mai departe, deși ea a plecat într-o lume mai bună foarte repede după momentul întâlnirii lor.
În fiecare an, în februarie, pe 7.02 (702) am ales să marcăm prezența Lăcrămioarei în lume și ce a lăsat ea - prin intermediul lui Codin și a Fundației Metropolis - celorlalți pacienți: dorința aceasta de a schimba condițiile în care ei se luptă pentru sănătate și pentru viață.
Monica Althamer este directoarea programului ,,Spitale Publice din Bani Privați" din 2023, atunci când s-a alăturat Fundației Metropolis. Printre proiectele derulate se numără renovarea a numeroase secții de spital din toată România, dar și ridicarea cdelui mai mare spital de psihiatrie pediatrică. Din 2025, coordonează și programul NaviCare, prin care oferă sprijin și ghidaj pacienților către îngrijirea medicală adecvată.
Pe 24 martie 2026, va fi speaker în cadrul Healthcare Forum. Adevărul despre Sănătatea României, eveniment organizat de "Adevărul".
"Adevărul" este un mediator imparțial care aduce la un loc toate vocile relevante din domeniu. Sănătatea nu este doar un serviciu, ci o infrastructură critică care sustine funcționarea societății. Adevărul facilitează un dialog echilibrat și constructiv între cei care pot aduce schimbari în direcția sistemului sanitar: guvernanți, medici, directori de spitale, investitori, managerii companiilor din domeniu, pacienți și experți în digitalizare.
Se încarcă comentariile...
