REPORTAJ | Alegeri locale 2024. Votant din cartierul ce nu a avut 40 de ani apă, canalizare și gaze: „Bag o bere și dup-aia votez”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La alegerile locale 2024, „Adevărul” a mers în Colonia ACH, un cartier de la marginea Piteştiului, aflat chiar lângă centura oraşului şi lângă mall, ignorat aproape patru decenii de autorităţi. Cartierul, unde locuiesc 136 de familii, are de doar doi ani asfalt, apă curentă, canalizare şi gaze.

Colonia ACH din Pitești a fost ignorată de autorități până în 2022 FOTO Denis Grigorescu
Colonia ACH din Pitești a fost ignorată de autorități până în 2022 FOTO Denis Grigorescu

Duminică 9 iunie, în ziua alegerilor, „Adevărul” a mers în colonia ACH, pentru a vorbi cu oamenii de acolo legat de alegeri și gândurile și speranțele lor pentru viitor.

Iar drumul spre cel mai sărac cartier al Piteștiului e unul foarte pitoresc. Mai întâi trebuie să mergi pe jos aproape un kilometru, traversând Parcul Lunca Argeșului. Iar poarta (la propriu!) de intrare în cartier e chiar pe lângă o încântătoare bisericuță din lemn. Cartierul e separat de parc printr-un gard metalic, ceea ce te duce involuntar cu gândul la un fel de ghetou.

Vocile angelice din bisericuță sunt într-o disonanță frapantă cu cartierul prăfuit și la propriu și la figurat, care e atât de liniștit, de parcă fie toți locuitorii ar fi plecați prin alte zone, fie toți locuitorii ar locui într-o rețea subterană antifonată cât cuprinde.

De cum ajungi în colonia ACH și treci de poarta de la intrare, ai senzația că tocmai ai intrat printr-o poartă invizibilă a timpului și ai ajuns într-un sat atemporal, cu anumite nuanțe arhitectonice ce te duc cu memoria subiectivă la o așezare din Delta Dunării.

Nu poți să nu remarci vizual de la primele sute de pași mai multe locuințe improvizate, inclusiv din placaje, cum ar fi o casă aflată aproape de bisericuță, casă ce are intrarea direct din stradă și în fața căreia se văd mai multe rufe puse la uscat.

Florina Mihăescu are 68 de ani şi locuieşte în cartier din 1988. A venit la Piteşti cu părinţii săi, originari din Tulcea. Când îmi declin identitatea și îi spun că sunt jurnalist, are o primă reacție de reticență nedisimulată. ”Ce vrea presa de la noi? Aicea în cartier nu se întâmplă nimica interesant... Scrieți maică la ziar să ne facă și nouă un magazin aicea, să nu mai mergem mai bine de un kilometru până la cel mai apropiat magazin, scrieți să ne ajute mai mult ăștia de la putere”, spune cu of doamna Mihăescu.

„Îmi dă ăștia bani în plus la pensie dacă votez?”

Încerc să o fotografiez, dar refuză categoric. „Sunt urâtă maică. Nu mă vezi cum arăt în capotul ăsta cu flori? Nu vreau să râdă lumea de mine la ziar”.

Când o întreb legat de alegerile din 9 iunie, exibă un rictus amestecat cu o jumătate de zâmbet: ”Nu mă duc maică, ce avantaje am? Îmi dă știa bani în plus la pensie dacă votez? Îmi dă de mâine 500 în plus la pensia mea prăpădită de 1450 dacă votez pe ăla sau pe ăla? M-am săturat de oameni care promite și care de fapt se gândește la ei și la ai lor. Nu le pasă de populație”.

Nu mai are chef de vorbă doamna Florina. Se întoarce spre curtea de unde ieșise mai devreme fără să mai adauge ceva.

Mă uit în jurul meu în căutare de oameni vorbăreți. Doi oameni din cartier pe care încerc să îi abordez, mă refuză ferm.

La un moment dat, văd un bărbat într-un tricou cafeniu ce împinge cu greu o bicicletă probabil la fel de veche precum colonia ACH. Mă apropii de el cu precauție și intrăm în vorbă repede, chiar dacă am și o reacție temporară de a face câțiva pași înapoi din cauza mirosurilor amestecate de bere și de transpirație pe care le degajă interlocutorul meu.

”Mă duc la vot, să știi, da mă duc mai încolo. Acu e cam cald. Bag o bere ca să am inspirație și dup-aia votez”, îmi spune nea Marian. Nu vrea să își dea numele complet: ”Mă mai știe și pe mine lumea p-aicea prin cartier... Nu vreau să fiu vedetă”.

Îl întreb firesc și ce așteptări are de la aceste alegeri. ”Să fie ieftiniri multe și mari, nu vedeți că a crescut prețurile la toate? La guvernanții ăștia trebuie să le pese de popor. A, și mai e ceva. Să mai dea niște bani la salarii la oameni. Știi cât am io după 25 de ani la firma de construcții la care lucrez? Două mii cinci sute. E puțin, e al naibii de puțin, iar berea e mai scumpă, e aiurea”, îmi zice nea Marian în timp ce vorbim pe drumul de întoarcere spre lumea civilizată. Avem o bucată de drum comună. El se va opri la o bodegă, în timp ce eu voi ajunge direct în fața calculatorului.

Cunoscut sub numele de Colonia ACH, cartierul a fost construit cu câţiva ani înainte de Revoluţia din 1989, din barăci fără nici un fel de confort, pentru muncitorii care lucrau la Hidroconstrucţia, realizând barajele de la Argeş şi alte lucrări de mare anvergură. Aceştia veneau din restul ţării şi aveau şi familiile cu ei. Cum mulţi dintre ei nu s-au mai întors în zonele de baştină, aici s-a dezvoltat o adevărată comunitate, ce nu a fost din păcate bagată în seamă de autorităţile locale până acum doi ani, când în cartier au fost introduse utilitățile.

Evenimente

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite