Reeducarea lui Copos: de la regele savarinelor la cercetător al istoriei medievale

George Copos a fost acuzat de plagiat pentru o carte care i-a adus eliberarea condiţionată şi pe care a încercat să o ascundă de ochii publicului. „Adevărul“ a urmărit subiectul şi vă prezintă adevărata miză a cazului.

Abia ieşit din închisoare, George Copos a devenit subiectul zilei, după ce Cătălin Parfene, istoric angajat la Federaţia Română de Fotbal, a sesizat că una dintre cărţile pe baza cărora afaceristul a fost eliberat mai devreme din penitenciar are acelaşi titlu cu lucrarea sa de master scrisă în urmă cu zece ani.

Mai mult, lucrările lor fuseseră coordonate de acelaşi profesor universitar, iar Copos a făcut tot posibilul ca nimeni să nu poată avea acces la cartea sa şi să poată descoperi eventualul plagiat. Editura Niculescu, unde omul de afaceri şi-a publicat lucrarea, a comunicat că autorul a cumpărat tot tirajul. Culmea, „opera“ lui George Copos nu era disponibilă nici la Biblioteca Naţională, întrucât se afla în aşa-numitul depozit legal, neaccesibil publicului larg.

Verdict în cazul Copos contra Parfene: nu e copy-paste

Misterul s-a lămurit abia spre seară, când, speriaţi de insistenţele presei, cei de la Biblioteca Naţională au scos cartea lui Copos la raft. Reporterii „Adevărul“ au comparat cartea lui George Copos,  „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI” cu teza de masterat a lui Cătălin Parfene, „Domnii Ţărilor Române şi sud-estul Europei. Aspecte ale politicii lor matrimoniale“. Concluzia este clară: nu avem de-a face cu un caz de plagiat gen copy-paste, precum în cazul lui Victor Ponta. Cartea lui George Copos are, totuşi, o structură asemănătoare cu lucrarea de masterat a tânărului Parfene (elaborată în urmă cu 10 ani), în condiţiile în care ambele au avut acelaşi coordonator: profesorul universitar Stelian Brezeanu.

Ocolul istoriei în 80 de zile

Adevăratele semne de întrebare în „cazul Copos“ se ridică în chestiunea „paternităţii“ volumului. Este George Copos autorul cărţii „Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI”? E greu de crezut că o asemenea lucrare – de altfel bine scrisă şi argumentată – poate fi realizată de un deţinut fără acces la fluxul de idei din mediul academic şi fără acces la lucrări de specialitate. Ţinând cont că în 400 de zile Copos a publicat cinci cărţi, este iarăşi greu de crezut că o cercetare istorică ce urmăreşte o perioadă de două secole se poate realiza în numai 80 de zile.
În primele trei pagini, intitulate pompos „Argumentum“ şi semnate „Autorul“, George Copos îşi motivează alegerea de a scrie o lucrare despre alianţele matrimoniale ale principilor români: „Trebuie să spun aici că personajul istoric care m-a fascinat mereu este Napoleon Bonaparte. Îl admir pentru geniul său militar şi, poate, mai ales, pentru cel juridic. (...) El însuşi a intrat într-o căsătorie politică, însurându-se, din raţiuni strategice, cu Maria Louisa. Arhiducesă de Austria, nepoata Mariei Antoaneta. Astfel s-a născut interesul meu de a cerceta modul în care, în Evul Mediu, principii români din Ţara Românească şi Moldova au folosit alianţele matrimoniale pentru atingerea scopurilor lor politice“.

Cărţi de la deţinuţi.La ce bun?

De asemenea, se naşte întrebarea de ce a acceptat profesorul universitar Stelian Brezeanu să gireze public o lucrare a unui deţinut pe care, conform declaraţiilor făcute pe site-ul prosport.ro, nu l-a cunoscut niciodată.

Totuşi, în cuvântul înainte la lucrarea lui George Copos, profesorul Brezeanu elogiază „studiul şi viziunea domnului Gheorghe Copos asupra funcţiei alianţelor matrimoniale în viaţa Principatelor Române medievale“. Brezeanu este, de altfel, coordonatorul unei alte cărţi scrise de George Copos după gratii: „Tăşnadul medieval“.

Un al treilea semn de întrebare cu privire la cartea lui George Copos este informaţia furnizată pe surse de site-ul Gazetei Sporturilor, conform căreia fostul patron al Rapidului a avut grijă să cumpere dinainte toate exemplarele publicate de Editura Niculescu. Cât de folositor societăţii este un astfel de demers ştiinţific, dacă societatea nu se poate bucura de el? George Copos nu a putut fi contactat pentru a comenta întreaga situaţie. Pe tot parcursul zilei de ieri, telefonul său a fost deviat către birourile companiei Ana Holding.

30 de zile de libertate a câştigat George Copos, pentru fiecare dintre cele cinci cărţi scrise în închisoare.

Al cui e Stibor de Siboritza? Al lui Parfene sau al lui Copos?

Reporterii „Adevărul“ au mers împreună cu Cătălin Parfene la Biblioteca Naţională pentru a confrunta cele două tratate istorice. După ce postase pe Facebook alerta despre un „cât se poate de plauzibil plagiat“, Cătălin Parfene s-a mai înmuiat la vederea paginilor semnate de George Copos: „Da, a folosit aceeaşi strucutră ca mine, cronologia e la fel. A folosit multe sinonime şi a schimbat topica“.

Parfene ţinteşte nume de domnitori şi de oraşe în cartea lui Copos, apoi deschide laptopul şi dă un search în lucrarea lui de master. Descoperă că aceiaşi domnitori au făcut aceleaşi lucruri în aceleaşi oraşe ca la Copos. Au scris despre aceleaşi personaje, dar plagiatul nu stă în picioare. Parfene se agaţă de nişte pasaje asemănătoare pe care le găseşte tocmai pe la pagina 80 a cărţii lui Copos. „Stibor de Stiborita (1395-1401, 1410-1414) un nobil polon...“, a scris Parfene acum 10 ani. „Stibor de Siboritza, se pare un nobil polon...“, a arătat şi Copos din închisoare. Adevărul este că oricât de mult şi-a dorit presa din România să găsească un plagiat în cazul Copos, cele două lucrări seamănă aşa cum seamănă două cronici de meci scrise de doi ziarişti sportivi de la ziare concurente.

Cătălin Parfene a comparat lucrarea lui de master şi cartea lui George Copos dar n-a putut striga „Plagiat!“

Trebuie să spun aici că personajul istoric care m-a fascinat mereu este Napoleon Bonaparte. Îl admir pentru geniul său militar şi, poate, mai ales, pentru cel juridic. George Copos, autor al unor ample cercetări istorice