Managerul Spitalului Elias: „Doctoriţa care i-a operat, zilnic, pe răniţii de la Colectiv era gravidă în luna a şasea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Tragedia Colectiv a fost o piatră de încercare pentru sistemul sanitar, susţine profesorul Doina Dimulescu, managerul Spitalului Elias din Capitală, unde au ajuns 16 tineri, 11 dintre ei fiind mari arşi. „Îţi venea să te iei cu mâinile de cap când vedeai că atâţia tineri inteligenţi şi performanţi erau reduşi la masa aceea de carne arsă”, a povestit medicul într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”.

Duminica viitoare, pe 30 octombrie, se împlineşte un an de la incendiul provocat de artificiile care făceau parte din spectacolul susţinut în acea noapte de trupa rock Goodbye to Gravity în Clubul Colectiv. 64 de tineri au murit de atunci şi peste 160 au suferit răni grave. Unii dintre răniţi nu au ieşit de prin spitale nici până în ziua de azi.  Anchetele deschise imediat după tragedie au scos la iveală multe lacune legislative şi foarte multe încălcări ale legii. De exemplu, deşi nu avea autorizaţie anti-incendiu, şi nu numai, Clubul Colectiv funcţiona fără probleme în baza unei autorizaţii emise de Primăria Sectorului 4. Tragedia de la Colectiv a dat semnalul unei revolte sociale care a dus la demisia premierului Ponta şi înlocuirea lui cu Dacian Cioloş.

Fostul premier, împreună cu ministrul de Interne Gabriel Oprea şi pimarul Sectorului 4 al Capitalei, Cristian Popescu Piedone, au fost ţinta zecilor de mii de oameni scoşi în stradă de cumplita tragedie din 30 octombrie 2015. Dar azi, la un an de la tragedia care a ucis mai mulţi oameni ca accidentul de la Baloteşti, sunt oare cluburile şi restaurantele mai sigure? Are Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă protocoale de lucru mai eficiente? Dar spitalele, sunt mai pregătite? S-a ameliorat în vreun fel pericolul infecţiilor intraspitaliceşti? La toate aceste întrebări, ziarul „Adevărul” vă va răspunde zilele acestea, inclusiv cu ajutorul unora dintre supravieţuitorii incendiului, dar şi cu ajutorul celor care au intervenit pentru salvarea răniţilor.

„Adevărul“: A fost tragedia de la Colectiv o piatră de încercare pentru sistemul sanitar?

Profesor Doina Dimulescu: Categoric, da. Pe mine m-a anunţat şefa Unităţii de Primiri Urgenţe care a primit semnalul că este Cod roşu. În momentul în care am ajuns la spital începuseră deja să vină ambulanţele – o parte veneau de la locul dezastrului, altele aduceau pacienţi care trecuseră deja pe la Spitalul Floreasca, unde era foarte plin şi de la Spitalul Colţea. Practic, în primele două ore au fost aduşi la noi 16 pacienţi în stare  gravă, din care 11 au fost pacienţi de terapie intensivă, nu neapărat cu arsuri foarte întinse cât cu arsuri ale căilor respiratorii. Au fost intubaţi, apoi cei detubaţi au trebuit reintubaţi pentru că evoluţia arsurilor a fost foarte proastă. Nu a fost doar aer foarte fierbinte, ci tot felul de pulberi toxice inhalate.

Care a fost prima reacţie pe care aţi avut-o când aţi ajuns la spital?

Am încremenit când am văzut cât era de întins dezastrul. Eu, personal, n-am văzut niciodată aşa ceva, de la cutremurul din 1977 şi am în spate 40 de ani de muncă doar în spitale mari de urgenţă din Bucureşti. Reacţia oamenilor a fost formidabilă. Spre surprinderea mea, în afară de cei pe care i-am alertat eu la telefon, au venit zeci de doctori şi asistente. Până şi personalul administrativ a apărut în spital pentru că s-au gândit că ar putea fi nevoie de ei. Mobilizarea oamenilor a fost exemplară. Din nefericire era o patologie cu care noi nu ne întâlnim în mod obişnuit, rarisim ajunge câte o arsură la noi, iar aceasta este transferată la Spitalul de Arşi.

Şi cum aţi procedat în condiţiile acestea?

