Ziad Abul-Haija, fost angajat la Misiunea diplomatică a Palestinei la București: „La prima întâlnire, Ceaușescu și Arafat au țipat unul la celălalt“
0Într-un interviu exclusiv pentru „Weekend Adevărul“, Ziad Abul-Haija, fost angajat la Misiunea diplomatică a Palestinei la București, a vorbit despre rolul României în relațiile dintre Israel și Palestina înainte de 1989, depănând totodată amintirile sale legate de Yasser Arafat. Ziad Abul-Haija a absolvit în România Facultatea de Ziaristică (denumirea oficială înainte de 1989), iar în aprilie 1989 și-a luat doctoratul la ASE. Ziad Abul-Haija este căsătorit cu o româncă, iar de zece ani aceștia locuiesc în Iordania.
„Weekend Adevărul“: Cum apreciați rolul României în relațiile dintre Israel și Palestina înainte de 1989?
Ziad Abul-Haija: România a jucat un rol activ, ideea cu Conferința Internațională de Pace în Orientul Mijlociu a fost a lui Nicolae Ceaușescu încă de la începutul anilor 1980 și a fost preluată în 1992 de comunitatea internațională, prima conferință făcându-se la Madrid. În urma războiului din 1967, Uniunea Sovietică și țările socialiste au întrerupt legăturile diplomatice cu Israelul, singura țară care nu a întrerupt legăturile diplomatice cu Israelul a fost România. Istoria a dovedit că poziția României a fost utilă în realizarea păcii dintre Israel și Egipt, prima dată în 1977, și faptul că Ceaușescu a insistat și a repetat în discursul său politic, în convorbirile avute cu alți șefi de stat despre conferința internațională de pace, a reușit să pună această idee pe agenda diplomatică mondială.
Cum poate fi explicat faptul că România și Nicolae Ceaușescu au ales să fie un fel de mediatori între Israel și Palestina?
Părerea mea este că la baza poziției lui Ceaușescu a stat interesul național al României, mai ales la nivel economic. Orientul Mijlociu a fost o mare piață de desfacere a produselor românești. Îmi aduc aminte că pe vremea aceea, ambasadele arabe în toată lumea aveau o comisie de a boicota Israelul, această comisie trimitea informații către Biroul de boicotat Israelul care aparținea Ligii Statelor Arabe. Orice firmă care avea activități comerciale cu Israelul era boicotată de restul țărilor arabe.
În România nu a fost depistată nicio firmă pentru că au folosit (un fel de evaziune) două nume, un nume pentru țările arabe, unul pentru Israel, de exemplu: avionul care vine la o țară arabă era Tarom, iar a doua zi pleacă în Israel și în acte se numește Delta Airlines.
Prima întâlnire dintre Arafat și Ceaușescu a fost aranjată la Cairo de președintele Egiptului, Anwar Sadat, în 1972. Un martor care a fost la întâlnire a spus că a durat patru ore, iar în prima oră, Arafat și Ceaușescu au țipat unul la celălalt – Arafat îl acuza pe Ceaușescu că sprijină imperialismul și Ceaușescu încerca să îl convingă pe Arafat că trebuie urmărită o cale politică și că nu se pot rezolva problemele Palestinei doar prin luptă militară.
De la această întâlnire-maraton au ieșit prieteni și, în martie 1974, Ceaușescu a aprobat și a sprijinit deschiderea unei reprezentanțe permanente a OEP în București. Relațiile s-au dezvoltat încât a început Arafat să viziteze România de 3-4 ori pe an, în afară de trimișii speciali din partea lui Ceaușescu sau ai lui Arafat.
Arafat, impresionat de miere și de mămăligă
Ați fost apropiat de Yasser Arafat și foarte apreciat de către liderul palestinian. Când l-ați întâlnit prima oară?
