EXCLUSIV Filmul unui licean român a ajuns la Cannes. Povestea din spatele unei premiere pentru cinematografia românească

Dan Iliuţă un elev în clasa a XII-a la Colegiul „Gheorghe Lazăr" este regizorul filmului „Tibi” care a fost înscris în secţiunea Short Film Corner a Festivalului de Film de la Cannes. El a povestit pentru „Adevărul” cum i-a venit ideea filmului, cum a ajuns să-l facă şi cu cine.

Mai mulţi elevi ai Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr" au realizat un film care a fost înscris în secţiunea Short Film Corner a Festivalului de Film de la Cannes (13-24 mai 2015), prin care Festivalul de la Cannes promovează noile talente, încă nedescoperite în lumea filmului. Selecţia oficială a scurtmetrajelor a fost dezvăluită pe 15 aprilie, iar în acest acest an, comitetul de selecţie a vizionat 4.550 de scurtmetraje, care provin din peste 100 de ţări.

"Short "Film Corner" este o secţiune neoficială a Festivalului de la Cannes, unde orice amator sau profesionist îşi poate înscrie filmul într-o bază de date online, contra unei taxe de 100 de euro. Astfel, filmul poate fi vizionat oricând de specialişti şi inclus eventual într-un festival. Filmul nu participă în niciuna din competiţiile de la Cannes de anul acesta. 

Despre Tibi

Filmul Tibi a început ca un proiect între prieteni, elevi de liceu, dar în scurt timp a devenit un proiect serios, realizat de tineri cu vârste cuprinse între 15-24 de ani. Scenariul a fost scris la începutul lui septembrie şi prezintă povestea lui Tiberiu Dinescu, un tânăr de 21 de ani care încearcă să dezlege misterul morţii tatălui său după ce primeşte un bilet anonim. „Adevărul" a stat de vorbă cu regizorul şi iniţiatorul proiectului Tibi, Dan Iliuţă, elev în clasa a XI-a la Colegiul "Gheorghe Lazăr", care doreşte să continue în viaţă pe acest drum, urmând să plece la o facultate de film din Statele Unite. Pentru Iliuţă, filmul Tibi are o puternică implicare personală, pornind de la faptul că el a crescut fără tată.

Adevărul: Despre ce este filmul?

Dan Iliuţă: Povestea este despre Tiberiu Dinescu (jucat de actorul Vlad Galer) un tânăr de 21 de ani, confruntat încă de mic cu o dramă devastatoare: moartea tatălui său în circumstanţe inexplicabile. Delirul său este întrerupt odată ce primeşte un bilet anonim, o posibilă cale de a afla adevărul. Disperat, se agaţă de orice fir care l-ar putea conduce spre tatăl său, dă curs chemării şi astfel, ajunge să o cunoască pe Emilia (Raluca Mihai), o umbră a trecutului. Aflată pe patul de moarte, Emilia îşi doreşte să transmită cuiva secretul ştiut, se pare, numai de ea, ce o leagă de tatăl lui Tibi. Totuşi, înainte de a putea dezvălui întreg misterul fiului, boala intervine, astfel încât el nu mai ajunge să afle vreodată întregul adevăr. Cu toate acestea, folosindu-se de frânturile pe care le aflase de la muribundă, şi ajutat de fiica ei, Ioana (Cezara Munteanu), ce pare să fie mărturia unei realităţi sumbre, însă neclare, porneşte într-o căutare derizorie printre mrejele trecutului.

Violent, tulburat şi paranoic, el se ataşează însă de Ioana, care îi devine partener de suferinţă. Ajungând în cele din urmă la un posibil suspect pentru moartea tatălui, Tibi hotărăşte ce se va întâmpla. Chiar şi aşa însă, curând apare o nouă problemă, care îi aruncă pe cei doi într-o situaţie cu totul şi cu totul neobişnuită.

De ce i-ai spus Tibi?

