Îşi închiriază pântecele pentru 30.000 de euro

O muncitoare la o fabrică de ambalaje din Focşani îşi doreşte un apartament. Pentru acest lucru, ea este dispusă să poarte timp de nouă luni copilul unui alt cuplu. Maria vrea să fie mamă-surogat şi a postat un anunţ cu oferta ei pe internet. Suma cerută este de 30.000 de euro, plus alte 2.700 de lei pentru lunile de sarcină.

Maria are 21 de ani şi este muncitoare la o fabrică din Focşani. Căsătorită, fără copii, tânăra a aflat că o soluţie pentru a face rost de mulţi bani ar fi să aducă pe lume bebeluşul unei alte perechi.

„Mă ofer mamă-surogat. Dau viaţă unui copil şi aduc o bucurie unei familii. Sunt serioasă, sănătoasă, nu fumez şi nu consum băuturi alcoolice. Voi fi de acord să fiu supravegheată de medici pe timpul sarcinii şi să locuiesc mai aproape de familia cu care voi semna contractul. Suma de 30.000 de euro plus 300 de lei în fiecare lună în timpul sarcinii este negociabilă", a declarat tânăra.

Citiţi şi: Mamă-surogat: bilet pentru o nouă viaţă

Braşov: „Tânără, doresc să fiu mamă purtătoare"

Maria susţine că i-a venit această idee după ce a aflat că în străinătate mamele-surogat sunt o alternativă des folosită de către cuplurile care nu pot face copii pe cale naturală.

Legea nu interzice

Legea în România nu interzice o convenţie care poate avea ca scop purtarea sarcinii de o altă persoană, cu condiţia ca femeia care apelează la o mamă-surogat pentru a avea un copil să nu fi reuşit să rămână însărcinată prin nicio metodă, fie naturală, fie artificială. „Vor apărea în scurt timp mai multe restricţii, pentru ca mamele-surogat să nu devină o adevărată afacere", a precizat însă Dan Pintilie, jurist.

Teoretic, de la inseminarea mamei-purtătoare până la naşterea copilului, paşii sunt stabiliţi printr-o convenţie, pe care femeia care îşi „închiriază" uterul, iar părinţii biologici o autentifică la notar. Contractul prevede atât suma negociată de părţi, cât şi obligaţiile pe care mama-surogat şi le asumă, dar şi angajamentul mamei că va ceda copilul spre adopţie părinţilor biologici, imediat după naştere.

Cu toate acestea, notarii nu-şi asumă responsabilitatea pentru conţinutul convenţiei, pretextând lipsa unor prevederi legislative clare, care să reglementeze această practică.

„Din punctul meu de vedere se încalcă Legea adopţiei. Eu pot doar să legalizez o semnătură şi să răspund că semnătura le aparţine şi că părţile cunosc conţinutul înscrisului şi sunt de acord cu el. E o problemă delicată, din care se nasc o serie de consecinţe patrimoniale, pentru că un copil dobândeşte drepturi patrimoniale încă din timpul vieţii intrauterine", a declarat Carmen Strună, notar în Cadrul Camerei Notarilor Publici Vrancea.

Copilul, „transferat" prin adopţie

Ulterior naşterii bebeluşului, procedura de adopţie este calea pe care părinţii trebuie să o urmeze pentru ca micuţul născut de mama-surogat să devină, legal, al lor.

„Prin contractul încheiat la notar, mama care a născut se angajează că va ceda spre adopţie copilul, motivând că nu are posibilităţi să-l întreţină. Înţelegerea asta este practic o convenţie între părţi, pentru a putea proba eventual în instanţă în cazul în care nu se înţeleg. Dar nu este obligatorie nici această convenţie atâta vreme cât părţile cunosc doar ele această problemă", precizează avocatul Dănuţ Pleşa.

Când mama purtătoare refuză să mai dea copilul spre adopţie, tatăl biologic poate solicita tutela copilului, în baza testului de paternitate. Dacă femeia rămâne cu bebeluşul, ea poate solicita un test de paternitate, iar tatăl biologic poate deveni cel puţin plătitor de pensie alimentară.

Procedura de adopţie, dificilă şi riscantă

Pentru ca nou-născutul să devină copil cu acte în regulă al familei care plăteşte pentru a avea un urmaş, trebuie însă urmată procedura adopţiei, extrem de stufoasă şi birocratică.
Iată ce trebuie să facă părinţii în acest sens:

- copilul este declarat ca fiind al mamei purtătoare cu tatăl biologic;
- se emite un certificat de naştere pe numele celor doi;
- mama purtătoare renunţă la copil;
- apoi mama biologică îşi adoptă propriul copil de la instituţiile acreditate;
- se emite un nou certificat de naştere pe numele părinţilor biologici.

Dat fiind că tatăl biologic este trecut în certificatul de naştere al copilului, procedura de adopţie în cazul mamei purtătoare devine perfect legală conform Legii nr 273/2004. Şi dacă mama purtătoare se răzgândeşte între timp, situaţie este simplă: tatăl biologic poate cere, pe baza expertizei ADN, tutela asupra copilului.

Copilul nu poate fi dat spre adopţie altei familii decât cea a tatălui biologic, deoarece adopţia se poate face numai cu acordul acestuia, potrivit legii amintite.

„M-am inspirat din ziare"

Anunţul a fost postat la 7 noiembrie pe internet. Deocamdată nimeni nu a răspuns la anunţul tinerei, însă Maria este sigură că un cuplu cu probleme de fertilitate va apela la soluţia oferită de ea. „Suma de 30.000 de euro am stabilit-o după ce am citit câte ceva prin ziare despre ce se întâmplă prin alte ţări", a spus Maria.