Cardiologul Dan Fărcaş, diagnosticat cu Parkinson la 23 de ani: „Am învăţat să trec peste dizabilitate, să nu mă dau bătut şi, mai ales, să nu mă simt marginalizat“

Medicul cardiolog Dan Fărcaş, 46 de ani, conf.univ. la UMF Târgu Mureş, va lansa miercuri, 18 mai, la Sala Dalles din Bucureşti, „Virtuţi adormite“, prima carte motivaţională pentru pacienţii cu boli cronice. Volumul descrie experienţa autorului care, de mai bine de un sfert de veac, este suferind de boala Parkinson.

„După vreo 23 de ani de „luptă” cu domnul Parkinson am ajuns la concluzia că am două variante. Prima variantă era să rămân perseverent şi insistent şi să nu schimb nimic altceva. A doua variantă era să produc o mică revoluţie interioară şi să mă reinventez, aducând un suflu nou în viaţa mea”, mărturiseşte dr. Fărcaş.

„Redescoperirea şi reinventarea ta ca persoană o poţi face oricând, nu trebuie să fii neapărat bolnav, poţi să fii perfect sănătos şi să fii nefericit. Nu ai o calitate a vieţii dacă eşti nefericit. Mai bine să te redescoperi, să-ţi redescoperi potenţialul interior, să te reinventezi şi să începi ceva nou.Unii înţeleg că trebuie să pună armele jos. Nu! A fi împăcat cu tine înseamnă a te accepta pe tine aşa cum eşti, a-ţi conştientiza unicitatea, a-ţi iubi imaginea din oglindă, a nu dori ca cel din oglindă să fie altfel decât îl vezi tu. În momentul în care apare acceptarea ta ca individ, atunci apare liniştea şi pacea. Trebuie să plecăm de la premisa că suntem unici“, adaugă medicul.

Câteva fragmente din cartea „Virtuţi adormite“

„Scrisă din perspectiva omului care a găsit o cale de ameliorare a suferinţei, cartea  porneşte de la premisa că viaţa fiecăruia dintre noi este o lungă călătorie în trenul vieţii, cu halte şi opriri, unde sănătatea întâlneşte provocarea bolii. Trenul este acelaşi pentru toţi, dar modul în care fiecare persoană înţelege să ia atitudine, să se comporte, să decidă ce face la fiecare haltă sau oprire aduce schimbări în călătoria vieţii“, se arată în comunicatul de presă premergător lansării.

Lansarea va avea loc miercuri, la Bucureşti, la Sala Dalles. Iată câteva fragmente din cartea „Virtuţi adormite“:

„În luna octombrie, anul 1989, mi-a apărut o tulburare de mers (am început să şchiopătez). Ulterior, am fost diagnosticat cu boala Parkinson. Am crezut că lumea mea s-a sfârşit. Mulţi ani după aceea am aşteptat ca medicii şi medicamentele să facă totul pentru mine, până când am realizat că, dacă nu devin avocatul propriei mele vindecări, degeaba îi plătesc pe alţii să îmi trateze boala sau, cu alte cuvinte, degeaba aştept ca alţii să facă treaba în locul meu.

După atâţia ani în care am experimentat o multitudine de opţiuni terapeutice sunt convins că starea mea de acum (foarte bună) se datorează în primul rând schimbării de paradigmă, noului tipar mental şi găsirii opţiunilor terapeutice alternative care mi se potrivesc cel mai bine. Convins de adevărul cuvintelor filosofului german Wilhelm von Humboldt, care spunea că: „Modul în care un om îşi acceptă destinul este mai important decât însuşi destinul său”, pot afirma că sunt conştient că pot depăşi starea de acum şi am convingerea că pot să-mi trăiesc viaţa din plin fără vreo piedică.

Am învăţat că pacientul care suferă de boala Parkinson trebuie să facă eforturi personale, să fie optimist, să aibă un psihic bun, toate acestea fiind cheia succesului în tratamentul acestei boli. De asemenea am învăţat că nu trebuie să mă cramponez de simptomele pe care le are un om care suferă de boala Parkinson şi mi-am văzut mai departe de viaţă, la fel ca un om sănătos. În aceşti ani am învăţat să convieţuiesc cu dl Parkinson, să trec peste dizabilitatea creată de boală, să nu mă dau bătut şi, mai ales, să nu mă simt marginalizat. Lucrez 10-12 ore pe zi, mă ocup de bolnavii internaţi, am consultaţii ambulatorii, sunt şi cadru didactic, conduc grupe de studenţi, ţin cursuri, îmi fac timp şi pentru mine şi sunt profund implicat în ceea ce înseamnă Asociaţia de luptă împotriva Bolii Parkinson, Clubul Pacienţilor cu boala Parkinson Mureş şi, mai ales, în proiectul meu de suflet, înfiinţarea, la Tîrgu Mureş, a Centrului Naţional de Educaţie pentru Pacienţii cu boala Parkinson“.