Analiză Legea transparenței ONG-urilor îi împarte pe români. Tudorel Toader: „În cheia asta ar trebui analizat tot”

Proiectul privind transparentizarea banilor ONG-urilor a trecut de Senat. Noua lege vizează obligarea ONG-urilor să declare sursele de finanțare, dar e văzută de unii ca un atac asupra societății civile, deși e impusă tocmai de Bruxelles. Fost ministru al Justiției, Tudorel Toader explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, cheia în care poate fi interpretată legea.

Senatorii au votat pentru noul proiect de lege al ONG-urilor. FOTO: Inquam Photos

Un proiect de lege aparținând AUR a fost adoptat luni, 18 mai, de Senat. Raportul final a fost de 75 de voturi „pentru”, 32 „împotrivă” și 4 „abțineri”. Deși liberalii au susținut inițial inițiativa AUR prin semnătură în cadrul Comisiei Juridice, PNL s-a răzgândit în momentul votului din plenul Senatului. Astfel, PNL, UDMR și USR s-au opus, dar nu a fost suficient.

Mărul discordiei

Conform proiectului de lege, în Ordonanța de Guvern 26/2000, care reglementează activitatea asociațiilor și fundațiilor, se introduce un articol nou, care prevede că aceste forme asociative sunt obligate să depună la Fisc declarații anuale „cu privire la toate veniturile şi sursele de finanțare ale acestora din anul anterior, indiferent de provenienţa lor, cu precizarea tuturor elementelor de identificare ale persoanelor fizice – pentru sume mai mari de 5.000 de lei, și juridice”. Documentul poate fi consultat AICI. 

Reprezentanții PNL, care inițial au susținut proiectul, s-au alăturat celor ai USR și UDMR și au afirmat că noua lege ar însemna un atac la adresa societății civile. Mai mult, aceștia susțin și că veniturile și cheltuielile ONG-urilor sunt oricum publice. În plus, ei mai spun și că la nivelul Uniunii Europene nu există nicio directivă în sensul celei prevăzute în proiect.

Reprezentanții mai multor ONG-uri susțin că noua lege va fi departe de a asigura transparența, însă va aduce o presiune în plus asupra organizațiilor și a finanțatorilor. În plus, autoritățile ar avea astfel instrumente pentru a interveni și pentru a cauza probleme organizațiilor non-profit incomode. Mai multe ONG-uri au înaintat deja petiții și comunicate de presă în care insistă asupra faptului că noua lege le va îngrădi drepturile.

De ce ar fi nevoie de o nouă lege

Dacă opozanții, politiceni și anumite ONG-uri critică proiectul, inițiatorii susțin că, sub presiunea tot mai mare a Bruxelles-ului, România este practic obligată să adopte o lege prin care nu face decât să se alinieze la standardele europene și internaționale, dar care a provocat protestele unor ONG-uri.

Proiectul de ordin elaborat de Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor (ONPCSB) ce ține de supravegherea activității asociațiilor și fundațiilor, coroborat cu inițiativa legislativă adoptată în Senat, ar urma să asigure un cadru legal privind supravegherea surselor de finanțare, aplicând directive anti-spălare de bani valabile deja de mult timp în toate celelalte state ale Uniunii Europene.

Paradoxal, deși susțin la nivel declarativ transparența, mai multe organizații non-profit încearcă să blocheze reforma și susțin acum că sunt vânate, intimidate și controlate.

România a fost deja certată de Bruxelles pentru întârzierea legii

 România este vizată de Comisia Europeană, o procedură de infringement fiind declanșată în 2018 pentru transpunerea cu întârziere de aproape doi ani a Directivei 2015/849. Susținătorii legii motivează necesitatea transparentizării surselor de finanțare prin faptul cǎ există pericolul ca aceste entități să primească finanțări din state precum Rusia sau de la rețele de crimă organizată.

Cu toată opoziția ONG-urilor și unor actori politici, pachetul legislativ european adoptat în mai 2024 — Regulamentul (UE) 2024/1624, direct aplicabil în România din 10 iulie 2027, și noua Directivă AML6 — Bucureștiul nu mai pot fi tergiversate, consideră susținătorii proiectului de lege. În cazul României, deja FATF și Moneyval, organismele internaționale de referință în domeniu, au atras explicit atenția că organizațiile non-profit reprezintă o vulnerabilitate sistemică în lipsa unor mecanisme clare de monitorizare, iar ignorarea acestor recomandări nu este o opțiune, ci atrage sancțiuni indirecte.

„Cheia” lui Tudorel Toader

Concret, conform ordinului ONPCSB, se introduce un sistem de supraveghere diferențiat, bazat pe evaluarea riscurilor. De altfel, organizațiile non-profit mici, locale, care nu ridică semne de întrebare cu privire la activitatea lor financiară, nu sunt vizate în măsura în care sunt ONG-urile care gestionează milioane de euro sau au activități transfrontaliere.