Prima dată când l-am văzut pe Arafat aveam 11 ani. Atunci nu era cunoscut mondial, dar am fost cu unchiul meu la un birou discret al organizației Fatah în nordul Iordaniei. Unchiul meu avea ședință și m-a lăsat să stau cu paznicul, a venit o mașină Volkswagen condusă chiar de acest om (după aceea am aflat cine este), paznicul a strigat de jos „A sosit bătrânul!“ și au coborât toți care erau la ședință.
Am observat că cei îmbrăcați în haine militare au făcut salutul militar, ceea ce am făcut și eu, el m-a mângâiat pe cap și a mers la ședința pentru care se întâlniseră. După aceea l-am întâlnit în Algeria, în 1975, unde mă aflam la studii și, după aceea, prin munca mea la Beirut și București unde s-au dezvoltat relațiile dintre mine el.
Care era impresia lui Yasser Arafat despre România și despre faptul că România era un fel de mediator între Israel și Palestina?
A apreciat rolul României de mediator, de aceea venea și foarte des în România, a avut o apreciere specială pentru Ștefan Andrei, când a fost ministru de Externe al României. Îmi aduc aminte că odată m-a întrebat Arafat de mobilierul din vila unde era cazat, dacă este produs în România, și i-am răspuns că tot ce vedeți aici mobile, covoare sunt produse românești, a apreciat și a admirat producția românescă și măiestria românilor.
Care este amintirea cea mai dragă legată de Yasser Arafat?
Toate amintirile cu Yasser Arafat sunt speciale pentru mine, dar vreau să menționez o amintire despre produsele tradiționale românești. La o întâlnire cu partea română, la masa de prânz au servit mămăligă și i-au explicat lui Arafat despre mâncarea tradițională. Arafat a lăudat foarte mult mămăliga, căci i-a plăcut gustul, și de atunci, la fiecare vizită, nu a lipsit mămăliga de la mesele oferite lui Arafat.
Un alt produs românesc iubit de Arafat a fost mierea de albine, pentru că a avut un obicei de a bea ceai cu miere de albine și a apreciat foarte mult mierea românească, iar de atunci – sistemul, cum era atunci, orice ajungea la urechile lui Ceaușescu – la fiecare vizită, la plecare, la bordul avionului erau bidoane cu miere de albine de la Gospodăria de partid.
Spiritul oriental de pe plaiurile mioritice
Când ați vizitat prima oară România și care a fost prima impresie?
Eu am lucrat la presa palestiniană în Beirut, redactor-șef al revistei unde lucram (organul central al OEP). Am obținut trei burse la Facultatea de Ziaristică din România și am venit cu încă doi colegi la anul universitar 1978-1979. Ca impresie a mea, România am văzut-o ca pe o țară foarte frumoasă, un popor cu spirit oriental, am iubit România și o iubesc în continuare.
V-ați făcut studiile în România. Ce amintiri speciale aveți din acea perioadă și cum a fost experiența de a studia în România?
După ce am terminat Facultatea de Ziaristică, am fost angajat imediat la Misiunea diplomatică palestiniană la București, m-am înscris la Facultatea de Comerț (ASE) – fără frecvență, iar în aprilie 1989 am obținut titlul de Doctor în Relații Economice Internaționale. Sunt mândru că sunt și absolvent al acestui castel științific, Academia de Științe Economice. Amintiri speciale au fost mai mult la Facultatea de Jurnalism. Am avut posibilitatea să văd aproape toată România, facultatea organizând cel puțin cinci excursii pe an în diferite locuri istorice și turistice. De asemenea, căldura și unitatea colegilor români cu care păstrez legătura până acum mi-au rămas în suflet.
Care sunt cuvintele dumneavoastră românești preferate?
Limba română este o limba frumoasă cu o muzicalitate deosebită, de aceea am învățat-o și o vorbesc curent. Am citit Mihai Eminescu, îmi plac foarte mult Nichita Stănescu și Adrian Păunescu, și să menționez cuvintele în limba română LIBERTATE, PACE, DOR.
Se încarcă comentariile...
