România şi lumea în 2014: viziunea Bilderberg. Thierry de Montbrial: Cine nu se adaptează va pierde!
0
Intelectual de marcă, academicianul Thierry de Montbrial este una dintre cele mai apreciate personalităţi ale culturii europene. Considerat „vocea din umbră” a Grupului Bilderberg, Thierry de Montbrial şi-a prezentat, în cadrul emisiunii la Adevărul Live, viziunea asupra lumii, dar şi asupra României în anul 2014.
Urmăriţi principalele declaraţii
Există evoluţii care se schitează. Trebuie să vedem ce s-a întâmplat în 2013 şi ce urmează. Cine putea să îşi imagineze cum va evolua Primăvara Arabă?
Lucrarea de anul acesta, Ramses 2014, am dedicat-o tinerilor. Vorbim despre tinerii din 2013-2014. Nu doar în UE, ci şi în Orientul Mijlociu, sentimentul de criză, de mânie, se dezvoltă în rândul tinerilor.
Au impresia că generaţia lor este pur şi simplu sacrificată. În UE, în Egipt, sunt tineri cu diplome, cu studii, şi nu au locuri de muncă. Li se pare că pentru ei nu s-a făcut nimic. Există un sentiment de dezrădăcinare a tinerilor, duce la pierderea reperelor. Şi acest lucru duce la criză.
Nu vreau să pun accentul pe Europa, deşi e un factor important. Să luăm cazul Egiptului. Revoluţia care a răsturnat regimul lui Mubbarak a fost făcut cu ajutorul tinerilor.
Dacă luăm UE, vedem cu claritate problemele care se schiţează: Uniunea în sine este pusă la îndoială. S-a instaurat un fel de scepticism şi în Franţa şi în Germania, în Marea Britanie nu mai vorbim. Se discută prea puţin despre aceste tendinţe. Cum să nu fim îngrijoraţi de creşterea extremismului? În Ungaria, chiar în Germania există un partid anti-european. Şi în Franţa creşterea pe care unii o socotesc de neoprit a Frontului Naţional- toate sunt legate de problemele tinerilor.
Existe tendinţe de ruptură pentru 2014.
Sincer, trebuie să recunoaştem că există pericolul unei rupturi. În Marea Britanie, nici Cameron nu ştie astăzi dacă ţara lui va mai fi în UE. Iar în tratatele UE nici nu este stipulată o ieşire a unui stat membru, ca proceduri. Dar trebuie să luăm în considerare ca Marea Britanie ar putea ieşi. Ar urma negocieri complexe. Şi ar putea avea efecte asupra altor ţări din Europa. Este dificil să facem previziuni prea precise, însă e clar că aici se vorbeşte prea mult în mod negativ despe Europa. Dar eu consider că UE este singurul proiect vizibil pozitiv al continentului, chiar al planetei.
Eu cred că am extins Europa mult prea rapid, dar nu puteam să facem altfel, nu puteam abandona celalălte ţări. Cred că aveam dificultăţi şi mai mari dacă nu integram şi părţi din Europa de Est. Dar recunosc, această extindere a fragilizat sistemul.
România şi lumea în 2014: viziunea Bilderberg. Thierry de Montbrial, la Adevărul Live
Greşeala este a istoriei pur şi simplu. Oamenii nu trebuie să se lase convinşi să vorbească negativ, pentru că vor începe să gândească negativ.
Trebuie să recunoaştem că ceea ce suntem pe cale să construim în UE nu este ceva de tip clasic- precum confederaţile tradiţionale- pentru că istoria celorlalte state federale este total diferită. Noi construim ceva absolut nou, avem componente cu identităţi diferite- trebuie să respectăm asta. Nu cred că putem construi o Europă Unită dacă fiecare naţiune nu se va simţi confortabil în postura ei. Şi în aceleaşi timp fiecare să contribuie la „ţesătura“ Uniunii.
Problema este că am implementat mai întâi lucruri prea ambiţioase- cum este Schengen-ul- dar instituţile noastre nu sunt adaptate încă. Cum să funcţioneze corect o Comisie cu 28 de ţări diferite, 28 de oameni în jurul unei mese cu 5 minute fiecare pentru a prezenta o problemă...dacă aceste instituţii nu funcţionează bine acest lucru are un efect negativ.
Ideea mea este o „federare“ cu instituţii reformate pentru a funcţiona mai bine.
