FOTO Manifestaţie în Piaţa Universităţii din Capitală, la 25 de ani de la prima Mineriadă

0
0
Protest în Piaţa Universităţii din Capitală, la 25 de ani de la prima mineriadă / Foto Mediafax
Protest în Piaţa Universităţii din Capitală, la 25 de ani de la prima mineriadă / Foto Mediafax

Cei strânşi, sâmbătă, în centrul Bucureştiuluiau scandat împotriva fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, şi au ascultat cântecele care, acum 25 de ani, făceau carieră printre tinerii revoluţionari.

Aproximativ 200 de persoane s-au adunat în Piaţa Universităţii din Capitală pentru a comemora 25 de ani de la evenimentele sângeroase petrecute în timpul Mineriadei din 13-15 iunie. Aceştia scandează mesaje împotriva fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, şi ascultă melodiile care au făcut istorie în acea primă vară de după căderea regimului comunist. Manifestaţia din Piaţa Universităţii va dura până în jurul orelor 21.30.

În urmă cu fix 25 de ani, România traversa una dintre cele mai crunte perioade din istoria ei recentă: zeci de mii de mineri veneau în Capitală pentru a-i potoli cu bâta pe toţi cei care îndrăzneau să conteste puterea nou instalată. Bucureştiul era considerat epicentrul mişcării anti-Iliescu şi anti-FSN, după ce, vreme de 53 de zile, Piaţa Universităţii fusese ocupată de manifestanţi şi declarată zonă liberă de neocomunism.

13 iunie: luptele de stradă

13 iunie 1990, ora 4 dimineaţa. Forţele de ordine distrug corturile celor aflaţi în Piaţa Universităţii. Încep arestările. În jurul orei 9, în zonă apar grupuri de muncitori de la IMGB. Se aud pentru prima oară lozinci îmbibate în limbajul vremurilor comuniste: „Moarte intelectualilor!“ sau „Noi muncim, nu gândim!“. Izbucneşte primul conflict: forţele de ordine şarjează mulţimea. Autobuzele Poliţiei iau foc, eveniment după care TVR lansează versiunea “oficială” că au fost incendiate. 

La televiziune se citeşte un comunicat al preşedintelui Ion Iliescu: „Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile (…) pentru a curma încercările acestor grupuri extremiste”. Seara, trei garnituri de tren pline cu mineri pleacă din Petroşani spre Bucureşti.

14 iunie:„florile plantate“

Ajunşi în Gara de Nord la ora 4 dimineaţa, minerii, conduşi de Miron Cozma, ocupă Piaţa Universităţii, unde pretind că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor. Minerii devastează Facultatea de Geologie, Facultatea de Litere, cea de Matematică, dar şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu, iar numeroşi profesori sunt bătuţi. Urmează sediile PNŢCD şi ale PNL, unde minerii pretind că au descoperit valută falsă şi arme şi de unde fură inclusiv aparate de birotică. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, este bătut şi aruncat în fântâna de la Universitate. Toate persoanele „cu figură de intelectuali“, persoanele cu barbă sau cele îmbrăcate cu haine verzi sunt bătute, arestate, urcate în dubele Poliţiei şi interogate la o unitate militară din Măgurele.

15 iunie: discursul şi uralele


În jurul prânzului, minerii sunt urcaţi în autobuze şi transportaţi la Romexpo. Aici, preşedintele recent ales Ion Iliescu le mulţumeşte pentru că au salvat democraţia din România. Discursul său este întâmpinat cu urale. Imediat după aceasta, minerii sunt conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord şi transportaţi în Valea Jiului. 

 

 

Destinele „Golanilor“ de la Universitate

golaniada

Fotografie cu Piaţa Universităţii din Bucureşti, iunie 1990: „Golaniada“ se afla în plină desfăşurare FOTO: Mircea Ordean

Marian Munteanu. Figura emblematică a victimei cruzimii minerilor, Munteanu participă la fondarea Alianţei Civice, în decembrie 1990, fiind ales primul preşedinte al alianţei. După adoptarea noii constituţii a României, a înfiinţat organizaţia cultural-politică de tineret „Mişcarea pentru România“, de orientare naţional-democrată. La finalul a patru ani de activitate în domeniul economic (1995-1999), Marian Munteanu este ales vicepreşedinte al Confederaţiei Naţionale a Patronatului Român (CNPR). Din anul 2000, participă la activităţile Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, iar în iunie 2003 pune bazele unui ONG cu activităţi culturale şi umanitare.

Cristian Paţurcă. Compozitorul celebrului „Imn al Golanilor“, a picat în uitarea opiniei publice, numele său fiind readus pe tapet extrem de rar şi, în general, în circumstanţe mai degrabă dramatice. La sfârşitul lui 2007, este internat, suferind de o gravă boală la plămâni. Este externat după şase luni de spitalizare. La numai o săptămână, Paţurcă este evacuat din apartamentul în care locuia de când s-a născut. I s-a oferit gazdă într-unul dintre birourile Asociaţiei „21 Decembrie“.  

Emil Constantinescu. Cel care a deschis, în 24 aprilie, balconul de la Facultatea de Geografie, devenit pentru următoarele 30 de zile tribuna Pieţei Universităţii, a fost desemnat candidatul CDR în alegerile prezidenţiale din 1992, fiind învins în al doilea tur de scrutin. Este ales preşedinte al CDR, postură din care, în 1996, câştigă alegerile electorale pentru Preşedinţia României. După încheierea mandatului, şi-a reluat îndatoririle universitare. 

Citeşte şi:


13-15 iunie 1990: 25 de poveşti după 25 de ani

Evenimente


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri