INTERVIU Emilia Șercan: „Domnul Mircea Geoană nu are și nu avea profilul persoanei care a avut timp să facă la modul serios studiile doctorale”

Conform unei investigații realizată de Emilia Șercan și publicată în PressOne, Mircea Geoană ar fi plagiat prin traducere, în lucrarea sa de doctorat, fără vreun fel de atribuire și fără ghilimele, zeci de pagini din rapoartele anuale prezentate Congresului SUA de președinții americani Bill Clinton și George W. Bush.

Emilia Șercan, o foarte apreciată jurnalistă de investigații FOTO Eduard Enea

Într-un interviu acordat ”Adevărul”, Emilia Șercan a vorbit despre cea mai recentă investigație a sa, explicând detaliile ce au făcut-o să conzluzioneze că doctoratul lui Mircea Geoană ar fi plagiat într-un procent însemnat. Jurnalista a vorbit, de asemenea, despre investigațiile pe care le-a făcut de-a lungul anilor asupra tezelor de doctorat ale lui Nicolae Ciucă și Lucian Bode. În cadrul aceluiași interviu, Emilia Șercan a detaliat și similitudinile dintre lucrările de doctorat realizate de către Mircea Geoană, Nicolae Ciucă și Lucian Bode.

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, ar fi plagiat substanțial, prin traducere, în teza sa de doctorat, potrivit unei investigații PressOne. Cea mai mare parte a conținutului ar proveni din documente oficiale americane, de pe vremea lui Bill Clinton și George W. Bush, arată sursa citată.

Potrivit PressOne, cel puțin 78 de pagini dintr-un total de 279, ar avea conținut plagiat. Este vorba despre text, grafice și tabele, preluate fără atribuire din diverse surse. Mircea Geoană și-ar fi plagiat lucrarea prin traducere, o tehnică folosită și de alți demnitari de rang înalt.

Doctoratul lui Mircea Geoana nu are nici metodologie și nici partea de cercetare, arată analiza. Cu toate acestea, în cuprinsul lucrării se află o secțiune intitulata Contribuții Proprii, inserată între ultimul capitol și Concluzii.

Tezele de doctorat nu includ un astfel de capitol sau subcapitol. Contribuțiile autorului sunt, de regulă, prezentate în partea de cercetare propriu-zisă.

Într-o postare pe Facebook, Mircea Geoană a respins acuzațiile de plagiat, pe care le-a numit "atacuri murdare". Secretarul general adjunct al NATO a susținut că este vorba de o campanie de fake news și denigrare la adresa lui.

"Din seria caută până găsești și, dacă nu găsești, inventează, mă trezesc astăzi cu o acuzație de plagiat a tezei de doctorat pe care am terminat-o acum 20 de ani. De ce astăzi? Probabil pentru că unii s-au speriat de discuțiile din spațiul public despre o posibilă candidatură a mea", a scris Mircea Geoană pe pagina sa de Facebook.

În cea mai recentă investigație publicată pe PressOne, susțineți că Mircea Geoană că și-ar fi plagiat doctoratul după doi dintre cei mai mari președinți americani. Cum s-a născut această investigație, care a fost punctul de plecare?

Investigația s-a născut, aș putea să spun la fel ca cu toate celelalte investigații pe care le-am făcut, care au vizat persoane publice cu doctorat. Adică o curiozitate legată de parcursul academic, legat de studiile doctorale, având în vedere că majoritatea persoanelor despre care eu am scris în perioada în care și-au făcut doctoratul, aveau și funcții publice, lucrau, ceea ce e foarte complicat atunci când faci un astfel de... când ai un astfel de parcurs doctoral, care presupune foarte mult timp investit în studiu și în cercetare.

Practic, Mircea Geoană a făcut în 12 ani doctoratul, am observat lucrul acesta, și în perioada respectivă, fiind și ambasador în Statele Unite, fiind plecat efectiv din țară, fiind ministru de extern al României, iar înainte de perioada aceasta, lucrând de Ministerul Afacerilor Externe, nu are și nu avea Mircea Geoană profilul persoanei care a avut timp să facă la modul serios studiile doctorale. Și atunci, de la această observație plecând, m-am dus la bibliotecă și mai departe restul e istorie deja.

Sunt voci (inclusiv Mircea Geoană) care pun investigația dumneavoastră pe seama unui plan pentru destabilizarea candidaturii lui Mircea Geoana la prezidențiale. Ce le răspundeți ?