Personajul principal are un caracter extrem de puternic, astfel încât tot ceea ce se întâmplă în jurul lui este direct influenţat de comportamentul lui şi de ceea ce află. El e nucleul intrigii, iar diminutivul numelui său a venit ca o ultimă amprentă pe care şi-o lasă asupra relaţiilor cu ceilalţi. Toată lumea are impresia că îl cunoaşte, dar nimeni nu îl ştie cu adevărat şi întotdeauna surprinde prin curiozitatea specifică şi deciziile pe care le ia.

Cum a început tot proiectul?

Povestea filmului a fost scrisă de mine în vara trecută. Voiam să fac filmul acesta de ceva vreme. Le-am prezentat ideea prietenilor mei, Vlad şi Radu, care au ajuns mai târziu chiar scenariştii filmului. Am lucrat la el cam două luni în continuu, s-a ajuns la un draft de care am fost foarte mulţumit şi am început să facem distribuţia în roluri, în noiembrie. Ideea centrală a filmului e inspirată din mai multe evenimente care mi-au influenţat până acum viaţa precum faptul că nu l-am avut pe tata lângă mine niciodată.

Cum ai decis pe cine distribui în ce rol?

Am ţinut casting-ul într-un spaţiu mic, cu trei scaune în faţa unei mese pe care stăteam eu, Radu şi Vlad (scenariştii), iar Vlad (operatorul) filma chiar şi atunci momentele. A fost o zi intensă când, spre suprinderea noastră, au venit în jur de 20 de persoane care nu ştiau mai nimic despre proiectul nostru şi nu a fost moment în care să stăm degeaba.

Cam ce vârste au membrii echipei?

Membrii echipei noastre au între 15 si 24 de ani, noi ocupându-ne de toate etapele filmului, de la producţie, formare şi calculare a bugetului, până la efecte digitale în postproducţie. Între 7 decembrie şi 15 martie au avut loc filmările. Am trecut prin multe momente memorabile aş putea spune, iar montajul s-a facut pentru prima variantă a filmului, cea de Cannes, care a fost trimisă şi selectata la festivalul de anul acesta, în sectiunea Short Film Corner. Cel puţin din România, este primul şi singurul scurtmetraj integral făcut de elevi care să ajungă într-un festival internaţional. Premiera filmului, în Bucureşti, urmează să aibă loc la scurt timp după întoarcerea noastră de la Cannes.

Ce au zis când au văzut că sunteţi elevi de liceu?

Am văzut persoane care trădau imediat indecizie când vedeau cât de tineri suntem. La vârsta asta e greu să fii luat în serios dacă vrei să faci ceva 100% profesionist, dar ne-am mişcat bine şi i-am ales. Am urmărit comportamentul în nişte situaţii de schimbare bruscă a stării din film şi am vrut să le dau libertatea să îşi continue singuri povestea după propriile lor preferinţe şi, bineînţeles, a intervenit şi problema timpului liber al fiecăruia. Nu orice student din facultate are timp de 20 de zile de filmare pentru un proiect de debut.

A fost pe gratis?

Da, toată lumea a făcut voluntariat.

Ce v-a motivat? Experienţa? Cum ai convins oamenii să se implice?

În prima parte am vrut să ne distrăm făcând ceva, apoi când a devenit totul mai serios, încrederea pe care mi-am acordat-o în mine şi în proiect, iar în ultima fază, la montaj, am avut marea dorinţă de a-l înscrie la Cannes. Sincer, pe oameni îi conving discutând cu ei şi arătându-le şi părţile bune şi părţile grele. Dacă vor să lucreze cu mine şi să investească o parte din încrederea lor în ce pot să fac, nu pot sa îi dezamăgesc atunci.

Cum a fost experienţa filmării?

