Exclusiv Miza de miliarde pentru siguranța României: tancul sud-coreean K2, „bestia” care îi poate lăsa pe americani și pe germani pe locul doi
0Generalul Alexandru Grumaz explică, într-o analiză pentu „Adevărul”, care ar trebui să fie criteriile pe baza cărora să se decidă achiziția a peste 200 de tancuri care vor intra în dotarea armatei române. Principalele „candidate” sunt tancurile Abrams, K2 și Leopard.
România a decis deja să cumpere tancuri americane Abrams, dar între timp s-a optat pentru o suplimentare a numărului lor. Concret, în viitorul apropiat, România ar putea să aibă de ales între tancurile Abrams, cele sud-correene – K2 și cele germane – Leopard. Ministerul Apărării Naționale (MApN) a primit deja aprobare pentru o dublă achiziție. Este vorba despre achiziția a 54 de tancuri Abrams, americane, în valoare de o jumătate de miliard de euro. A doua achiziție se referă la alte 216 tancuri și 76 vehicule derivate. Acestea ar urma să coste aproximativ 6,5 miliarde de euro.
Avantajele și dezavantajele tancurilor Abrams
Americanii au ajuns la concluzia că clasicele Abrams ar trebui reconfigurate, ținând cont de lecțiile războiului din Ucraina. Surprinzător, aceste tancuri intrate în dotarea armatei ucrainene s-au dovedit vulnerabile în fața rușilor, la fel ca și tancurile germane Leopard. Acesta este și unul dintre motivele pentru care americanii au decis să aducă o serie de îmbunătățiri acestor tancuri. Recent, generalul Randy George, șeful Statului Major al Armatei SUA, a confirmat că primul prototip al noului tanc M1E3 Abrams a fost deja livrat de General Dynamics. Vestea bună este că livrarea a avut loc chiar înainte de de termenul așteptat.
Cum România pregătește cel mai ambițios program de dotare a armatei, dezbaterea despre tancurile care ar trebui să intre în dotarea forțelor armate nu a întârziat. Iar întrebarea care se pune acum justificat este ce tancuri ar fi cele mai potrivite, ținând cont de o serie de factori, inclusiv formele de relief și tacticile de apărare pentru teritoriul nostru.
Generalul (r) Alexandru Grumaz explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, cum ar trebui judecat și care ar trebui în mod normal să fie criteriile pentru atribuirea contractului.
„Dezbaterea despre viitorul forțelor blindate ale României s-a mutat din zona tehnică într-una strategică, unde alegerea tipului de tanc principal reflectă nu doar performanța militară, ci și orientarea geopolitică, capacitatea industrială și urgența operațională”, spune generalul Grrumaz.
În discuție ar fi în principal trei tipuri de tancuri – binecunoscutul Abrams american, cel sud-coreean, dar și cel puțin unul produs în Europa. România a anunțat deja că va achiziționa 54 de tancuri din Statele Unite ale Americii, dar rămân în discuție alte 200, trecute pe lista de „cumpărături”.
„În practică, discuția gravitează în jurul a trei direcții distincte: parteneriatul strategic cu SUA prin platforma Abrams, eficiența și viteza de livrare oferite de modelul sud-coreean K2 și conceptul autonomiei strategice europene, asociat în principal cu familia Leopard 2. România a făcut deja pași concreți, nu doar teoretici. Contractul pentru tancurile M1A2 SEPv3 Abrams consolidează relația militară cu Statele Unite și aduce un nivel ridicat de interoperabilitate cu structurile NATO care operează aceeași platformă. Pachetul asociat nu înseamnă doar vehicule, ci și muniție, infrastructură de suport și lanț logistic integrat. Într-un scenariu de conflict de intensitate mare, această standardizare contează decisiv”, explică generalul Grumaz.
Deși tancurile Abrams sunt excelente, ele vin la pachet cu un neajuns ce ține de partea de mentenanță.
„În același timp, platforma americană vine cu costuri de operare ridicate, masă mare și o dependență clară de aprovizionare transatlantică, ceea ce complică partea de mentenanță pe termen lung”, mai spune generalul.
Avantaje și dezavantaje pentru coreeni și germani
La rândul lor, coreenii, care propun modelul K2 Black Panther, ar aduce unele avantaje. Poate cel mai important ar fi faptul că sud-coreenii ar veni și cu un transfer de tehnologie, ceea ce ar fi un aspect de luat în calcul pentru mentenanța lor. Polonia este printre țările care au preferat aceste tancuri, dar sud-coreenii au vândut bine și în Orientul Mijlociu.