"Eu nu știu ca Mircea Geoană să-și fi anunțat oficialul candidatura la președinție. Dacă dumneavoastră știți, atunci nu știu".

Dar sunt tatonări ale domnului Geoană privind o potențială candidatură.

"Deocamdată nu, oficial nu este o candidatură. Atâta timp cât Mircea Geoană nu a făcut un anunț, despre ce vorbim?"

”Am devenit o țintă a atacurilor susținătorilor domnului Geoană”

Ați întâmpinat piedici pe parcursul documentării pentru această investigație?

"Da, o primă piedică a fost pusă de directorul Bibliotecii Naționale, domnul Adrian Cioroianu, cel care a dezvăluit faptul că m-am dus la Biblioteca Națională să verific teza de doctorat a domnului Geoană, după ce am criticat frigul din bibliotecă.

Lucrul respectiv a fost extrem de traumatizant pentru mine pentru că pur și simplu am simțit că m-a transformat într-o țintă publică, o țintă, bineînțeles, a atacurilor și a bullying-ului online, a agresivității online din partea susținătorilor domnului Geoană. Nu este o treabă publică și nu este o chestiune de interes public ce face un jurnalist și cum își documentează și la ce subiecte lucrează el, iar o astfel de informație aflată de domnul Adrian Cioroianu prin prisma atribuților domniei sale de serviciu și divulgarea ei în spațiu public a însemnat încălcarea unei legi, mai exact a Codului Penal.

Pentru că vorbim despre infracțiune efectiv, de divulgare de informații ce nu sunt destinate publicului larg. Și da, am simțit-o ca o presiune, a fost o perioadă foarte complicată care m-a destabilizat și sincer nici n-am știut atunci în zilele respective ce să fac, dacă să continui sau să mă opresc din demersul de verificare a acestei teze.

Până la urmă m-am mobilizat, am avut resursele interioare să mă duc și să verific din nou să reiau verificarea tezei, deși știam, așa cum mi s-a întâmplat în toți acești ani în care am scris despre doctorate, că voi fi din nou atacată și ținta unor comentarii malițioase, acuze de tipul campanie de fake news sau ”acuzație murdară”, cum a spus luni 1 iulie chiar domnul Mircea Geoană în persoană".

Ce detaliu v-a atras atenția în mod special din această teză de doctorat a domnului Geoană?

În primul rând, lucrul care m-a făcut să îmi dau seama că teza este plagiată este discrepanța majoră între prima parte a lucrării, primele 20 de pagini, unde există referințe bibliografice, unde sunt citați diversi autori, unde e o parte foarte densă în referiri chiar la persoana domnului Geoană, referiri la persoana întâi, unde se vedea clar că este vorba despre un text scris foarte probabil de domnia sa. Ei bine, începând cu penultimul subcapitol din capitolul întâi, e o diferență inclusiv la nivel de așezare în pagină. Au început să apară diacritice, deși în prima parte nu erau diacritice, deoarece textul era scris cu altă spațiere, și începe o abundență de informații.

Începe o porțiune de teză cu foarte multe referințe factuale, concrete, la date, cifre, statistici, fără ca ele să fie atribuite sau fără ca proveniența lor să fie în vreun fel menționată. Lucrul acesta nu e posibil, cu atât mai mult într-o teză de doctorat. Nici măcar noi, jurnaliștii, nu avem voie când spunem un procent, sau spunem o cifră, să nu spunem de unde provine cifra respectivă.

Și atunci, într-o astfel de lucrare științifică, să găsești zeci de pagini în care nu găsești niciun fel de referință bibliografică, dar cifre foarte, foarte, foarte precise, hiperdetaliate... Lucrul ăsta m-a făcut să înțeleg din primul moment că acea porțiune a tezei este plagiată.

Singura mea problemă la acel moment era să descoper sursa. Și am descoperit sursa. Sunt cel puțin trei rapoarte ale unor președinți americani, Bill Clinton și George W. Bush, prezentate în anii 1999, 2002 și 2003, Congresului Statelor Unite. De asemenea, am mai găsit și alte lucrări pe care le-am inclus și la care am făcut trimitere către ele în documentarea mea, dar partea cea mai consistentă plagiată provine din aceste documente, aceste rapoarte ale președinților Clinton și Bush.

”Este foarte simplu să maschezi plagiatul prin traducere”

După cum precizați în investigație, ”Mircea Geoană a folosit o tehnică de preluare neautorizată de conținut, regăsită și în alte teze de doctorat ale unor demnitari de rang înalt: plagiatul prin traducere”. De ce credeți că această tehnică este preferată de politicieni?