Astfel, România respectă abordarea recomandată de FATF și deja consacrată în sistemul bancar și în alte domenii sensibile financiar, mai exact nu se urmărește blocarea activități curente a societății civile, ci urmărirea unor zone cu vulnerabilitate reală. De altfel, inițiativa legislativă adoptată în Senat urmează această direcție și impune publicarea anuală a surselor de finanțare și a veniturilor ONG-urilor, conform principiului transparenței, mereu invocat în alte circumstanțe de aceste organizații.

Fost ministru al Justiției, magistrat și profesor universitar, Tudorel Toader susține că proiectul de lege nu afectează drepturile fundamentale, așa cum sunt ele definitie de Constituția României.

„Aici se pune în balanță, pe de o parte, principiul transparenței, pe de altă parte, confidențialitatea și obligația pe care legiuitorul vrea s-o instituie, dacă încalcă sau nu un drept fundamental. Ce prevede legea nu-i drept fundamental. Finanțarea, sponsorizarea , acestea nu reprezintă drepturi fundamentale”, spune Toader.

Unde ar avea dreptate și unde nu ONG-urile

„Drepturile fundamentale sunt cele din Constituția României: dreptul la proprietate, dreptul la învățământ, dreptul la religie, dreptul la muncă. Deci legea, proiectul de lege nu încalcă niciun asemenea drept. Asta că tot am văzut că unii spun de drepturi fundamentale încălcate, dar nu, nu este cazul”, explică profesorul ieșean.

Există însă și alte nuanțe de luat în seamă, atrage atenția Tudorel Toader. El spune că în cazul politicienilor cu funcții, legea nu mai prevede aceleași obligații privind transparența surselor de finanțare. Astfel, spune Toader, reprezentanții ONG-urilor, deși nu au dreptate atunci când susțin că le sunt afectate anumite drepturi fundamentale, consideră fostul judecător CCR, pot invoca faptul că legea este mai puțin fermă în cazul politicienilor.

Tudorel Toader. FOTO: Facebook

„Problema nu ține de drepturile fundamentale, problema este alta. De văzut de ce la declarațiile de avere nu mai sunt transparente. Ori declarațiile de avere nu privesc o entitate privată, privesc demnitari, funcționari publici, un interes public, cum se zice, de a cunoaște proveniența câștigurilor pe care le au. Și atunci, dacă unui înalt demnitar, președinte, ministru, ce-o fi, Curtea a zis că încalcă drepturi și să nu le mai publice, cred că raționamentele de acolo pot fi preluate și la ONG-uri. Cu atât mai mult cu cât ele-s entități private, nu-s publice. Interesul e public. Argumentele de acolo, cele valabile în cazul politicienilor și a funcționarilor, pot fi transmise aici. Că sigur spunem: „Da, dar acolo banii sunt de la buget, aici sunt din donații”. E adevărat. Dar ce se urmărește? Transparența și colo și dincolo. Și dacă permiți să nu fie transparență la demnitari, de ce să obligi la transparență un o asociație, o fundație, un ONG? Aici e cheia! N-ar fi mai corect să și unii și alții să trebuiască să explice, să fie transparenți? Evident că da, dar atâta timp cât unii nu au această obligativitate... Că de aia zice «egalitatea în fața legii». Dar dacă Curtea așa a stabilit, da, așa rămâne”, susține Toader.

De ce ar fi nevoie de mai multă transparență

Susținătorii proiectului consideră că astfel cetățeanul român poate și are dreptul să înțeleagă exact poziția unor ONG-uri în strânsă legătură cu sursele acestora de finanțare. Mai exact, cetățenii pot înțelege dacă cei care finanțează astfel de entități pot influența politici publice, dezbateri sociale sau campanii civice.

De altfel, există prevederi similare pentru partide, companii și instituțiile publice, urmărindu-se ca sectorul non-profit să nu fie exceptat de la standarde de transparență financiară, mai ales când gestionează fonduri importante provenite din granturi europene și finanțări externe.

Mai mult, odată intrată în vigoare această lege, organizațiile vor putea să beneficieze de o mai mare credibilitate și ar putea atrage mai mulți donatori. 

Ordinul ONPCSB vizează exclusiv componenta de prevenire a criminalității financiare și a finanțării terorismului, fără a interzice într-un fel protestele, activitatea de advocacy sau exprimarea critică la adresa autorităților. De altfel, în vara anului trecut, ONPCSB a organizat o dezbatere publică pe acest subiect, iar ONG-urile au putut să formuleze propriile opinii, critici și observații.