Sentimentul de rău faţă de instituţii se datorează faptului că instituţiile nu sunt încă adaptate, nu funcţionează încă corect şi se creează un sentiment negativ. Este totuşi o chestiune importantă. În 2014 vom avea alegerile europene, un moment important. Dar nimeni nu prea vorbeşte despre ele, nimeni nu prea este pasionat de asta. Alegerile europene fac loc unor lupte de culise dure.
În majoritatea ţărilor oamenii votează în funcţie de consideraţii de politică internă, nu au apartenenţa europeană, nu se gândesc în raport cu Europa. Şi în ţara mea este la fel.
Nu sunt şanse majore pentru Europa din acest punct de vedere, din păcate.
Sentimentul de frustrare din fiecare ţară se traduce printr-o creşterea a impopularităţii. Parlamentul European a ajuns aproape paradoxal- pare să înfrâneze câteodată, în loc să meargă în tandem cu restul decizilor Comisiei.
Riscăm să se producă efecte periculoase, care pot afecta construcţia europeană. Cea mai bună metodă de prevenire a acestor pericole este în primul rând conştientizarea lor.
Indiferent de expresie – motorul franco-german- este o înţelegere între Franţa şi Germania care dacă nu este foarte bună, Europa nu poate avansa. Putem privi în istorie la relaţia franco-germană, cu suişuri şi declinuri.
Nucleul dur, natural, al Europei este Euro, zona euro. Aşa cum a devenit acum, Europa unită este o federaţie mai suplă, mai relaxată.
Să luăm de exemplu România: faptul obiectiv este că imaginea României în Franţa este rea. Eu sunt un mare prieten al României şi sunt dezolat de ceea ce văd în Franţa, dar este o realitate. Sunt două modalităţi de a reacţiona: să vă revoltaţi sau să vă gândiţi ce puteţi face. Eu aşa fa, caut greşeala la mine şi mă întreb cum pot corecta lucrurile.
De pildă, problema romilor. Cum am putea noi înşine, România, să ameliorăm aceasta problemă. Apoi este importantă şi politica internă, în fiecare ţară, nu numai pentru România.
Zona euro- trebuie îndeplinite nişte condiţii stricte. Dacă Grecia s-ar retrage din euro, e posibil, problemele lor s-ar reglementa? Nu, evident că nu.
Îmi aminitesc de epoca devaluărilor, republica a 4a, în Franţa. Devaluarea este însoţită de măsuri interne foarte dure, la fel de dure ca cele care i se cer Greciei ca să rămână în euro. Nu se poate ca o ţară să fie mereu subvenţionată de alte ţări, ci doar în anumite limite.
Cea mai bună metodă este să nu fi dependent.
România
Nu sunt aici pentru a da lecţii românilor, din moment ce propria mea ţară nu este un exemplu în acest domeniu. Noi înşine, Franţa şi restul Europei, suntem nevoiţi să ne adaptăm constant la schimbări, la globalizare.
Aveţi deja enorm de multe lucruri făcute în ultimele 2 decenii- transformări incredibile pe care le-aţi reuşit. Este absolut extraordinar! Trebuie ca şi noi să vă adaptaţi realităţilor- să fim mai eficienţi, ştiţi aceste lucruri sunt evidente, le cunoaşteţi.
Observatorii se uită la spectacolul zonei politice din România. Pentru a face reforme este şi aşa dificil, deci trebuie un mecanism care să permită guvernului să îşi facă treaba fără a sta să se mai implice în intrigile de culise.
Lupta dintre preşedinţie şi guvern pare a fi din păcate o risipire a energiei, care ar trebui folosită pe reforme.
Am o mulţime de prieteni în România. Am fost primit astăzi de premierul român. Dar cred că mai întâi de toate aici sunt oameni remarcabil. Sunt oameni de o calitate intelectuală înaltă.
Problema este mai degrabă de sistem. Eu nu sunt reprezentantul unui partid. Eu vreau să îmi dezvolt relaţiile cu România. Aici înseamnă că dacă eşti prieten cu cineva înseamnă că eşti duşmanul celuilalt. Dacă priveşti lucrurile într-o reţea de intrigă, este o pierdere de energie, o risipă.
Dacă guvernanţii şi-ar petrece 90% din timp intrigilor şi 10% problemele statului, înseamnă că avem o problemă. Există peste tot opoziţii, e normal într-o democraţie, dar trebuie păstrate proporţile.
Problema dvs. este că sunteţi intermediari. Între două lumi- latin ortodocşi, puţin din toate.