Şansa noastră a fost că şeful Terapiei Intensive de la noi are o experienţă destul de lungă în materie de arsuri, iar exprienţa sa chiar a contat în îngrijirea acestor pacienţi. A fost ceva care te înmărmurea pentru că nu-ţi venea să crezi că aşa ceva se poate întâmpla într-o capitală mare a Europei, nu-ţi venea să crezi că e posibil aşa ceva. La 1.00 – 2.00 noaptea spitalul era plin, gândiţi-vă că era vineri. Şi a doua zi şi duminică spitalul era plin la orice oră, ca şi când ar fi fost o zi obişnuită de muncă. Reacţia oamenilor a fost mult peste aşteptările mele. Eu, personal, cred că dacă această mobilizare extraordinară a personalului medical n-ar fi avut loc probabil că incidente şi situaţii nefericite ar fi fost mai multe decât cele care s-au întâmplat.

Pe urmă, a fost impresionant faptul că pacienţii nu erau doar foarte tineri, dar erau şi foarte instruiţi - erau muzicieni, arhitecţi, oameni cultivaţi. Îţi venea să te iei cu mâinile de cap când vedeai că atâţia tineri inteligenţi şi performanţi erau reduşi la masa aceea de carne arsă, la nişte imense bandaje care nu te lăsau să le vezi nici feţele, nici plăgile. Cei 16 care au fost aduşi la noi erau cu bandajele puse şi cu plăgile curăţate. Asta a fost prima mea uimire: cât de repede au reuşit medicii de la spitalele unde aceştia au fost duşi prima oară să rezolve aceste instrucţiuni de prim ajutor pentru plăgile arse. Dar bolnavul ars e dintr-odată infectat pentru că el a pierdut bariera cutanată care este bariera cea mai importantă împotriva infecţiei şi că pielea aceea arsă era formată din 10.000 de microbi din praf, din pulberile arse. Aşa erau şi ei.

Aţi avut nevoie de aparatură suplimentară şi medicamente...

Da, însă Ministerul Sănătăţii, din fericire, a reacţionat foarte prompt. În noaptea aceea ne-a cerut o listă cu medicamente, cu materiale sanitare şi aparatură necesare pentru că noi, neîngrijind în mod obişnuit arşi, n-aveam cum să dispunem de tot ce ne trebuia. Medicamentele au apărut a doua zi de la Unifarm, necesarul pe o lună, materialele sanitare s-au cumpărat, mare parte din ele prin suplimentarea programului naţional de terapie intensivă pe care noi îl avem.

Aţi rămas cu datorii?

Nu s-au decontat toate cheltuielile, au rămas nişte facturi de la Unifarm care au venit în ianuarie pe care nu le-am putut plăti din banii aceia din program, sunt vreo 200.000 de lei pentru nişte medicamente pe care din păcate n-avem bază legală să le achităm. Şi neexistând nicio reglementare legală la momentul respectiv care să-ţi permită, de exemplu, pentru că s-a declarat Cod roşu, să faci o achiziţie dincolo de procedurile pe care le ai derulate de licitaţie publică, în momentul de faţă suntem un pic suspendaţi cu facturile. Asta va fi o chestiune de lămurit în viitorul apropiat.

Ne-au venit ventilatoare împrumut de la alte spitale, între timp am finalizat noi o licitaţie şi ne-am mai cumpărat câteva. Lucrurile acestea s-au rezolvat mai repede. Problema a fost cu doctorii şi personalul calificat.
 
De ce?

Noi avem un compartiment de 10 paturi de chirurgie plastică şi aveam doi medici, din care doctoriţa titulară era gravidă în luna a şasea. Aceasta a stat 10 zile, câte şase-opt ore, în sala de operaţie, curăţând plăgile, pansând, rând pe rând, în fiecare zi aceşti pacienţi. Problema mare a fost cu personalul calificat, nu toată lumea ştie ce trebuie făcut la un ars pentru că nu e ca în chirurgia obişnuită. A fost o problemă cu personalul de terapie intensivă. A trebuit să mutăm din alte secţii astfel încât să fie pacientul, asistenta şi infirmiera, izolaţi, să nu se plimbe asistenta de la un pacient la altul. A trebuit să izolăm fiecare pacient într-o mică alveolă în aşa fel încât să nu se contamineze de la unul la altul cu ce microbi au avut ei de unde-au venit şi aşa mai departe.

Aţi adus şi medici din afara spitalului?

Da. Am reuşit să primim ajutor de la încă doi medici, un medic pensionar de la Spitalul Militar şi un medic de la Spitalul de Arşi. Au venit şi ne-au ajutat pentru că era foarte complicat să rezolve un singur medic atât de mulţi pacienţi - trebuiau zilnic curăţaţi, reevaluaţi. A fost o încercare cruntă şi vă spun că toţi chirurgii plasticieni care au venit din străinătate au spus că tipul arsurilor de genul acesta nu vin din accidente industriale sau din teatre de război şi că, în general, capabilităţile unui centru de a îngriji un număr atât de mare de pacienţi, câţi am avut noi în Bucureşti, sunt clar depăşite.

