«Am cearcăne. Cum scap de ele?»

După vârsta de 30 de ani, cearcănele au devenit tot mai accentuate şi, în plus, zona din jurul ochilor s-a închis la culoare. Deşi folosesc produse cosmetice de calitate, cearcănele nu se estompează pe cât de mult mi-aş dori. Ce tratamente există pentru eliminarea lor? Maria, Bucureşti

Oana Clătici
medic primar dermatolog Spitalul Universitar  de Urgenţă Bucureşti

Odată cu trecerea anilor, procesul de absorbţie a pernuţelor de grăsime din zona ochilor se accelerează. În astfel de situaţii, se recomandă tratamentele aşa-numite „de umplere" pe bază de colagen, de acid hialuronic ori de grăsime proprie. Gelul cu acid hialuronic este cea mai utilizată substanţă de umplere. Particulele de gel absorb apa şi asfel zona injectată creşte în volum. Tratamentul este bine tolerat de toate tipurile de piele. Un alt tratament eficient este cel pe bază de colagen. Acesta este o proteină naturală care creează volum, hidratează pielea şi îi creşte tonicitatea. De asemenea, umplerea cearcănelor se poate realiza şi prin transfer autolog de grăsime, ce are efect de întinerire şi de îmbunătăţire a aspectului feţei. Deoarece se foloseşte o substanţă naturală, organismul nu o poate respinge. Grăsimea se extrage de la nivelul feselor sau coapselor şi suferă un proces de curăţare, pentru ca mai apoi să se injecteze în locul dorit. Un alt tratament este cel care foloseşte tehnologia de tip radiofrecvenţă. Cearcănele pot fi corectate şi chirurgical.

«În ce fel ne îmbolnăvesc aditivii alimentari?»

În ultima vreme, m-am simţit foarte obosită, motiv pentru care am făcut un set de analize. Spre surprinderea mea, rezultatul analizelor este în parametri normali. Medicul de familie mi-a spus că starea mea este cauzată de alimentaţie, mai exact de aditivii alimentari. Prin urmare, cum ne influenţează starea de sănătate chimicalele din alimente? Lenuţa Brutaru, Dej

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi
directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti

În prezent, cele mai multe alimente sunt înalt procesate, au profiluri nutriţionale dezechilibrate şi valoare biologică scăzută. Prin urmare, îşi pun amprenta negativ asupra stării de sănătate atunci când sunt consumate pe termen lung. Astfel, tartrazina E102 (colorant galben) provoacă alergii la persoanele sensibile la aspirină şi la astmatici. De asemenea, creşte riscul apariţiei unor tumori tiroidiene. Carminul sau
E120, cel care dă culoarea roşie alimentelor, conţine aluminiu, asociat cu maladia Alzheimer. În plus, poate provoca alergii, rinite, astm şi erupţii cutanate. Totodată, E150 sau caramelul poate provoca distensii intestinale şi hiperactivitate. Un alt aditiv alimentar periculos este E951 (aspartamul), care favorizează stări de oboseală, ameţeli, iritabilitate, dureri de cap şi anxietate. În plus, creşte riscul de apariţie a cancerelor cerebrale şi dă spasme musculare. La fel de periculoşi sunt şi nitriţii (E249/250/251/252), deoarece favorizează  formarea nitrozaminelor, care cresc riscul de cancer. Nitriţii sunt extrem de periculoşi pentru sugari şi pentru copii. De asemenea, favorizează apariţia precoce a hipertensiunii arteriale. Este bine să se evite şi alimentele care conţin E320 sau 321 (BHA-BHT), deoarece pe termen scurt dau stări de somolenţă, iar pe termen lung favorizează apariţia cancerului.

«Ce stil de viaţă se impune în tuberculoză?»

În luna decembrie, fiului meu în vârstă de 45 de ani i s-a extirpat o tumoare de la plămâni. În urma biopsiei, s-a constatat că suferă de tuberculoză. Din momentul în care l-am adus acasă, comportamentul lui s-a schimbat complet. El spune că viaţa nu mai are sens şi vrea să profite din plin de ea. Aşa se face că fumează şi se deplasează cu motocicleta, deşi, o perioadă, trebuie să stea în casă pentru a-şi reveni. Îmi este frică de faptul că îşi pune starea de sănătate, şi aşa precară, în pericol. Ce îl sfătuiţi să facă? Hothazie Mariana, Adjud