Italienii, chiar şi în crizele cele mai importante, de fiecare dată reuşesc să aranjeze lucrurile. Au o cultură politică care îi ajută să se adapteze şi întotdeauna ies din situaţile grele.
Cine nu se adaptează, va pierde! Suntem capabili să facem asta, să ne adaptăm unei lumi în perpetuă mişcare?
Statele Unite
Asistăm de câţiva ani la o înăsprire ideologică, o opoziţie între republicani şi democraţi mai dură decât în alte momente ale istoriei. Dar opinia publică pare să respingă atitudinea unor republicani. Nu cred că SUA este modelul de compromis, ei rămân o forţă.
Mesaj pentru tineri
Am ales imaginea pentru Ramses 2014 (un tânăr cu mască) pentru că sentimentul profund al tineretului este că ei nu văd cu ochii buni viitorul. Generaţia mea nu îşi punea problema şomajului, perspectivele erau glorioase.
Ceea ce însă acest adolescent are pe faţă sugerează o frică asupra viitorului, o incertitudine fundamentală.
Îi rog pe cei care ne ascultă să privim poziţi construcţia europeană. Să gândim pozitiv. Europa are atuuri extraordinare, avem un patrimoniu incredibil. Să conştientizăm acest lucru. Dacă fabricăm această Uniune va fi în folosul nostru al europenilor şi a restului lumii.
Le transmit tinerilor să trăiască din plin, pentru că vor trăi în Europa, şi să participaţi efectiv la construcţia ei. Nu sunteţi factori pasivi. Sunteţi actori ai istoriei, abordaţi lucrurile cu optimism. Şi pentru viitor, interesaţi-vă puţin de trecut, de istorie. Este voinţa voastră, este în mâinile voastre!
Preşedinte-fondator al Institutului Francez de Relaţii Internaţionale, membru în Comitetul Director al Grupului Bilderberg încă din 1976 şi al altor organisme globaliste informale, de Montbrial este apreciat de mediile informate drept un „emisar neoficial” pentru România, el efectuând numeroase vizite în ţara noastră, începând cu 1990.
Monbrial este recunoscut drept unii dintre artizanii conceptelor care au construit şi modelat lumea în ultimele decenii, iar institutul pe care l-a fondat-„fabrica de idei IFRI“- s-a remarcat de-a lungul timpului drept unul dintre cele mai influence think-thank-uri din lume.
Ultimul volum lansat de academicianul francez este raportul anual RAMSES 2014, o analiză complexă şi amănunţită despre starea generală a societăţii, prinsă în furtuna crizei economice şi îngrijorătoarele nelinişti sociale care se nasc pe toate meridianele. RAMSES 2014 este o ediţie dedicată tinerilor, acestei generaţii pierdute, captivă între trecutul glorios şi plin de bunăstare şi un viitor prea sumbru, fără perspective.
Născut în Franţa, la 3 martie 1943, Thierry de Montbrial a absovit Institutul Politehnic în 1963 şi a obţinut o diplomă de doctorat în domeniul economic, în cadrul Universităţii Berkeley din California.
Este Comandant al Legiunii de Onoare şi Mare Ofiţer al Ordinului Naţional de Merit în Franţa, dar a primit distincţii remarcabile de multe state, pentru munca sa asiduă în domeniul politologiei europene.
În România, Thierry de Montbrial a primit Ordinul Naţional „Steaua României" în gradele de Ofiţer, Comandor şi Mare Ofiţer din partea preşedinţilor Emil Constantinescu, Ion Iliescu şi Traian Băsescu, în semn de înaltă apreciere pentru contribuţia la dezvoltarea relaţiilor academice, umane, politice şi culturale dintre Franţa şi România şi pentru talentul şi dăruirea de care a dat dovadă în întreaga lui carieră universitară şi academică, pentru contribuţia personală avută la îmbogăţirea patrimoniului cultural universal.
Relaţia sa cu România a început după căderea Cortinei de Fier, în 1990, când Thierry de Montbrial a făcut pentru prima oară cunoştinţă cu ţara care, spune el în volumul autobiografic „Jurnal românesc“ , i s-a părut „seducătoare“ şi în acelaşi timp, intrigrantă.
În aprilie 2012, la lansarea cărţii sale „Jurnal Românesc“, politologul a mărturisit că priveşte România cu obiectivitate, uneori cu un ochi critic, dar întotdeauna cu tandreţe. El a vorbit despre prietenia pe care i-au arătat-o oameni care trăiesc într-o ţară pasionantă.
Se încarcă comentariile...