Când a fost externat ultimul pacient de la Elias?

Au fost 16 iniţial şi au rămas 14, din care o parte au fost transferaţi după cinci-şase zile, când au început să vină comisiile de experţi, de chirurgi şi anestezişti din străinătate. O parte dintre pacienţi, cinci sau şase, au fost transferaţi atunci în străinătate. Ultimul pacient a plecat din spital cu puţin timp înainte de Crăciun. Acei tineri au devenit într-un fel copiii noştri, cei care au fost internaţi în spital vin şi azi şi ne vizitează. Păstrăm legătura nu doar cu ei, ci şi cu familiile lor. Chestiunea cu neataşatul nu a funcţionat în cazul „Colectiv”. Sigur, ca medic, trebuie să îţi păstrezi obiectivitatea, dar situaţia aceasta a depăşit cu mult dramatismul cazurilor pe care le-am mai întâlnit eu în medicina de urgenţă.

Cum vi s-a părut intervenţia la faţa locului, la club?

Medicina de urgenţă a reacţionat foarte corect în noaptea aceea. Eu am alt termen de comparaţie. Medicina de urgenţă, aşa cum ea este organizată astăzi, ne-a permis să tratăm corect bolnavii de infarcte şi tot felul de urgenţe grave care ajung în două ore-trei din orice capăt de ţară într-un spital mare. Problema cea mai mare nu cred că e cu medicina de urgenţă. O problemă mare e legată de educaţia populaţiei pentru situaţii de urgenţă şi de catastrofă şi o altă parte ţine de tot ce înseamnă pregătirea unor asemenea evenimente. Ofiţerii de la ISU vin în fiecare an şi ne controlează şi ne găsesc cu tot felul de probleme şi noi înnebunim efectiv când vedem că nu avem bani să schimbăm toată instalaţia electrică. Nu avem motive să comparăm cu tragedia din Rhode Island. Eu pot să fac o comparaţie cu tragedia de la maternitatea Giuleşti, care mă înfioară pentru că s-a întâmplat într-o instituţie ce fusese renovată recent.

Ce credeţi că a dus la tragedia de la Colectiv?

A fost un cerc vicios: lipsa unor reglementări foarte clare de-a lungul timpului, lipsa unor protocoale foarte clare. Vorbim de lipsa rigorii, în general, în acordarea aprobărilor. A fost o suită de lucruri nefaste care s-au adunat: că au avut o uşă blocată, că erau într-un soi de container, că uşa se deschidea în interior şi nu în exterior, cum cere ISU în toate clădirile în care trebuie să ai evacuare de incendiu. Sunt exemple reale care arată că ne expunem în continuare la riscuri de catastrofe la scară mare, nu trebuie să fie neaparat arşi. În ultimă instanţă este o chestiune legată de cultura şi civilizaţia unei societăţi. Ideea că merge şi-aşa, că nu o să se întâmple nimic, lasă o portiţă liberă pentru tot felul de lucruri grave care se pot întâmpla.

Consideraţi că ancheta penală ar fi trebuit să se deruleze mai rapid?

Eu văd procese care se derulează pe perioade de patru-cinci ani, sunt aparţinători care ne reclamă pentru omor din culpă pentru că n-am putut să salvăm un cancer terminal şi stăm fără hotărâri ani şi ani de zile. Am văzut altceva. În loc să fie arătate cu degetul autorităţile care au permis să se întâmple acest accident, a fost arătată cu degetul lumea medicală.

De ce?

Toţi anesteziştii care au venit mi-au spus că în primele momente când pacienţii sunt instabili hemodinamic nu se pune problema să-i transferi, ca dovadă că s-au şi prăpădit pacienţi în avioane, s-au prăpădit pacienţi imediat după ce au aterizat, pentru că nu erau stabili hemodinamic. Nu poţi să pui într-un avion şi să transporţi orice fel de pacient. Am fost făcuţi în fel şi chip pentru lucruri care nu ţin de performanţa medicală în primul rând, ci ţin de condiţiile în care lucrăm noi în România. Neavând un mediu spitalicesc sigur, neavând echipamente câte trebuie, riscurile să nu poţi face ce trebuie unui pacient, mai ales dacă sunt mulţi pacienţi cu o patologie foarte gravă, sunt enorme. Şi pentru asta nu e responsabil doar doctorul, ci autorităţile şi societatea.

Spitalele bucureştene s-au constituit parte civilă în proces...

Şi noi ne numărăm printre ele, pentru că sunt sume de bani pe care nu am reuşit să le recuperăm nici acum, şi-aşa pierdem bani prin invalidarea unor cazuri din cauza nefuncţionalităţii cardului de sănătate.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite