Când folosim cald şi când folosim rece, în patologia aparatului locomotor

Poate cel mai expus aparat al organismului uman, din punct de vedere al accidentărilor, fie ele voluntare sau nu, este aparatul locomotor. Acesta este format, în principal, din sistemul muscular şi sistemul osteo-articular.

O problematică care apare frecvent în practica medicală şi în viaţa de zi cu zi, este atunci când pacientul are dificultăţi în a folosi terapiile care utilizează mijloace ce produc căldura sau cele care produc răcirea segmentului osteo-muscular afectat.

În cele ce urmează vom încerca să trasăm nişte linii clare în simplificarea noţiunii de cald şi rece în ameliorarea simptomatologiei aparatului locomotor şi ce este cel mai important, să ştim când folosim cald şi când folosim rece, în acest context.

Trebuie înţeles că muşchiul produce căldură, prin mecanisme intrinseci complexe, atunci când este solicitat prin efort fizic de orice fel: mers pe stradă, ridicat greutăţi, dans sau sport. Modalitatea organismului de a elimina această căldură provenită din efectuarea unui efort fizic pentru a rămâne la o valoare a temperaturii corporale normale, este de a transpira. Însă atunci când organismul suferă, în urma unui traumatism, reacţia lui normală este de a se inflama.

Inflamaţia reprezintă reacţia nespecifică de apărare a organismului, la acţiunea unor agenţi patogeni sau a altor cauze, incluzând aici şi evenimentele traumatice, producătoare de leziuni tisulare şi manifestate prin cunoscutele sale semne clinice: tumor (umflarea ţesutului afectat), rubor (înroşirea zonei), dolor (durere locală) şi calor (creşterea temperaturii locale). Toate sunt datorate vasodilataţiei produse, precum şi eliberării de substanţe cu acţiune locală.

În momentul imediat următor declanşării reacţiei inflamatorii trebuie intervenit pentru o recuperare cât mai precoce a segmentului interesat. Aplicaţiile calde sau reci au efecte uşor diferite asupra manifestărilor inflamaţiei, iar utilizarea acestora, la momentul oportun, fac ca potenţialul maxim de refacere să fie atins curând.

Crioterapia locală (pungă cu gheaţă, compresiile reci sau spray-ul cu gheaţă) este importantă şi deosebit de eficace dacă este aplicată în primele 24 - 48 h, câte 15 - 20 min/oră, după producerea traumatismului (contuzie, entorsă, luxaţie). Astfel se reduce senzaţia de durere prin anestezia rapidă, scăzând tumefacţia.

Motivul pentru care nu aplicăm substanţe care produc o încălzire suplimentară la un ţesut deja umflat, este pentru a evita o mărire a inflamaţiei.

Stopând procesul de supraîncălzire a muşchiului, în final vom beneficia de o refacere rapidă.

Durerile musculare de origine mecanică, deci nu cele traumatice, sunt cele provocate de eforturi fizice intense, în mod repetat de-a lungul unei perioade variabile de timp sau de adoptarea unor poziţii vicioase timp îndelungat, adică afecţiuni ce s-au cronicizat ulterior.

În acest caz, atunci când nu există zonă umflată, durerile pot fi ameliorate eficient, prin aplicarea de căldură sub diverse forme la nivel local. Acestea se pot obţine prin ataşarea de tegument în zona interesată a unor plasturi pe bază de capsaicină (substanţa activă din ardeiul iute) sau prin ungerea cu anumite creme, definite în mod generic încălzitoare, prin efectul care îl produc.

Substanţele care produc căldură pot fi utilizate terapeutic pe o piele integră, fără zgârieturi sau umflături, atunci când musculatura se află în repaus, sau înainte de efectuarea unui efort fizic, pentru relaxarea musculară şi prevenirea accidentării.

Terapia prin căldură acţionează prin destinderea vaselor de sânge, cu efect pozitiv asupra stării de bine, prin îmbunătăţirea circulaţiei sangvine, grăbind deci vindecarea, iar prin creşterea elasticităţii duce la îmbunătăţirea mobilităţii. Aceasta intervine eficace în fazele următoare ale inflamaţiei, după depăşirea controlată a evenimentului acut.

Un beneficiu pentru menţinerea tonusului muscular îl reprezintă alternarea duşului rece cu cel cald, cunoscut sub numele de ʺduş scoţianʺ. Ca în orice procedură alternantă se începe cu cald şi se termină cu rece, durata recelui fiind sub jumătate din durata aplicării caldului. Numărul repetărilor este de 3 – 5 şi se face până se obţine reacţia de stimulare urmărită.

În concluzie, termoterapia cu aplicarea de cald este indicată cu predilecţie în tratamentul patologiei cronice de aparat locomotor, iar crioterapia este rezervată cazurilor acute. Alături putem situa aplicaţiile alternante, atunci când se urmăreşte şi atingerea unui efect stimulant, tonifiant.

Dacă vom respecta aceste principii de bază, recuperarea segmentului afectat va apărea mult mai rapid şi pe o cale corectă de tratament.

Utilizarea preparatelor topice pe bază de plante, pentru a calma durerea, a crescut constant în ultimii ani, deoarece acestea sunt adesea percepute ca fiind naturale şi, prin urmare, fără reacţii adverse. VAXICUM® SPORT este un unguent care conţine principii active extrase din plante medicinale renumite. Citeste mai mult pe www.vaxicumsport.ro

Tehnologia modernă de fabricaţie germană a permis standardizarea extractelor din acest produs, astfel concentraţia în principii active este aceeaşi în fiecare gram din produs. Această combinaţie de plante este caracterizată din punct de vedere fitoterapeutic, chimic şi clinic, reprezentând un succes în cadrul terapiei naturale bazate pe plante. Datorită acestei compoziţii speciale şi a calităţii germane, VAXICUM® SPORT este aliatul de nădejde al persoanelor care practică sport de performanţă sau de agrement. Este recomandat să fie folosit ca bază pentru masaj, atât înainte de efort fizic (pentru încălzirea musculaturii), cât mai ales după efort fizic (pentru relaxarea musculaturii)

                                                                      Dr. Alin Popescu

                                             Medic primar medicină sportivă

   Secretar General al Societatii Române de Medicină Sportivă

                   Director al Departamentului Medical al F.R. Rugby