VIDEO Jurnalul căpitanului Florin Jianu: experienţele militarilor români din Kandahar sub tirul talibanilor

Căpitanul Florin Jianu, unul dintre ofiţerii care îî comandă pe militarii români răniţi luni în atentatul din Afganistan, a avut puterea să povestească prin ce au trecut în acele zile militarii noştri din Baza Aeriană Militară Kandahar.

La numai câteva zile după atentat, ofiţerul a dezvăluit, într-un fel de jurnal, ce au trăit militari în momentul atentatului şi în perioada ce a urmat, fie că au fost efectiv în misiune, fie că se aflau în centrul operativ de comandă, unde îi urmăreau pe monitoare  pe  cei care sunt plecaţi în misiune, în afara bazei.

Povestea ofiţerului începe în ziua de 30 aprilie, ziua atentatului. “Punctul de comandă se cutremură iar pe monitor o ciupercă de fum şi de praf se ridică din locul unde se află Lion 4 (codul echipei de români precaţi în misiune- n.r.) . Mintea mi se goleşte de orice altceva şi centrul universului se mută acolo, la marginea unui mic sat din Afganistan. Îmi spun că trebuie să fiu cerebral, calm, deşi mi-aş fi dorit să rămână un mister dacă pot fi sau nu. Mi se pare că şi reuşesc. Am nevoie de Ionel, consilierul meu, mâna mea dreaptă. Acum o secundă era lângă mine, ca întotdeauna. În punctul de comandă este o linişte sinistră, deşi sunt mulţi oameni. Aproape că le pot auzi bătăile inimilor. Aproape că nu clipesc. Îl văd pe Ionel. Este undeva în spate, are mâinile împreunate, ochii aproape închişi, iar buzele i se mişcă repede, repede! În secunda aceea simt că dispare tremurul interior ce mă macină de ieri dimineaţă şi, în timp ce elicopterele brăzdează cerul Kandaharului, aducându-mi opt lei (militarii afectaţi de atentat- n.r.) răniţi la spitalul din bază, ştiu sigur că va fi bine, ştiu sigur că peste puţin timp Lion 4 va pleca din nou în efectiv complet în altă misiune.

George (unul dintre răniţi-n.r.) este la spital demult. Îl găsesc acolo, între băieţi şi expresia feţei lui spune că a luat parcă asupra lui durerea fiecăruia. Am un sentiment ciudat, de bucurie: sunt toţi bine, nu pierdem nimic, mai mult decât atât vom reîncepe curând misiunile în aceeaşi formulă. Trec pe la fiecare pat şi ascult frânturi dintr-o poveste cu o explozie neaşteptată, cu oameni scoşi de sub dărâmături, cu flăcări şi fum, cu părinţi afgani adunând de pe jos copii cu cei mai frumoşi ochi din lume, dar stinşi pentru totdeauna, o poveste cu elicoptere ce duc opt vânători de munte pe paturile unde îi privesc acum şi fac eforturi supraomeneşti să le zâmbesc!

Într-un final, soseşte şi restul plutonului! Sebi, comandantul lor, dă o tură pe la fiecare pat şi-mi răspunde încet atunci când îl cert, glumind, că dă semne de slăbiciune: "Nu pot, domnule căpitan! Când îi văd pe toţi aşa..." Peste câteva clipe îl văd cum îi pupă părinteşte pe frunte! El, cel mai mic dintre ei!

Aş vrea ca familiile băieţilor să poată fi optimiste ca mine, să îi vadă şi să îi asculte cum o fac eu. Sunt toţi aici şi sunt bine: Luci Rădoi, Adi Ganţă, Florin "Cucu" Popescu, George "Popa" David, Ionel Radu, Petre Popelcă, Marian "Moşu" Bădulescu, Marius "Mara" Ionescu.

 Mâine Mara (plutonierul major Marius Valentin Ionescu, rănit la picior- n.r.) va pleca în Germania, la Landstuhl, pentru tratament de specialitate, iar ceilalţi şapte băieţi vor fi externaţi. În curtea spitalului, stau pe o bancă cu Alex Găitan, locotenentul cu "Lion 26" pe mâneca vestonului. Din copaci se aud ciripituri. Nu le-am auzit nicăieri până acum. Dar ce nu este inedit azi? Îmi amintesc că în urmă cu 10 luni Alex, Sebi şi Luci Rădoi au mai avut o asemenea zi, chiar mai sinistră! Puţin mai târziu, sublocotenentul Andrei îmi spune că vrea să meargă cu Lion 4 afară, când se vor face bine. Zâmbesc! Nu este primul care îmi cere asta. Este seară în Afganistan. La Câmpulung ştiu că soarele este încă pe cerul oraşului ce a oftat adânc astăzi”, încheie  căpitanul Florin Jianu referirea la ziua de 30 aprilie.

