Pagina cititorului

Raluca Covătaru (Hunedoara)

Raluca Covătaru (28 de ani) s-a ataşat de ziarul „Adevărul" în urmă cu doi ani.

„«Adevărul» mă ajută mult"

„Vreau să fiu un om informat şi cred că «Adevărul» mă ajută mult în această privinţă. Datorită acestui fapt mă pot considera un fan al ziarului", spune hunedoreanca. În biblioteca ei se găsesc aproape toate produsele care au însoţit publicaţia în ultimii ani.

„A fost primul ziar pentru care am văzut oameni stând la coadă", îşi aminteşte ea.

Tânăra, de profesie inginer agronom, citeşte cu plăcere articolele despre oameni care pot fi luaţi ca modele de succes: „Un alt subiect interesant de abordat în paginile ziarului ar putea fi despre cei care reuşesc investind în agricultură, domeniul meu preferat".

Raluca mai spune că abonamentul la «Adevărul» poate fi considerat unul dintre cadourile frumoase pe care şi le-a făcut la sfârşit de an.

Starea naturală de confuzie

Dacă e ceva durabil la români, atunci acel lucru este starea de confuzie. Mai era unu' - de are statuie la o intrare în Grădina Icoanei - care zicea: „Vreau să fac din administraţie a doua magistratură". De la el ni se trage, cred, că s-a făcut magistratura a doua administraţie - administrează Justiţia de o găsesc...

În zilele noastre, altul opina că de tinichigii e nevoie, nu de filosofi. Avusese omu', pesemne, o problemă cu maşina şi nu găsise unu' să-i îndrepte tabla din fibră de carbon, toţi filosofau că „era nevoie de o schimbare".

Problema extrapolării experienţei personale este că ­n-avem toţi aceeaşi experienţă personală! Nu c-am fi noi fiinţe unice şi irepetabile pe lumea asta de tot amaru', c-ar avea fitecine o soartă şi-un destin. Nu, domne - nu d-aia. Că nu vrem noi s-avem aceeaşi viaţă, că avem ambiţii personalizate - şi eşecuri aidoma, bineînţeles! Ştiţi una, oameni buni? Dacă se ridică cizmaru' deasupra papucului şi doftoru' deasupra aspirinei, lumea asta e ori de cârpaci, ori de buimaci. Eu chiar cred că din ăştia guvernează, care se iau pe ei drept modele şi ne aplică nouă reţetele lor personale şi personalizate. Că, altfel, n-ar ieşi chiar totu' ca aiurea. Câte ceva cât de cât omenesc tot ar mai scoate capu', măcar de sămânţă.

I. Rea