Este foarte simplu să maschezi plagiatul pentru că e posibil să nu sară foarte ușor în ochi, să nu fie foarte evident sau să nu fie foarte ușor de descoperit plagiatul, sursa plagiatului.

Foarte probabil Mircea Geoană în calitățile pe care le avea la momentul respectiv, a avut acces la aceste documente. Și atunci, probabil a fost mai ușor și pentru Mircea Geoană, dar și pentru Lucian Bode, pentru că el este ultimul dintre cei pe care eu i-am descoperit că au tradus direct din limba engleză, să aplice această tehnică.

Una dintre cele mai importante investigații pe care le-ați realizat până acum a fost legată de teza de doctorat a lui Nicolae Ciucă. Care este evoluția cazului? Cum au fost simțite ecourile? Și care e cursul investigației pe filiera institutiilor abilitate ?

A fost categoric investigația ce m-a bulversat cel mai mult. Și din cauza urmărilor acestei investigații.

Am avut parte de atacuri, de linșaj public, la televiziuni de știri. A fost o altă campanie de atacuri primite prin rețelele sociale. Și care a culminat cu dezvăluirea cu publicarea unor fotografii private, care mi-au fost furate și care erau făcute acum foarte mulți ani.

Iar după ce m-am dus să reclam această poveste la poliție, fotografiile au fost scurse din poliție și proba pe care eu am predat-o poliției a fost scursă pe internet. Cum spuneam, la nivel personal, impactul cel mai mare categoric l-a avut investigația referitoare la Nicolae Ciucă. Acesta este și motivul pentru care în ultimii doi ani am publicat foarte puțin, cel puțin de de anul trecut, din iunie, până acum am mai publicat un singur text.

Și asta pentru că de fapt, tot timpul meu l-am investit în a găsi dreptatea și în a determina instituții de statului să-i găsească și să-i pedepsească pe autorii acelui kompromat. Și mai mult am stat, pot să zic, în această perioadă, la Parchet, în instanțele de judecată sau la diverse secții de poliție, sau făcând diverse documente pentru pentru instanțe sau pentru Parchet, decât să stau să îmi documentez materiale de investigații. Și, cum ziceam, a lăsat urme.

Revenind la investigația instituțională, domnul Nicolae Ciucă a încercat, din primul moment, să blocheze aceste investigații instituționale. A dat în judecată, practic, CNATDCU și a încercat să blocheze demararea unei investigații, după care, cumva, i-a și ieșit, pentru că, în primă fază, o verificare a CNATDTCU a fost suspendată printr-o decizie a Curții de Apel București. După care a existat o plângere penală, iar toată lumea știe că penalul suspendă orice altă formă de verificare sau de anchetă judiciară.

Și, ca urmare, practic, CNADTCU a decis că nu mai poate să verifice teza de doctorat a domnului Ciucă, deși era evident că respectiva acuzație care era investigată de către Parchetul General, cea de preluare neautorizată de conținut, fără respectarea drepturilor de autor, era prescrisă de foarte mult timp, pentru că domnul Ciucă a susținut teza de doctorat în 2003, iar această faptă are termen de prescripție de 5 ani. Iar această acuzație a fost făcută în 2022. Deci, practic, de cel puțin 14 ani intervenise prescripția și numai Parchetul n-ar mai fi trebuit nici măcar să deschidă dosar penal la momentul respectiv.

În momentul ăsta, practic, nu există niciun demers cu privire instituțional, cu privire la teza domnului Ciucă, dar cred că pentru publicul care este interesat de aspectele de integritate academică, e foarte clar că teza domniei sale este plagiată. Altfel, Nicolae Ciucă făcea publică lucrarea de doctorat și spunea: ”Domnule, veniți și analizați-o” sau mergea chiar domnia sa la CNATDCU sau la Ministerul Educației sau la universitatea unde a susținut-o, să verifice teza de doctorat. Ceea ce, sinceră să fiu, m-aș fi așteptat să facă și domnul Geoană, având în vedere, nu știu, deschiderea pe care dorește să ne o arate tuturor, modul foarte asumat în care este și se prezintă ca secretar general adjunct al NATO.

Ce reacție au avut instituțiile statului la investigația pe care ați realizat-o privind teza de doctorat a lui Lucian Bode și în ce stadiu e acum totul?

