La plăcinte, înainte! Istoria unui desert gustos: cele mai bune reţete din diverse regiuni ale ţării. Acest fel de mâncare a apărut acum mii de ani
0Fie că vorbim despre plăcinta cu fructe de pădure, cu mere şi scorţişoara, cu brânză şi stafide sau cu carne, preparatul are în spate o istorie de mii de ani. Nu există sărbătoare fără plăcintă în familiile de români, iar cele mai multe reţete se transmit din generaţie în generaţie.
Antropologii spun că primele menţiuni ale existenţei acestui fel de mâncare au apărut în perioada neolitică sau în noua era a pietrei, când egiptenii au gătit prima crustă de plăcintă. Aceste plăcinte erau cunoscute sub denumirea „galettes“ şi erau umplute cu orz, ovăz, secara şi unse cu miere.
Există informaţii despre plăcintă pe pereţii mormântului din Valea Regilor al Faraonului Ramses al II-lea, care a domnit între anii 1304-1237 i.H. Istoricii sunt însă de părere că originea plăcintei este atribuită grecilor, care preparau o pastă din făină cu apă, la care se adauga grăsime, pastă pe care o înfăşurau apoi în jurul unei bucăţi de carne.
În anul 160 i.H., omul politic roman Marcus Porcius Cato a scris în De Agri Cultura despre cea mai populară plăcintă, denumită „Placenta“. „Libum“, cum îi mai spuneau romanii, era asemănătoare cu prăjitura cu brânză şi era oferita ca jertfă zeilor. Odată cu dezvoltarea Imperiului Roman, reteţa preparării plăcintei a ajuns în întreaga Europă. Oxford English Dictionary notează: „În mod evident, plăcinta a fost un cuvânt binecunoscut în 1362, în Anglia“. Prima plăcintă cu cireşe a fost gătită de Regina Elisabeta I a Angliei.
Legenda plăcintelor
Există şi legende legate de plăcinte. Astfel într-o legendă, Lazar era un băiat care vroia plăcinte. Fiindcă mama sa nu a avut timp să îi facă mult doritele plăcinte, Lazar a murit de poftă, într-o zi de sâmbătă. Mama sa l-a plâns şi i-a cerut lui Dumnezeu să nu ierte femeile care nu fac plăcinte în Sâmbăta lui Lazăr. De aceea, în Sâmbăta Floriilor femeile coc plăcinte şi le împart săracilor ca pomană, în special celor care au copii mici. Plăcintele se fac şi în amintirea lui Lazăr cel sărac, care se roagă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor oamenilor.
Există foarte multe obiceiuri şi tradiţii româneşti care se mai păstrează de Paşte în sudul Moldovei şi în Bucovina, unde, în afara de tradiţională pască, se fac moşi, babe, plăcinte învârtite.
În judeţul Arad cea mai cunoscută este „Plăcinta întinsă de Turnu“. Pentru prepararea ei este nevoie de mac, dovleac, mere sau brânză. Vorbim despre o plăcintă a cărei reţetă s-a transmis din generaţie în generaţie. Ceea ce o deosebeşte de alte deserturi este priceperea de care trebuie să dea dovadă gospodina. Produsul „Plăcintă întinsă de Turnu” a fost patentat de Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale “Arădeanca”.
Caracterul tradiţional al plăcintei este dat de modul de preparare (întinderea manuală a aluatului şi rularea cu faţa de masă).
Ca ingrediente, pentru prepararea plăcintei întinse se folosesc următoarele: făină, lapte de vacă proaspăt, ouă de găină, untură. Pentru umpluturi folosim: brânză dulce de vacă, mere, dovleac, vişine, nucă, mac şi varză murată.
Exemplu de reţetă de plăcintă intinsă
Aluatul: 800 de grame de făină cernută calitate superioară; 500 ml de apă; 1 linguriţă de oţet; 1 linguriţă de sare şi ulei pentru întins.
