Universităţile de stat, bolnave de autism

0
0
Tinerii din România învaţă în universităţi care nu sunt în niciun top internaţional
Tinerii din România învaţă în universităţi care nu sunt în niciun top internaţional

Instituţiile de învăţământ superior rămân repetente la capitolul calitatea educaţiei, arată un studiu al experţilor SAR. La mai bine de 10 ani de la instituirea autonomiei, universităţile din România continuă să dea rateuri: absolvenţii sunt nepregătiţi pentru piaţa muncii.

Citeşte şi:

Institut de cercetare unic în ţară ridicat cu 10 milioane de euro

Tânără cu 10 la bac în 2004: "Vreau să scap de regresul din România. Plec în Danemarca"

Ce furnizează universităţile din România? Nici calitate, nici eficienţă, este concluzia studiului „Pentru o autonomie responsabilă", publicat ieri de experţii Societăţii Academice Române (SAR). Cercetarea arată că autonomia instituţiilor de învăţământ superior public s-a făcut înainte ca acestea să fie pregătite pentru performanţă, invers de cum ar fi trebuit. Astfel, universităţile sunt libere să decidă structura, programele de studii şi să-şi administreze veniturile, dar nu şi-au dezvoltat şi mecanismele care să le asigure performanţa. În primul rând, structurile de conducere sunt învechite. Rectorul e ales din rândul cadrelor didactice, iar decizia aparţine exclusiv acestora. Acest sistem serveşte practic interesele corpului academic.

În universităţile occidentale din conducere fac parte şi oameni exteriori sistemului de învăţământ superior, includerea acestora fiind esenţială pentru responsabilizarea universităţii în faţa societăţii. Suzana Dobre, expertul implicat în elaborarea studiului, arată că universităţile româneşti au importat un model din Vest numai parţial. „Important este să luăm modelul complet şi pentru o anumită sumă de bani dată de la bugetul public să vedem ce rezultate sunt produse.

Din păcate, la noi s-a mers foarte mult pe lărgirea autonomiei, dar foarte puţin pe rezultate. În prezent, teoretic, finanţarea se face după performanţă, dar, în fapt, acest lucru contează foarte puţin. Finanţarea are loc pe cap de student, iar Ministerul Educaţiei împarte numărul de locuri după criterii arbitrare. În sensul că dacă până acum universitatea cutare a avut X studenţi, acelaşi număr de locuri îl va avea şi de acum încolo", a declarat Suzana Dobre.

Ioan Roşca, rectorul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti, respinge însă această concluzie: „în privinţa distribuirii locurilor de la buget, ASE-ul a primit acelaşi număr ca şi anul trecut, cu toate că noi avem una dintre cele mai mari cereri".

Goana după studenţi scade calitatea

Fiecare universitate se luptă pentru a ocupa locurile şi a obţine maximum de alocaţie bugetară, în dauna calităţii educaţiei. E o bătălie a instituţiilor de învăţământ superior pentru volum şi cotă de piaţă, adică pentru un număr cât mai mare de studenţi. Specialistul SAR a adăugat că numărul de locuri ar trebui aprobat pe baza unei strategii a Guvernului, în funcţie de ce se cere pe piaţa muncii. Cercetarea reaminteşte că, în 2009, niciuna dintre universităţile româneşti nu a reuşit să intre în Top 500, clasificare ce ţine cont de rezultatele corpului academic şi ale absolvenţilor (premii Nobel, numărul de articole apărute în revistele de prestigiu).

Potrivit documentului, cele mai bune instituţii de învăţământ superior de la noi trebuie cel puţin să-şi dubleze performanţa pentru a se putea apropia de ultimele clasate în Top 500. Ioan Roşca, rectorul ASE Bucureşti, consideră că România va avea o universitate de top atunci când nivelul de trai, cultură şi civilizaţie va fi ca în alte ţări. ­„Nivelul de învăţământ este la nivelul de dezvoltare al societăţii, dar eu cred că învăţământul superior este peste nivelul societăţii", a opinat el. Roşca a adăugat că i-ar mai trebui încă 1.000 de profesori pentru a face învăţământ de calitate.

Un alt indicator semnalat de SAR şi de care nu se ţine cont la noi în evaluarea calităţii este ce fac absolvenţii după ce termină. Aparent, aceştia nu au probleme la angajare, ci după aceea. Majoritatea angajatorilor s-au plâns de faptul că lipsa abilităţilor şi a cunoştinţelor angajatului e o piedică importantă în dezvoltarea afacerii. Un sondaj Manpower din 2009 arată că, din 33 de ţări, patronii din România au cele mai mari dificultăţi în a găsi oamenii potriviţi pentru joburile oferite. Inginerii, managerii, experţii contabili şi specialiştii IT sunt cel mai greu de găsit.

Evaluări contradictorii

Un raport pe 2009 realizat de Coaliţia pentru Universităţi Curate relevă că din 42 de universităţi supuse examinării niciuna nu a obţinut calificativul cel mai înalt. Criticile au vizat printre altele modul de angajare al profesorilor, corupţia din sistem. După evaluările Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii Învăţământului Superior, care se ocupă cu acreditarea universităţilor, majoritatea lor sunt pe treapta cea mai înaltă de calitate.

Soluţii propuse de experţi

- Responsabilizarea universităţilor faţă de studenţi. Aceasta înseamnă învăţământ de bună calitate, adaptat nevoilor de pe piaţa muncii.
- Autonomia universitară ar trebui adaptată la nevoile studentului.
- Universităţile trebuie să găsească mecanisme flexibile de finanţare prin care studentul să fie responsabilizat.
- Formarea unui corp de profesori corespunzător pentru numărul de studenţi.
- Eliminarea formalismului în acreditarea universităţilor. Criteriile de evaluare trebuie regândite, la fel şi metodologia care trebuie să devină eficientă.
- Clasificarea universităţilor în funcţie de performanţe şi finanţarea lor pe baza nivelului la care se situează.

Cercetarea rezistă cu banii din străinătate

Cercetarea din România are o problemă importantă: subfinanţarea, arată un alt studiu SAR. România are cel mai mic număr de cercetători la 1.000 de angajaţi, ceea ce arată un nivel de educaţie deficitar. Prin comparaţie, Finlanda are de opt ori mai mulţi angajaţi în cercetare. România alocă cea mai mică sumă pentru fiecare om de ştiinţă - 10.200 de euro/an, în timp ce Elveţia alocă de circa 33 de ori mai mult. „Ceea ce trebuie să remarcăm este că în anumite domenii există cercetare de tip internaţional, dar fondurile nu sunt de la stat, ci provin din afară", a declarat Suzana Dobre, expert SAR. Aceasta mai spune că fondurile din cercetare nu sunt folosite pentru domeniile prioritare.

Evenimente


Ultimele știri
Cele mai citite