Exclusiv Negocierile ruso-americane tot mai tensionate. Cine trage sforile în adevărata luptă pentru Ucraina ANALIZĂ
0SUA și Uniunea Europeană dau semnale că vor să revină la o normalizare a cooperării pe dosarul ucrainean, dar pacea e încă departe. Profesor de relații internaționale la Universitatea Babeș Bolyai, Radu Albu Comănescu analizează, pentru „Adevărul”, tensiunile care au apărut în ultimele zile în negocierile ruso-americane, reacția vehementă a lui Donald Trump, precum și aparentul proces de normalizare a cooperării între Statele Unite și Europa pe dosarul ucrainean și rus și rolul pe care l-ar putea avea în acest sens Franța, dar și premierul Italiei, Giorgia Meloni, care pare în acest moment favorita lui Donald Trump printre liderii țărilor din Uniunea Europeană.
Secretarul de stat american Marco Rubio a anunțat zilele trecute că SUA ar putea să renunțe la ideea de a intermedia pacea între Ucraina și Rusia. Americanii ar fi deranjați de încăpățânarea cu care Vladimir Putin și Volodimir Zelenski refuză să accepte condițiile americanilor. În prima sa declaraţie după anunţul secretarului său de stat, Donald Trump a fost evaziv cu privire la posibila sa retragere din negocierile pentru încetarea războiului în Ucraina, scrie Reuters.
„Nimeni nu mă trage pe sfoară”, a spus el referitor la intenţiile Rusiei în ceea ce priveşte încheierea unui acord de pace. Trump a mai spus și că SUA îşi doresc în continuare ca acest război să se încheie cât mai curând și a sugerat că adevăratele intenții ale Moscovei vor deveni evidente foarte curând, afirmând că, deşi nu s-a gândit la un termen fix pentru retragerea din dialog, își dorește o soluție cât mai rapidă.
Trump e supărat pe toată lumea
„În mod evident, realitățile nu țin cont de proiecțiile de voință și de personalitate ale președintelui de la Casa Albă, iar contextul și mai ales lipsa de interes a Rusiei pentru un veritabil proces de pace este ingredientul care îl face pe Donald Trump să își reconsidere poziția și să o avanseze ideea că se poate degaja cu ușurință de mediere și de negocieri. Destinele a milioane de oameni, și impactul pe care acest conflict îl are asupra aliaților trec în plan secundar”, spune profesorul clujean Radu Albu Comănescu.
De fapt, Donald Trump abia în ultima perioadă ar începe să conștientizeze direct abilitatea de negociere a rușilor. Iar acest lucru nu poate decât să-l irite.
„Din altă perspectivă, ceea ce cu siguranță rămâne încă apanajul unui oarecare iconoclasm al său în diplomație - pe care l-am menționat de mai multe ori - își găsește limitele, iar Trump este nevoit să se adapteze la realități, situație în care descoperă tenacitatea agresivității Kremlinului și disprețul casant, condescendent, cu care e tratată propunerea de pace”, mai spune profesorul.
Șansele la pace sunt tot mai reduse
Ținând cont de felul în care evoluează tratativele pentru dosarul ucrainean, șansele de a se ajunge la pace scad de la o zi la alta. Astfel, Trump își pierde răbdarea, însă rușii sunt pe cale să-și atingă obiectivul și au reușit să facă în așa fel încât însemnătatea discuțiilor privind dosarul ucrainean să fie una secundară, în raport cu temele de discuție bilaterală ruso-americane.
„Trump poate să își piardă răbdarea de câteva ori pe zi, pentru că dacă Putin nu o face, destinele acestui conflict nu se vor schimba, iar mijloacele de intervenție ale SUA vor depinde în acest caz de dorința de a mai păstra un dialog deschis cu Kremlinul și de a repoziționa Kremlinul într-o relație de altă natură decât cea generată de conflictul din Ucraina. Altfel spus, conflictul din Ucraina devine secundar relațiilor bilaterale, așa cum își dorește Rusia, iar parcursul de normalizare se menține, sub o formă sau alta, poate cu mai puține concesii decât ar fi primit Rusia dacă s-ar fi pliat negocierilor de pace înaintate de administrația americană”, consideră Radu Albu Comănescu.
Cel puțin deocamdată, americanii nu realizează încă importanța dosarului Ucraina.
„Cu siguranță că americanii nu își dau în adâncime seama de proporțiile importanței istorice pe care îl are războiul împotriva Ucrainei, de miza extraordinară pentru viitorul Rusiei (generată de optica putinistă asupra conflictului), ceea ce face ca rușii, bine plasați într-un modus operandi cu China, să nu fie înclinați să accepte orice ofertă venită din SUA atât timp cât aceasta nu le consolidează poziția în termeni de relativă egalitate strategică cu America. Acolo unde rușii sunt pregătiți să negocieze la sânge și cu o duritate ilustrată de crimele împotriva civililor, americanii sunt interesați de o încheiere rapidă a conflictului sau de o reorientare a priorităților, ceea ce înseamnă a abandona conflictul în brațele europenilor”, susține expertul.