Umplutura: la alegere
Aluatul se împarte în două şi se unge din abundenţă cu ulei, se acoperă şi se lasă să se odihnească cel puţin jumătate de oră. Se pune pe masă o faţa de masă din pânza mai grea. Luaţi o bucată de aluat, o ungeţi bine cu ulei şi o răsuciţi în aer aşezată pe pumnii stranşi, până când mijlocul se subţiază până la transparenţă, apoi o aşezaţi în centrul mesei, cu grijă să nu creaţi cute în aluat. Cu răbdare începeţi să trageţi de marginile aluatului, plimbându-vă în jurul mesei. Trageţi atât cât simţiţi că permite aluatul fără a se rupe. În final, marginile foii de plăcintă depăşesc marginea mesei. Se taie marginile aluatului de jur împrejur, iar foaia este gata de umplut.
Pentru prima din umpluturi se folosesc vişine fără sâmburi. Acestea se aşează la o margine a foii de aluat şi se rulează cu ajutorul feţei de masă.
Din fiecare foaie se fac câte doua rulouri, se rulează aluatul cu umplutura până la mijloc, se taie paralel cu ruloul şi se aşază plăcinta obţinută în tavă pe hârtie de copt, apoi se procedează la fel cu jumătatea rămasă. Altă umplutură este cu dovleac. Acesta se repartizează pe toată suprafata foii, apoi se rulează la fel. Plăcintele aşezate în tavă se stropesc cu ulei şi se introduc în cuptorul preîncins la 190 de grade. Se lasă la copt până se rumenesc, apoi de taie bucăţele. La alegere se poate pune şi zahăr pudră.
Cum fac oltenii plăcinta cu praz şi brânză
Ingrediente: 200 g făină; 200 g unt nesărat; 100 ml. apă rece; 2 tije de praz şi 200 g brânză telemea; sare; piper; 1 gălbenuş de ou; 50 ml. lapte.
Preparare aluat foietaj:
Într-un castron se amestecă făina cu unt, apă şi sare şi se pregăteşte un aluat. Se întinde aluatul sub formă dreptunghiulară de un deget grosime şi se împătureşte în 3. Se întoarce aluatul cu partea împăturită în jos se roteşte bucata de aluat la 90 de grade şi se repetă întinderea şi împăturirea în trei. Se pune aluatul la frigider 30 minute.
Mod de preparare umplutură:
Se curăţă prazul, se taie rondele şi se fierbe aproximativ 1 minut în apă sărată. Apoi se strecoară si se lasă să se scurgă într-o sită. Telemeaua se taie cubuleţe.
Aluatul se întinde pe o planşetă şi se taie în dreptunghiuri mai mici. Fiecare dreptunghi nou format se întinde cu sucitorul pentru a se subţia aluatul, iar la mijloc se adaugă amestecul din praz şi brânză. Se împătureşte în două, pe lungime, se rulează şi se aşează ruloul într-o tavă unsă cu ulei.
Plăcinte dobrogene/tulcene
Reteţa este pentru 6-8 persoane. Pentru aluat aveţi nevoie de: o cană de apă; doua sau trei linguri de ulei vegetal; un praf de sare; a şasea parte dintr-un cubuleţ de drojdie; 450/500 de grame de făină.
Din aceste ingrediente veţi obţine o cocă nici moale, dar nici tare, din care faceţi 6-7 mici bucăţi de cocă, adică 6-7 aluaturi. Întindeţi apoi separat fiecare mic aluat cu făcăleţul de întins coca, mai presărând puţină făină când întindeţi aluatul.
Pentru amestec aveţi nevoie de: 500 de grame de brânzică proaspată de vaci; 6 ouă; un praf de sare;
Ungeţi tava cu puţin ulei. Luaţi câte un pumn de amestec de brânză de vaci cu ouă şi sare şi puneţi-l în mijlocul unei foi de aluat întins şi întindeţi-l puţin. Împăturiţi apoi aluatul în patru, ca şi cum aţi face un plic de hârtie dintr-o coală. Apoi, strangeţi cu mâinile pe lung acest aluat, încreţiţi-l, mai exact. Luaţi apoi acest aluat care acum are forma lunguiaţă şi puneţi-l în tavă. Dupa ce aţi procedat aşa cu toate aluaturile şi aţi terminat de aşezat în tavă, mai stropiţi totul cu câteva picături de ulei. Băgaţi apoi tava 30 de minute la cuptor, la foc mediu.