Prof. dr. Florin Mihălţan
preşedintele Societăţii Române de Pneumologie

Extirparea unei tumori care s-a dovedit a fi tuberculoză nu trebuie să-i schimbe radical viaţa fiului dvs. De exemplu, un om poate trăi foarte bine şi cu un singur plămân deşi, în acest caz, nu se pune problema. În general, diagnosticul de tuberculoză impune doar schimbarea stilului de viaţă. Aceasta deoarece, în caz contrar, tuberculoza poate recidiva sau, mai grav, pot apărea alte boli. Cu alte cuvinte, fiul dvs. ar trebui să aibă un program regulat de masă şi de somn. De asemenea, fiul dvs. trebuie să evite soarele un an şi climatul excitant. Totodată, trebuie să evite situaţiile stresante care îi pot modifica starea emoţională. Nu trebuie uitat faptul că fumatul este extrem de nociv, deoarece slăbeşte scutul de apărare al organismului. Din această cauză, organismul este vulnerabil, iar riscul de îmbolnăvire este de două ori mai mare.

«Ceaiul verde chiar întârzie îmbătrânirea?»

Prietena mea a urmat un tratament antiaging, iar medicul care a avut-o sub supraveghere i-a recomandat să folosească ceai verde pentru a-şi menţine pielea strălucitoare. Ce efect are ceaiul verde asupra tenului? Ce alte indicaţii mai are acest tip de ceai? Iuliana, Bucureşti 

Ruxandra Constantina
medic de familie competenţă în apifitoterapie reflexoterapeut

Ceaiul verde, extras din planta numită Camelia sinensis, are proprietăţi antioxidante, ajutând astfel la încetinirea procesului de îmbătrânire atât în interiorul organismului, cât şi la nivelul pielii. Ceaiul verde este folosit frecvent în cosmetică, fiind un ingredient de bază din compoziţia cremelor regeneratoare, din şampoane şi din măşti. Însă ceaiul verde se poate folosi şi ca atare. Mai exact, infuzia de ceai verde (o lingură de plantă şi 250 ml de apă fierbinte) se poate folosi în loc de demachiant ori pentru spălarea feţei. De asemenea, din frunzele de ceai verde se poate obţine o mască (sub formă de cataplasmă) care se aplică pe faţă timp de 20 de minute. După aceea, faţa se spală cu puţină zeamă de lămâie şi se aplică o cremă hidratantă. Masca are rolul de a revigora tenul obosit. Frunzele de ceai verde, sub formă de cataplasme sau de comprese, se folosesc şi ca adjuvant în tratarea varicelor, diferitelor răni, dermatitelor şi psoriazisului.

«Mi-am pierdut pofta de viaţă!»

Am 36 de ani şi, în ultimele luni, simt că mi-am pierdut motivaţia complet. Îmi este din ce în ce mai greu să duc la şcoală copiii, să fac mâncare şi să mă duc la serviciu. Soţul meu îmi reproşează că am devenit indiferentă şi că nu am grijă aşa cum ar trebui de casă şi de copii. Ce mă sfătuiţi să fac pentru a ieşi din această stare, deoarece îmi este frică că o să-mi şi pierd locul de muncă. Ileana P., Buzău

Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

A nu găsi puterea de a face lucrurile pe care, cu simplitate şi cu dragoste le făceaţi înainte, nu e nici lene, nici indiferenţă. Există multe feluri în care ne putem pierde motivaţia. Cea de care vorbiţi dvs. pare una foarte serioasă. Este posibil ca în acest moment să vă luptaţi cu o boală foarte serioasă, numită depresie. Toată lumea vorbeşte despre depresie, dar puţine persoane o iau în serios. În loc să vă ceară să funcţionaţi conform „standardelor" sale, soţul dvs. ar putea să înveţe să fie mai empatic şi să vă fie alături în această perioadă, aşa cum e normal într-o relaţie. Suportul său v-ar fi de mare ajutor. Vă recomand să apelaţi de urgenţă la un psihiatru. Iar dacă aveţi prejudecăţi în ceea ce priveşte vizita la psihiatru, scăpaţi repede de ele. Medicul psihiatru nu tratează numai nebuni, la fel cum ginecologul nu tratează doar cancerul mamar. Un tratament adecvat o să vă ajute să vă puneţi pe picioare. Mai exact, cu ajutorul antidepresivelor prescrise veţi suplini neurotransmiţătorii necesari pentru găsirea unei stări de echilibru. Medicamentele vă pot ajuta să vă ridicaţi din pat dimineaţa, să mergeţi la serviciu şi să vă puteţi concentra, să zâmbiţi la o glumă ori să vă jucaţi cu copiii. E important ca, odată cu începerea tratamentului, să căutaţi un sens vieţii dvs., pentru că aceasta este energia care ne dă pofta de viaţă.