Eram obişnuit cu atmosfera filmărilor de la clubul meu de film, unde eram toţi cei de aceeaşi vârstă. Între trei glume, se mai trăgea şi un cadru. Aici, în schimb, a fost o responsabilitate mult mai mare din partea mea. Oricând mai simţeam nevoia de relaxare, ştiam că mai avem doar două ore de filmat şi soarele apune. Dar şi invers, actorii oboseau după 12 noaptea şi se instalau acele râsete extenuate, iar eu împingeam pe toată lumea să terminăm fără să ne lungim. Dar a fost foarte distractiv. Eram aproape cel mai mic de pe platou, ca vârstă şi am avut de câştigat cu fiecare zi de filmare; am învâţat noi tehnici de filmare, de montaj, am trăit eu pe propriul platou ce înseamnă să faci un film şi am întâmpinat şi mari greutăţi pe partea de producţie care m-au călit pentru viitor. Nu cred că asta înveţi din prima la şcoala de film, aşa că mă consider recunoscător.

Care parte din realizarea unui film îţi place cel mai mult? Castingul, pregătirile, filmările, montajul?

Cred că fiecare parte are esenţa ei specială. Spre exemplu, din partea de preproducţie îmi place să definitivez povestea, ceea ce am şi făcut la Tibi. La filmări mă simt în largul meu când povestesc cu actorii, le explic şi inventăm background-uri inedite pentru fiecare din personajele lor. Dar partea care îmi face cea mai mare plăcere e cu siguranţă postproducţia. Nu e nimic mai plăcut decât să te vezi cu tot materialul, neapărat de calitate, în faţă şi să îl îmbini în cea mai potrivită armonie. Apoi, asamblarea muzicii. Coloana sonoră originală a fost compusă şi înregistrată în studio de Dani Frangulea (elev în clasa a XII-a la "Gheorghe Lazăr") şi Fernando Drăgănici (trupa Talisman), cărora le sunt recunoscător că s-au descurcat bine într-un timp relativ scurt.

Ce feedback ai primit de la echipă? Cum a fost pentru ei?

Intens. Au fost răbdători în zile de filmare grele. Pe timp de iarnă totul e mai dificil. I-am simţit trup şi suflet şi cred că am făcut împreună ceva ce nu mai experimentaseră nici ei. Ei m-au felicitat pentru cu m-am descurcat cu situaţiile critice care au apărut şi s-au bucurat când am primit vestea că am fost acceptaţi la festival. Dar eu întotdeauna sper să mai fac un pas înainte, nu prea mă mulţumesc întotdeauna cu ce am.
Ce aşteptări ai de la Cannes?
Cel mai mult ne dorim să arătăm pentru prima oară, publicului de specialitate, filmul. Acesta a fost şi principalul motiv pentru care l-am înscris.

Dan Iliuţă despre el

"Am crescut cu bunicii mei de mic, am fost obişnuit cu mediul acela în care puteam să îmi creez cu uşurinţă o lume interioară, în care să mă scufund oricând nu mi se părea suficient de atractivă realitatea. Faptul că mi-a fost dat să petrec mai mult timp de unul singur, fără toată acea viaţă agitată de familie, mi-a permis să îmi folosesc imaginaţia mai mult în tot ceea ce făceam. Ca orice copil, am fost fascinat de desenele animate şi unul dintre puţinii pe care îi cunosc că se uitau la clasicele disney cu mare plăcere încontinuu. Mi-a plăcut ideea de a spune o poveste, mai ales de a avea personaje (eram fascinat de ideea de personaj) şi simţeam nevoia de a-mi afirma punctul de vedere într-un anumit mediu şi cu un anumit scop. 

