VIDEO 'Poliţist adjectiv' şi 'Amintiri din Epoca de Aur', filmele care au umplut sălile la TIFF

După ce a câştigat la Cannes premiul juriului secţiunii Un Certain Regard, "Poliţist, adjectiv", al doilea lungmetraj regizat de Corneliu Porumboiu, a fost poate cel mai aşteptat film de la

După ce a câştigat la Cannes premiul juriului secţiunii Un Certain Regard, "Poliţist, adjectiv", al doilea lungmetraj regizat de Corneliu Porumboiu, a fost poate cel mai aşteptat film de la TIFF. Spectatorii s-au înghesuit la casele de bilete pentru a mai prinde un loc în sală, mulţi dintre ei mulţumindu-se să vadă filmul stând în picioare.

Aceeaşi soartă a avut-o şi omnibusul lui Cristian Mungiu, "Amintiri din Epoca de Aur". Mulţi spectatori nu au mai prins loc pe scaun şi au urmărit aşezaţi direct pe mocheta sălii de cinema cele şase scurt-metraje inspirate de "legende urbane" despre viaţa în comunism.

Vineri seara, sala Auditorium a Universităţii Babes Bolyai a fost neîncăpătoare pentru a doua proiecţie a filmului lui Corneliu Porumboiu. "Poliţist, adjectiv", proaspăt premiat la Cannes, a început cu o întârziere de o jumătate de oră, din cauză că numărul celor care voiau să vadă filmul a fost foarte mare. Spectatorii continuau să intre în sală, alegând să plătească biletul chiar dacă nu puteau beneficia de confortul unui loc pe scaun.

Personajul principal al filmului este Cristi (Dragoş Bucur), un poliţist care se ocupă de un caz mărunt. El filează un elev de liceu suspectat că fumează şi oferă haşiş unor amici. Deşi şeful lui, Anghelache, interpretat de Vlad Ivanov, îi cere să grăbească rezolvarea cazului şi să organizeze flagrantul, Cristi refuză, pe motiv că nu vrea să strice viaţa unui tânăr din cauza unei legi care oricum în câţiva ani o să se schimbe. Poliţistul interpretat de Dragoş Bucur fusese în luna de miere la Praga, unde văzuse că se fumează haşiş pe stradă, legea fiind permisivă din acest punct de vedere.

Cea mai aplaudată parte a filmului a fost scena DEX-ului, din final, când Anghelache  foloseşte definiţiile din dicţionar ale unor cuvinte precum conştiinţă, moralitate şi poliţist pentru a-i demonstra lui Cristi că este corect să facă flagrantul şi să-l aresteze pe elevul de liceu.

Filmul, plin de scene de un absurd aproape comic, sugerează o paralelă între natura schimbătoare a legilor şi a limbajului. Personajul lui Dragoş Bucur află, la un moment dat, că “niciun” nu se mai scrie, ca în urmă cu cîţiva ani, în două cuvinte, „nici un”. Ceea ce era corect din punct de vedere gramatical în urmă cu câţiva ani, acum nu mai este. Tot el se aşteaptă ca legile româneşti referitoare la consumul de droguri să se schimbe, aliniindu-se la tendinţa europeană de a tolera drogurile uşoare. 

În lumina acestei paralele, scena DEX-ului pare cu atât mai absurdă. Personajul lui Vlad Ivanov îi demonstrează tânărului poliţist de ce trebuie să pună în aplicare o lege care se va schimba în curând folosindu-se de definiţii de dicţionar, însă nici acestea din urmă nu sunt bătute în cuie. Cuvintele, la fel ca legile sau ca ceea ce este acceptabil din punct de vedere moral, au propria lor evoluţie.



Corneliu Porumboiu spune că scenariul filmului a pornit de la două întâmplări adevărate, care i-au fost povestite. "Odată am auzit ceva despre un tip care îşi trădase fratele. Şi apoi poliţia s-a dus la Bucureşti şi l-a prins pe fratele lui mai mare, care îi vindea chiar lui haşiş. Şi cealaltă poveste vine de la un poliţist care n-a vrut să ia un caz, foarte mic, pentru că nu voia să aibă pe cineva pe conştiinţă", a povestit Porumboiu pentru AperiTIFF, publicaţia oficială a festivalului de film de la Cluj.

"Poliţist, adjectiv" a câştigat trofeul Transilvania, cea mai importantă distincţie oferită la TIFF, dar şi premiul oferit de „Adevărul de Seară“, pentru filmul preferat al cititorilor ziarului.

"Poliţist, adjectiv" va avea premiera în cinematografele din România pe 3 iulie.

Viaţa în comunism, privită cu umor

Amintiri din Epoca de Aur a avut premiera românescă în deschiderea festivalului de film de la Cluj, dar a mai avut parte de o proiecţie şi în cadrul Zilelor filmului românesc.

Cele şase scurt-metraje, care au stârnit hohote de râs din partea unei săli arhipline, se bazează pe legende care circulau în comunism. Toate situaţiile comice sunt generate de condiţiile neobişnuite în care se desfăşura viaţa în aşa-zisa Epocă de Aur. Personajele, departe a simţi revoltă faţă de limitările cu care erau confruntaţi, se adaptau la acestea prin improvizaţii inedite.

Scurtmetrajele, regizate de Cristian Mungiu, alături de alţi patru regizori (Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Ioana Uricaru şi Constantin Popescu), recreează atmosfera din anii ‘80 la fel cum Mungiu o face în 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile.

Viaţa la bloc, copiii care purtau cheia la gât, statutul de delicatese inaccesibile celor mulţi pe care îl aveau salamul de Sibiu şi bananele aduc aminte de o realitate trăită de mulţi dintre spectatorii care au asistat la proiecţiile de la TIFF ale omnibusului coordonat de Mungiu. La un moment dat, se aude, la un aparat de radio, şi vocea lui Ilie Dobre. Acesta, însă, vorbeşte, în comentariul meciului, despre Robert Ilyes şi Victoraş Iacob, fotbalişti încă în activitate, care în anii ‘80 erau copii. 

Unul dintre cele mai aplaudate scheciuri a fost "Legenda poliţistului lacom". Povestea scurtmetrajului este, pe cât de simplă, pe atât de absurdă. Un miliţian care locuieşte la bloc primeşte un porc. Pentru că vrea să îl sacrifice cât mai discret, se hotărăşte să îl gazeze, însă nu ţine cont de un detaliu important.