Dr. Dan Fărcaş, diagnosticat cu Parkinson la 23 de ani: „Am crezut că lumea mea s-a sfârşit! Câte lacrimi şi câtă durere pe capul meu!“

Cardiologul Dan Fărcaş este unul dintre cei 72.000 de români diagnosticaţi cu maladia Parkinson, a doua boală neurologică ca incidenţă după Alzheimer. Medicul a găsit o cale de a-şi reface echilibrul emoţional pierdut în urma cruntului diagnostic, dar şi soluţii concrete de îmbunătăţire a calităţii vieţii în condiţiile acestei maladii.

Viaţa dr. Fărcaş împreună cu boala Parkinson a fost descrisă într-o carte care poartă titlul: „Virtuţi adormite“. Cardiologul din Târgu Mureş explică ce s-a petrecut în sufletul lui la vârsta de 23 de ani când a fost diagnosticat cu această maladie, dar şi cum a reuşit să depăşească acest moment ajungând să aibă o viaţă împlinită.

Redăm mai jos câteva fragmente din această carte:

„ Povestea mea a început, în urmă cu peste 25 de ani, în luna octombrie, anul 1989, student fiind în anul IV la Medicină, cu un banal şchiopătat în urma unui meci de fotbal, în care am primit o lovitură în genunchiul drept. Tulburarea de mers s-a agravat progresiv Am conştientizat că ceva nu e în regulă după câteva luni, când şchiopătam în continuare şi colegii mă întrebau tot mai des „ce se întîmplă????” Am început să vizitez din ce în ce mai des cabinetele medicale. Simptomele au evoluat spre un sindrom extrapiramidal, care nu a reacţionat la tratamentele uzuale, continuându-şi liniştit drumul, fără să se găsească o soluţie de ameliorare a stării mele. După câtva timp, mi s-a pus diagnosticul de boală Parkinson. Atunci am crezut că lumea mea s-a sfârşit!!! Câte lacrimi şi câtă durere pe capul meu!

Ulterior, am parcurs toate etapele de interacţiune şi relaţionare cu o boală cronică: de la şocul diagnosticului şi negarea acestuia, la faza de revoltă şi luptă, nerealizând că înot împotriva curentului şi că sabia mea e mai scurtă decât cea a bolii. M-au cuprins tristeţea, depresia şi deznădejdea. Am avut momente când am văzut lucrurile doar în negru şi m-am simţit handicapat. Am aşteptat aproape 20 ani ca medicamentele să facă totul, beneficiind, în schimb, din plin de efectele lor secundare.

În ultimii ani am învăţat cum să nu mă mai lupt ci cum să convieţuiesc cu domnul Parkinson, cum să trec peste dizabilitatea creată de boală, valorificând în schimb abilităţile mele care zăceau în hibernare într-un ungher al creierului meu. Am conştientizat că nu este cazul să mă dau bătut şi, mai ales, să nu mă simt marginalizat de semenii mei şi de societate.

A fost nevoie de aproape 25 de ani ca să învăţ un lucru simplu: cea mai mare biruinţă împotriva bolii este însăşi acceptarea ei. Mereu îmi spun: există un singur Dan, cu care eşti împreună 24 ore din 24. În prezent nu există altul, şi nici nu e nevoie să fie altul. Nu ştiu de cât timp aş avea nevoie să mă acomodez cu un alt Dan Fărcaş?! Am mai învăţat că poţi avea scuze, sau poţi avea rezultate. Nu le poţi avea pe amândouă!

Târziu, am învăţat că boala Parkinson poate fi stăpânită. Pentru a reuşi asta îţi trebuie răbdare, perseverenţă şi cunoaştere. Trebuie să fii informat, să ştii punctele slabe ale bolii şi să ai un plan de acţiune pe care să-l respecţi cu stricteţe, dar, mai ales, să nu uiţi că mai sunt în jur de 7 milioane de oameni în întreaga lume care trăiesc cu boala Parkinson“.

„A fost nevoie să „îmi ajungă cuţitul la os”, am aşteptat ca starea sănătăţii mele să se deterioreze într-atât, încât calitatea vieţii să îmi fie sever afectată, pentru a conştientiza că este necesară o schimbare majoră în viaţa mea. Am aşteptat ca medicii şi medicamentele să facă totul pentru mine, până când am realizat că, dacă nu devin avocatul propriei mele vindecări, degeaba îi plătesc pe alţii să îmi trateze boala sau, cu alte cuvinte, degeaba aştept ca alţii să facă treaba în locul meu. Abia atunci am înţeles că refacerea echilibrului meu emoţional, sufletesc, refacerea mea fizică şi ameliorarea simptomelor şi a bolii sunt strâns legate de practicarea şi cultivarea virtuţilor. După atâţia ani în care am experimentat o multitudine de opţiuni terapeutice sunt convins că starea mea de acum (foarte bună) se datorează în primul rând schimbării de paradigmă, noului tipar mental şi găsirii opţiunilor terapeutice alternative care mi se potrivesc cel mai bine. Deciziile au fost acelea care m-au ajutat să descopăr în mine resursele necesare reinventării mele şi, mai ales, să găsesc cheile pentru a deschide uşile cunoaşterii şi a păşi încrezător pe drumul vindecării. Şi asta a venit după ce am conştientizat prezenţa abilităţilor mele neştiute, după ce am trezit şi am pus la treabă virtuţile adormite care hibernau neidentificate într-un sertar al creierului meu“.