„Mai sunt 4 luni de misiune”

Ofiţerul se referă apoi la ziua de 1 mai ăn care optimismul începe să-şi facă loc din nou în tabăra celor cu tricolorul pe umăr. 

„A plecat Mara în Germania, îmbufnat cum îl ştim de ani de zile. I-am strâns mâna şi ne-am promis că în scurt timp ne revedem pe pista de aterizare. Este seară iar. După cele mai lungi două zile din viaţa mea, mă îndrept spre  campul (tabăra-n.r.) românesc. În spatele unei clădiri, şapte băieţi, unii cu bandaje, alţii cu vânătăi sau cu cicatrici vorbesc tare şi râd în hohote. Am mai auzit vocile astea, am mai râs de aceleaşi glume acasă, la Câmpulung, în Prislopul ce se topeşte uşor de dorul nostru. Mă îndrept către grupul lor. Într-un târziu, plec către cameră. Trebuie să mă odihnesc. Şi de mâine trebuie să învăţăm să clipim şi mai rar! Mai sunt 4 luni de misiune”, a mai încheiat căpitanul Florin Jianu.

VIDEO Misiune în comun a militarilor din cadrul Batalionului de Protecţia Forţei „Vulturii Carpaţilor“ cu partenerii americani 

Misiunea de rutină 

Reamintim că incidentul în care au fost răniţi militarii şi, din păcate, au fost ucişi 11 copii afgani s-a petrecut în timpul unei misiuni de rutină. Practic, militarii români făceau parte dintr-un convoi format din 4 maşini puternic blindate de tip  MRAP (Mine-Resistant Ambush Protected) care se deplasa din baza militară Kandahar către Molla Abudlah Kariz, o localitate aflată la 15 kilometri sud distanţă. Misiunea românilor era una de tip KLL - cunoaştere, socializare şi consiliere a liderilor locali care se luptă cu talibanii. După ce militarii au coborât din blindate, ca de obicei în astfel de situaţii, în zonă s-au strâns zeci de copii cărora militarii români le-au oferit dulciuri.

Atunci un kamikaze şi-a detonat maşina. Deflagraţia a ucis pe loc 11 dintre copiii veniţi după bomboane şi i-a rănit pe militarii români. După producerea incidentului a fost securizată zona, conform procedurilor, iar militarii răniţi au fost evacuaţi de aliaţii americani pe calea aerului. Au fost duşi la spitalul militar din Kandahar. Ulterior, şapte dintre ei au fost externaţi. Cel de-al optulea şi cel mai grav rănit, plutonierul major Marius Valentin Ionescu, a fost transportat, pe 1 mai, la Centrul Medical Regional din Landstuhl, Germania. El a fost transferat pentru a fi supus unor investigaţii medicale suplimentare şi tratament de specialitate, starea lui de sănătate fiind stabilă. Valentin Ionescu a suferit răni la mâna dreaptă.

Luptătorii din Batalionul 30 Protecţia Forţei „Vulturii Carpaţilor” care au avut de suferit în urma atacului kamikaze au o vastă experienţă în teatrele de operaţii. Patru dintre ei sunt la a treia misiune în Afganistan. 

Este vorba de plutonierul major Marius Valentin Ionescu, plutonierul Eugen Rădoi, caporalul clasa a III-a Ionel Radu şi caporalul clasa a III-a Petre Popelcă. Ceilalţi patru (caporalul clasa a III-a Adrian Bogdan Ganţă, caporalul clasa a III-a Florin Adrian Popescu,  caporalul clasa a III-a George Marian David şi caporalul clasa a III-a Nicolae Marian Bădulescu) au la activ două misiuni în Afganistan.

625 de militari în Afganistan

Militarii din Câmpulung Muscel execută o misiune în Afganistan în perioada februarie – august 2018. Misiunile sunt, în principal, de asigurare a protecţiei forţei din Baza Aeriană Militară Kandahar şi de instruire, consiliere şi asistenţă a Forţelor Naţionale Afgane. Unitatea militară din Câmpulung Muscel a mai executat misiuni în Kosovo (în anii 2005 şi 2007) şi Afganistan (în anul 2008).

În anul 2018, Armata României participă la misiunea NATO Resolute Support din Afganistan cu 625 de militari, alţi aproximativ 300 fiind desfăşuraţi în operaţii sub comandă/mandat NATO, UE, ONU şi OSCE în alte regiuni. 

În timpul misiunilor externe, 29 de militari şi-au pierdut viaţa şi alţi peste 185 au fost răniţi.