Prima dată Comisia de Etică de la UBB Cluj s-a autosesizat cu privire la teza de doctorat a domnului Lucian Bode. A făcut o analiză și a venit cu un verdict care spunea că teza avea un continu de 3,25% plagiat.

Motiv ce m-a determinat să mă duc și să iau teza respectivă la verificat. Și atunci, după ce am verificat, am venit și am prezentat dovezi că teza era plagiată într-o proporție de aproximativ 20%.

După această dezvăluire, Comisia de Etică s-a autosesizat din nou, a făcut verificare, a confirmat dezvăluirile mele și dovezile pe care le-am descoperit. Domnul Bode a încercat din nou să anuleze, practic în primă fază a încercat să anuleze hotărârea Comisiei de Etică prin care a fost numită o comisie care a analizat teza domnului Bode și de asemenea să conteste numirea unor experți externi în această comisie de analiză. A pierdut pe linie.

Domnul Bode a pierdut și la Tribunalul din Sălaj, a pierdut și la Curtea de Apel. A pierdut definitiv acest proces a pierdut în mod definitiv. A pierdut și suspendarea, a pierdut și anularea acestei decizii.

Iar în acest moment mai există un dosar care este pe rolul Tribunalului București. Domnul Bode chiar și-a mutat domiciliul din Sălaj în București ca să poată să deschidă acest dosar în București. Și în acest dosar contestă chiar decizia de plagiat. Și acum urmează să vedem un verdict, cel mai probabil pe parcursul acestui an. Procesul este încă în derulare.

Ar vrea să mă întreb de ce este plagiatul o cutumă în rândul oficialor români? Este legislația prea permisivă? Sunt regulile anti-plagiat cumva neclare? Ar fi necesară o schimbare din temelii a legislației în acest domeniu?

Nu. Legislația este foarte clară. Domnul Geoană, de exemplu, spunea și mi-a spus și mie că el a respectat regulile care erau la momentul respectiv, adică în 2005, în vigoare. Regulile din 2005 spuneau că originalitatea este obligatorie în protestul de doctorat. Și, de asemenea, în 2005 existau ghilimele.

Nu s-a schimbat legislația și nici nu trebuie să punem noi să legiferăm citatul pentru că ar fi absurd. Un doctorat înseamnă cercetare științifică. Cercetarea științifică implică originalitatea. Originalitatea se află printre criteriile obligatorii sunt incluse în legislație, care au fost incluse în toate prevederile, chiar și înainte de 1989, bineînțeles și după. Și doctoratul trebuie să fie un produs de cercetare științifică, un produs original. Aceste încercări, aceste explicații pe care le-au dat oamenii politici, cum că pe vremea lor legislația era diferită, sunt absurde, sunt hilare și arată pur și simplu încercarea disperată a oamenilor politici și de a găsi o scuză care poate să țină la o parte a publicului care nu înțelege poate regulile academice și rigoarea pe care o presupune un astfel de produs de cercetare științifică.

Ce similitudini sunt între doctoratele suspecte de plagiat ale lui Mircea Geoană, Nicolae Ciucă și Lucian Bode?

Toți cei trei oameni politici, la momentul în care au făcut studiile doctorale, erau foarte ocupați. Domnul Ciucă era în Afganistan sau în Irak, domnul Geoană era la Washington sau era ministru de Externe, Lucian Bode, de asemenea, era implicat în politica din București, el făcând doctoratul la Cluj și având funcții în Guvern, motiv pentru care punctul comun este lipsa timpului. Atunci când nu ai timp să faci o teză de doctorat, lucrul ăsta arată, cel puțin devine un indice pentru un jurnalist care înțelege cât de important este timpul ca resursă pentru realizarea unui astfel de proiect de cercetare științifică. Asta ar fi o primă similitudine.

O altă similitudine, cel puțin între domnii Geoană și Bode, ar fi faptul că au plagiat amândoi prin traducere.

Domnii Ciucă și Bode nu m-au dat în judecată până acum. Nu știu dacă Domnul Geoană o va face, Pentru că dacă s-ar fi simțit acuzați pe nedrept și calomniați de materialele mele, ar fi putut să-și găsească sau să-și caute, cel puțin, reparația în instanță. Nu au făcut-o. Pentru mine, lucrul ăsta este mai mult decât clar că mi-am făcut treaba exemplar și că nu au nici cel mai mic motiv din punct de vedere legal să mă acționeze în instanță.