„În paralel, testele și discuțiile privind tancul K2 Black Panther indică o orientare spre pragmatism industrial. Oferta companiei Hyundai Rotem pune accent pe termene de livrare rapide și pe transfer de tehnologie, inclusiv posibilitatea de producție și mentenanță locală. Pentru o armată care are nevoie de volum și ritm, acest argument cântărește greu. Platforma este mai ușoară decât alternativele americane și germane, cu mobilitate ridicată și arhitectură modernă de senzori și control al focului. Componenta de cooperare industrială, promisă mai flexibil decât în multe oferte europene, este un diferențiator major”, explică generalul Grumaz.
Nici tancul german Leopard 2 nu este de refuzat. Producătorul german ar putea oferi avantaje diferite față de americanii și sud-coreeni, dar rămâne de văzut cât ar conta în alegere.
„Opțiunea europeană, reprezentată de Leopard 2 în versiunile sale cele mai noi, rămâne atractivă la nivel conceptual. Argumentele țin de apropierea geografică a lanțurilor de aprovizionare, standardizarea între armatele europene și potențialul acces la mecanisme de finanțare comună ale Uniunii Europene. Din punct de vedere doctrinar, o flotă regională omogenă simplifică logistica și instruirea”, punctează generalul Grumaz.
Există totuși și câteva semne de întrebare în această privință. Generalul Alexandru Grumaz vorbește despre faptul că marile companii producătoare de arme în general se confruntă cu o nouă problemă. Aceasta ține de capacitatea lor de a face față cererii uriașe care există în această perioadă.
„Problema majoră este însă capacitatea de producție. După creșterea abruptă a comenzilor militare europene, liniile industriale sunt supraîncărcate, iar termenele de livrare s-au extins semnificativ. Pentru un stat de pe flancul estic, timpul de așteptare devine o variabilă strategică, nu doar contractuală”, susține generalul Grumaz.
Tancul franco-german a rămas la stadiul de proiect
În același timp, un al patrulea tanc pan-european de generație și mai nouă rămâne doar pe hârtie. Neînțelegerile dintre companiile franceze și cele germane, dar și întârzierea proiectului i-a determinat pe francezi să se reorienteze, cel puțin pentru moment, și să aibă mai degrabă în vedere un nou tanc Leclerc.
„În plus, viitorul tanc european de generație următoare, dezvoltat prin programul Main Ground Combat System, nu oferă o soluție pe termen scurt. Proiectul este încă în faze de dezvoltare și negociere industrială, cu intrare în serviciu estimată mult după acest deceniu. Pentru nevoile imediate, el rămâne o perspectivă, nu o opțiune de achiziție”, adaugă el.
O altă discuție vine și din faptul că Bruxelles-ul promovează acum autonomia strategică europeană, îmbrățișată cu entuziasm de marii producători de armament francezi și germani. De aici rezultă alte semne de întrebare. Generalul Alexandru Grumaz detaliază:
„Susținătorii autonomiei strategice europene invocă pe bună dreptate nevoia de coerență industrială și reducere a dependențelor externe. Totuși, realitatea de securitate obligă la prioritizarea disponibilității rapide și a capabilităților verificate. România nu abandonează cooperarea industrială europeană — colaborările cu grupuri precum Rheinmetal în domeniul muniției și al vehiculelor blindate arată contrariul — dar separă pragmatic sursa platformei de luptă de ecosistemul de producție și mentenanță”.
În opinia generalului Alexandru Grumaz, România, la fel ca și celelalte state europene, ar trebui să dea dovadă de mult pragmatism când vor face această alegere și să țină cont de câteva detalii esențiale.
„Concluzia care se conturează este una de echilibru rece: pentru statele din prima linie, viteza de livrare, pachetul logistic și transferul tehnologic pot cântări mai mult decât eticheta geografică a produsului. Modelul emergent este unul hibrid — tehnologie de vârf achiziționată global, combinată cu ancorarea producției și suportului tehnic în Europa și, pe cât posibil, pe plan național”, încheie generalul Alexandru Grumaz.
Cine e generalul Alexandru Grumaz
Generalul (r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.
Fost consul general al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații.
Are expertiză în planificarea strategică, în relațiile internaționale militare și civile și experiență în planificarea și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară și diplomatică. Actualmente este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.
Se încarcă comentariile...