Plăcintă cu dovleac - reţeta lui Radu Anton Roman
Ingrediente: un kg făină; 3 ouă + un ou de uns; 400 g zahăr; o nucă de drojdie; o ceaşcă mare cu lapte; 3 linguri de smântână; un castron cu dovleac ras; un pachet şi jumătate de unt; 50 g uns tava; zahar vanilat, coajă rasă de lămâie, mirodenii după gust.
Se desface drojdia în lapte cald şi smântână. Se freacă untul cu zahăr până se face, apoi se adaugă ouale, drojdia cu lapte şi smântâna. După ce s-au amestecat, se adaugă făina, şi se frământă cât de bine; se lasă să respire. Se unge o tavă cu unt. Se întinde aluatul foaie cât tava, cu pereţi cu tot, cât să învelească plăcinta. Se umple foaia cu dovleac, se închide ca un plic, se unge cu unt şi ou, se dă la cuptor, cu foc mic, cam o jumătate oră, poate mai mult. (foto: verticalonline.ro).
Reţetă pentru plăcintă "sarbeasca", reţeta tradiţională pentru bulgarii din Târgovişte (cunoscută şi ca baniţă)
Placinte moldoveneşti „Poale-n brâu”
Prepararea aluatului: 1 kg de făină; 0.5 pahar (200gr) de ulei fără miros ( pentru aluat); 2 ouă; 2 linguriţe de sare; apă călduţă 350- 400 ml; ulei pt uns masa şi unt topit 100gr. Toate ingredientele să fie aduse la temperatura camerei.
Cernem făina prin sită într-un vas mare. Adăugam uleiul şi amestecăm în mâini făina cu uleiul. Aparte într-o cană adaugăm oul şi sarea, se amestecă bine, dupa aceia se adaugă apa călduţă şi iară se amestecă. În făina cernută se toarnă puţin câte puţin apă călduţă şi se frământă până obţinem un aluat neted, elastic şi molcut la pipăit. Frământăm vre-o 10-15 minute. Este foarte important de frământat bine şi mult aluatul, ca să nu aibă bule de aer, pentru că se va rupe în momentul întinderii foiii de aluat. Îl acoperim cu un prosop de în şi lăsăm aluatul să se odixnească minimum o oră. Peste o oră se taie aluatul în părţi egale în biluţe – puţin mai mari, decât mărimea unui ou mare.
Turtim fiecare bucăţică de aluat cu mâna şi le ungem fiecare în parte cu puţin ulei. Le împrăştiem pe masa de lucru şi din nou le lăsăm să se odihnească – cam 15 minute. Pe masa curată turnăm puţin ulei şi o ungem cu mâna. Întindem cu citorul 2 foi de plăcintă de o mărime normală.
Altă metodă este întinderea aluatului pe mâinele unse cu ulei. După ce s-a întins o foaie de aluat, o stropim cu unt. Procedăm la fel cu a doua, o suprapunem peste cealalată foaie întensă şi stropită repartizam umplutura pe aproape toată suprafaţa şi începem să apucăm câte un capăt din aluatul întins pe cerc şi să-l lipim central unul lânga altul. Această metodă de lipire a aluatului se mai cheamă în popor Plăcinta „Poale´n brâu”.
Se unge cu ou bătut suprafaţa plăcintei şi o punem pe o tavă unsă cu puţin ulei. Se coace într-un cuptor încins bine la temperatura de 180 grade - 10-14 minute.
Vă mai recomandăm:
Prăjitură cu iaurt şi foi de plăcintă
Cea mai bună plăcintă cu spanac şi brânză
Dacă v-a plăcut acest articol, alăturaţi-vă, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.
Se încarcă comentariile...