De ce nu îl presează Trump cu adevărat pe Putin
Chiar dacă au suficiente argumente pentru a-i obliga pe ruși să încheie pace cu Ucraina, emisarii lui Trump nu le folosesc, deocamdată.
„Americanii au mijloace de presiune economică, dar aceasta ar însemna o acutizare a îndârjirii rusești de a refuza pacea în termeni americani”, punctează Radu Albu Comănescu.
Întâlnirea de la Paris, dintre emisarii lui Donald Trump și reprezentanții președintelui Emmanuel Macron reprezintă un start promițător. Asta după ce Steve Witkoff, trimisul special al lui Donald Trump, și Marco Rubio, șeful diplomației SUA, au purtat joi discuții cu omologii europeni și cu cei ucraineni, la Paris. Tema de bază a fost războiul din Ucraina și eforturile de pacificare. Discuțiile bilaterale cu partea franceză au avut loc cu Emmanuel Bonne, consilierul președintelui francez Emmanuel Macron. Totodată, Sébastien Lecornu, ministrul francez al forțelor armate se află la Washington pentru a se întâlni cu Pete Hegseth.
Semne că se revine la o normalizare a cooperării între SUA și UE
„Întâlnirea de la Paris a fost primul semnal că se revine la o normalizare a cooperării între Statele Unite și Europa pe dosarul ucrainean și rus, emisarii americani declarând că găsesc pozitive ideile venite de la Londra și Paris, dar acest lucru rămâne interpretabil în măsura în care asemenea declarații pot să ascundă intențiile americanilor de a deveni un actor secundar în procesul de negocieri, lăsând Marea Britanie și Franța să ducă mai departe greul întregului proces”, consideră Radu Albu Comănescu.
Din acest punct de vedere, rușii ar putea să aibă parte de o surpriză neplăcută și să fie nevoiți să accepte termeni ceva mai duri decât cei fixați inițial de Donald Trump.
„Pe de-o parte, europenii s-ar confrunta cu ostilitatea și disprețul repetat afișat al rușilor față de Uniunea europeană, dar pe de alta rușii s-ar putea să cedeze și să accepte un dialog cu europenii în măsura în care ar înțelege că pierd la masa negocierilor poziția de egalitate strategică pe care și-o doresc în raport cu Statele Unite odată ce pierd bunăvoința lui Trump. Kremlinul s-ar putea să-și dea seama că va trebui să face pace, fie cu Statele Unite, fie cu Europa ca actor implicat, obligați fiind să aleagă între partenerul cu care procesul va avea loc. Beneficiile pentru Rusia vor fi în schimb mult diferite între cele două opțiuni”, adaugă expertul.
Radu Albu Comănescu a vorbit și despre vizita Giorgiei Meloni la Washington, dar și despre faptul că există voci care spun că prim-ministrul Italiei ar putea contribui la o împăcare istorică între Statele Unite ale Americii cu Uniunea Europeană.
Ce rol ar avea Giorgia Meloni în resetarea relațiilor transatlantice
De fapt, Giorgia Meloni este socotită de unii analiști cea care poate fi liantul între UE și SUA, în condițiile în care relațiile transatlantice nu mai funcționează ca pe vemuri. Italianca este liderul unui partid neocoservator, la fel ca Trump, dar relațiile sale cu Ursula von der Leyen sunt excelente. De altfel, Ursula von der Leyen s-a bazat în mare măsură pe Meloni pentru a putea obține al doilea mandat în funcția de președinte al Comisiei Europene și a lăudat-o de fiecare dată. Totuși, Radu Albu Comănescu este mai degrabă rezervat în analiza sa față de Giorgia Meloni.
„Poziția doamnei prim-ministru rămâne încă sub semnul suspiciunii, ținând cont de reticența cu care unele cercuri din politica europeană privesc legătura transatlantică profesată de domnia sa și de preferința manifestată pentru opiniile Casei Albe atunci când acestea intră în conflict cu cele ale UE. Pentru soliditatea politicii interne italiene, Giorgia Meloni va arăta mai multă deschidere către SUA și va fi doar conținutul opiniilor convergente între americani și europeni care ar putea da valoare de mediator doamnei prim-ministru, nu faptul că are porțile deschise la Washington. Dacă majoritatea statelor europene se dezinteresează de serviciile potențiale ale doamnei Meloni, rolul ei rămâne pur teoretic”, încheie profesorul Radu Albu Comănescu.
Se încarcă comentariile...
