Clonarea, primul pas pentru a deveni un fel de Dumnezeu

Este omenirea pregătită din punct de vedere psihologic să accepte popularea Terrei cu persoane despre care nu ştim aproape nimic? Vor avea clonele o identitate sau o memorie proprie, sau vor

Este omenirea pregătită din punct de vedere psihologic să accepte popularea Terrei cu persoane despre care nu ştim aproape nimic? Vor avea clonele o identitate sau o memorie proprie, sau vor depinde doar de "originalul" lor? Toate aceste puncte sensibile nu îşi găsesc răspuns în prezent şi ele vor constitui subiectul dezbaterilor bioetice şi nu numai, încă mult timp de acum înainte.
Potrivirea nu este perfectă
Mormolocii au fost primele animale clonate de către Brigs şi Kings în anul 1952. Termenul de
clonă
a fost creat abia în anul 1962. Primul animal clonat din celule adulte a fost oiţa Dolly, în anul 1996. În aceeaşi perioadă, dr. Richard Seed anunţa planul său de a iniţia clonarea umană şi declara într-un interviu că "suntem gata să devenim una cu Dumnezeu. Suntem pe cale să avem aproape tot atâta cunoaştere şi putere cât are Dumnezeu. Clonarea este primul pas serios în a deveni una cu Dumnezeu. O filosofie foarte simplă".
Clonarea umană este posibilă şi foarte probabilă în viitorul apropiat. Directorul de la Institutul din Edinburg, unde a fost creată Dolly, a ţinut să atragă atenţia comunităţii ştiinţifice asupra faptului că experienţele de clonare umană presupun o serie de eşecuri inacceptabile, dar inerente unei tehnici aflate la început: nou-născuţi morţi, mortalitate infantilă crescută, apariţia unor neoplazii şi riscul îmbătrânirii precoce. Rata de succes prezentată de către cercetători rămâne încă sub 5%. Ca orice altă tehnică, clonarea are şi ea limite. Este imposibilă obţinerea de clone identice, "exacte". Identitatea materialului genetic dintre cel clonat şi clona sa este de 99,7%. Restul par un procent insignifiant, dar, având în vedere că genomul cimpanzeilor este identic cu cel uman în proporţie de 98%, şi cei 0,3% pot realiza diferenţe pe care puţini dintre noi şi le-ar putea imagina.
Clonele îmbătrânesc mai repede
O altă problemă este instalarea îmbătrânirii precoce la organismele clonate. Aceasta este cauzată de scăderea progresivă a dimensiunilor şi pierderii capacităţii de regenerare a celulelor provenind de la organisme adulte.
În ceea ce priveşte legislaţia SUA, se interzic fondurile federale în domeniul clonării umane, dar nu există legi care să interzică complet acest proces. În Marea Britanie, un proiect ce viza clonarea terapeutică pentru soluţionarea cazurilor de diabet, boala Parkinson şi Alzheimer a fost aprobat. În Australia, clonarea umană este interzisă, dar mai există încă discuţii în ceea ce priveşte clonarea terapeutică. Franţa a interzis iniţial clonarea terapeutică, dar în prezent se încearcă revenirea asupra poziţiei sale.