Notre Dame, din beţe de chibrituri

Un tânăr lugojean a devenit ctitor de catedrală. Şi nu al oricărei catedrale, ci chiar al faimoasei Notre Dame de Paris, în miniatură. O miniatură pe care a construit-o din beţe de chibrituri

Un tânăr lugojean a devenit ctitor de catedrală. Şi nu al oricărei catedrale, ci chiar al faimoasei Notre Dame de Paris, în miniatură. O miniatură pe care a construit-o din beţe de chibrituri şi pe care speră să obţină destui bani ca să-şi ridice o casă ca-n poveşti. Acum, după ani de muncă asiduă, catedrala din beţe de chibrituri este expusă în cel mai mare centru comercial din Timişoara. Replica celebrei Notre Dame are doi metri lungime, 86 de centimetri lăţime şi o înălţime de 120 de centimetri.
Alexandru Takacs are 30 de ani şi este de profesie mecanic agricol. Ca să se poată ocupa de desăvârşirea catedralei din chibrituri, el a renunţat să mai lucreze: "Nu puteam să vin după opt ore de muncă şi să mă ocup de ea". El a trăit, împreună cu fetiţa sa, din salariul soţiei. "Vreau să-mi iau revanşa. Soţia mea merge la lucru în fiecare dimineaţă la patru... Mi-e ruşine, că sunt cap de familie..." În ciuda tuturor greutăţilor pe care le-a avut până acum, Alexandru este sigur că va reuşi să scoată un profit frumos de pe urma construcţiei sale. Cu câţiva ani în urmă, un italian i-a oferit 10.000 de euro în schimbul catedralei sale din beţe de chibrituri, dar i s-a părut prea puţin pentru efortul făcut. Tot atunci, Alexandru a fixat un preţ pentru opera sa: 50.000 de euro, pe care speră să îi poată obţine în urma unei licitaţii.
Pasiunea lui pentru construcţii din chibrituri a început în copilărie, apoi, la o vârstă matură, a început să lucreze la... casa visurilor sale. "După ce am făcut beciul şi parterul, m-am hotărât să renunţ şi să fac o biserică, pe care să o vând apoi, ca să pot să-mi realizez casa visurilor mele. Am ales Notre Dame pentru că este greu de făcut", a declarat Alexandru.
Zeci de mii de beţe de chibrituri
Pentru construcţia miniaturii a folosit mărci speciale de chibrituri, din Ungaria, pentru că, spune el, cele de producţie autohtonă sunt prea moi. Pentru o reproducere cât mai fidelă a detaliilor arhitectonice, Alex a folosit schiţe de pe Internet. Soţia lui l-a ajutat la construcţia catedralei în miniatură pictând nişte geamuri ataşate acesteia, care imită vitraliile. Alexandru a folosit unelte speciale, create de el, şi metode inedite. De exemplu, pentru a face beţele de chibrit să se îndoaie (lucru absolut necesar pentru reproducerea unor detalii arhitecturale) le-a fiert în apă; pentru a le închide culoarea naturală le-a ars la suprafaţă cu spray pulverizat prin brichetă.

Actualul record în materie de construcţii de chibrituri, înregistrat în anul 1998, îi aparţine olandezului Manfred Schumann. Acesta a reprodus clădirea primăriei din Haarlem, pentru care spune că a folosit nici mai mult, nici mai puţin decât 80.000 de beţe de chibrituri. În final, construcţia acesteia măsura 1,10/75 centimetri. Printre românii care au intrat în Cartea Recordurilor se numără Gabriela Szabo, cea mai rapidă femeie, în 13 februarie 1999; Mihaela Melinte, care a obţinut recordul la categoria feminină de aruncare cu ciocanul, tot în 1999; Daniela Silivaş, numită cea mai tânără gimnastă, care avea 14 ani în anul 1985, când a câştigat medalia de aur la paralele, la Montreal. În Cartea Recordurilor figurează şi doi timişoreni: caricaturistul Ştefan Popa Popa's şi Ştefan Rosenauer, constructorul viorilor din zahăr.