„Am învăţat că pacientul care suferă de boala Parkinson trebuie să facă eforturi personale, să fie optimist, să aibă un psihic bun, toate acestea fiind cheia succesului în tratamentul acestei boli. De asemenea am învăţat că nu trebuie să mă cramponez de simptomele pe care le are un om care suferă de boala Parkinson şi mi-am văzut mai departe de viaţă, la fel ca un om sănătos. Ca să mă definesc pe scurt: sunt un om la fel ca toţi ceilalţi, cu calităţi şi defecte, împlinit familial şi profesional, care munceşte 10 - 12 ore zilnic, un om sensibil, înconjurat de oameni care mă preţuiesc şi care îmi creează emoţii pozitive. Un om care priveşte încrezător în viitor. Un om care are o dizabilitate motorie“.

Instalaţia din lalele, inaugurată, astăzi, la Bucureşti

Astăzi, la Bucureşti, a fost inaugurată „instalaţia din lalele“, un ansamblu senzorial care marchează luna de luptă împotriva bolii Parkinson. Instalaţia transpune artistic prin lumina intermitentă şi vibraţii tremorul incontrolabil care este unul dintre cele mai cunoscute simptome ale maladiei şi va fi expusă în perioada 18-24 aprilie în pasajul pietonal de la Universitate. Atunci când lalelele sunt atinse, tremurul încetează şi lalelele emit un mesaj sonor de mulţumire. Designul plafonului care susţine instalaţia este inspirat din micro-structurile specifice sistemului nervos central. Pentru a sublinia boala Parkinson, instalaţia a fost realizată din metal, cel mai evocativ material pentru o boală a sistemului nervos care aduce, treptat, limitări pacienţilor.

Iniţiativa aparţine Asociaţiei de Luptă împotriva Bolii Parkinson, în parteneriat cu Societatea de Neurologie din România şi are ca scop creşterea notorietăţii bolii Parkinson, a adresabilităţii către medicul neurolog şi înlăturarea stigmatizării pacienţilor. 

Laleaua roşie este simbolul internaţional al bolii Parkinson. Povestea lalelei Parkinson a început în 1980 când un horticultor olandez diagnosticat cu această boală a creat o lalea roşu cu alb, ce redă speranţa pacienţilor.

„Simptomele motorii sunt cauza pentru care pacienţii cu boala Parkinson sunt cel mai adesea confundaţi cu persoane aflate în stare de ebrietate şi, astfel, stigmatizaţi. Prin crearea acestei instalaţii unice în România, ne-am dorit să transpunem, pe înţelesul publicului larg, aceste simptome. Sperăm că prin interacţiuea cu instalaţia să creştem empatia publicului larg pentru pacienţii cu boala Parkinson şi să îi îndrumăm pe cei care observă aceste simptome către medic”, declară Dan Răican, Preşedinte al Asociaţiei de Luptă împotriva bolii Parkinson. 

„Boala Parkinson este o boală cu potenţial invalidant, a cărei caracteristică majoră este progresivitatea. Odată apărută boala, trebuie să facem toate eforturile pentru ameliorarea calităţii vieţii pacientului. În cazul bolii Parkinson sunt importante simptomele motorii, dar mai ales foarte multe tulburări non-motorii şi comorbidităţi care apar (disfuncţii ale tractului digestiv, cardiovasculare, depresii, tulburări de somn, deteriorare cognitivă cu evoluţie până în stadiul de demenţă). Având în vedere că profilul pacienţilor este foarte heterogen atât fizic cât şi psihologic, terapia nu poate fi aceeaşi în toate stadiile bolii şi trebuie adaptată fiecărui pacient în parte. Deşi tratamentele în boala Parkinson au evoluat foarte mult în ultimii ani, în acest moment nu există terapii pentru oprirea din evoluţie a acestei boli, ci doar tratamente care ajută la redobândirea mobilităţii şi a calităţii vieţii”, declară prof. Dr. Ovidiu Băjenaru, preşedinte de onoare al Societăţii de Neurologie din România. 

Tremorul necontrolabil, rigiditatea musculară, bradikinezia (mişcări lente) şi pierderea echilibrului şi a coordonării sunt principalele simptome motorii ale bolii Parkinson.

Organizatorii campaniei au lansat, odată cu „Instalaţia din Lalele” şi un website dedicat bolii Parkinson www.boalaparkinson.ro, o platformă online interactivă unde, pe lângă informaţiile generale despre boală, tratamente şi sfaturi pentru a creşte calitatea vieţii pacienţilor cu boala Parkinson, utilizatorii vor găsi şi materiale pentru a ţine o mai bună evidenţă a bolii, sfaturi de la medici şi poveşti motivaţionale de la alţi pacienţi.