În clasa a IV-a am regizat prima mea scenetă cu colegii de clasă. Se numea "Povestea gemenelor negemene" şi ţin minte că părinţii, prietenii şi cei prezenţi în acea excursie, unde am prezentat-o, erau entuziasmaţi şi chiar uimiţi de cum am coordonat totul. Nu prea înţelegeam eu de ce, dar mi-a plăcut să le dau autografe, cu pixul, pe mâini. În acelaşi timp, în vacanţe, am început să fiu atras de realizarea de scurte clipuri amuzante cu camera de la un telefon mobil pe care tocmai îl primisem. A fost prima mea cameră. Ajuns la liceu, am combinat cele două pasiuni, mizanscena şi ideea de videografie, şi mi-am propus să văd cât mai multe filme. Aşa a apărut primul meu scurtmetraj, acum trei ani, cu care am participat la un concurs la Suceava."

Nominalizările de la Cannes

Nouă filme (8 de ficţiune şi unul de animaţie) vor concura în 2015 pentru trofeul Palme d'Or pentru scurtmetraj, care va fi înmânat de Abderrahmane Sissako pe 24 mai. Filmul "Tibi" nu a intrat în cursa pentru premiile acordate scurtmetrajelor.

Cele nouă scurtmetraje selecţionate la Cannes 2015 sunt: "Waves '98" (Ely Dagher - Liban, Qatar), "The Guests" (Shane Danielsen - Australia), "Sali" (Ziya Demirel - Turcia, Franţa), "Le Repas Dominical" (Céline Devaux - Franţa), "Love Is Blind" (Dan Hodgson - Marea Britanie), "Ave Maria" (Basil Khalil - Palestina, Franţa, Germania), "Copain" (Jan şi Raf Roosens - Belgia), "Patriot" (Eva Riley - Marea Britanie) şi "Presente Imperfecto" (Iair Said - Argentina").

În 2014, trofeul Palme d'Or pentru scurtmetraj a revenit filmului "Leidi", de Simón Mesa Soto

Tot miercuri, organizatorii de la Cannes au anunţat cele 18 filme (14 de ficţiune şi patru de animaţie) selecţionate în secţiunea Cinéfondation, din 1.600 de propuneri. Şaisprezece şcoli de film din ţări de pe patru continente sunt reprezentate.

Cele trei premii din secţiunea Cinéfondation vor fi decernate pe 22 mai, în timpul unei ceremonii care va fi urmată de proiecţia filmelor câştigătoare.

Filmele selecţionate în această secţiune sunt: "Koshtargah" (Behzad Azadi - Universitatea de Artă din Teheran, Iran), "El Ser Magnetico" (Mateo Bendesky - Universidad del Cine, Argentina), "Share" (Pippa Bianco - AFI's Directing Workshop for Women, SUA), "Manoman" (Simon Cartwright - National Film and Television School, Marea Britanie), "Victor XX" (Ian Garrido Lopez - ESCAC, Spania), "Vozvrashenie Erkina" (Maria Guskova - Înalta şcoală de scenarişti şi regizori - Rusia), "Leonardo" (Felix Hazeaux - MOPA, Franţa), "Locas Perdidas" (Ignacio Juricic Merillan, Carrera de Cine y TV Universidad de Chile, Chile), "Tsunami" (Sofie Kampmark - The Animation Workshop - Danemarca), "Retriever" (Tomas Klein, Tomas Merta - FAMU Praga, Republica Cehă), "Les Chercheurs" (Aurelien Peilloux - La Femis, Franţa), "Abwesend" (Eliza Petkova - Deutsche Film & Fernsehakademie, Germania), "Asara Rehovot Mea Etsim" (Miki Polonski - Minshar for Art, Israel), "14 Steps" (Maksim Shavkin - Moscow School of New Cinema - Rusia), "Anfibio" (Hector Silva Nunez - EICTV, Cuba), "Ainahan ne palaa" (Salla Sorri - Aalto University, ELO Film School Helsinki, Finlanda), "Het Paradijs" (Laura Vandewynckel - RITS School of Arts Bruxelles, Belgia), "Ri Guang Zhi Xia" (Qiu Yang - VCA Film & TV School, Universitatea Melbourne, Australia).

În 2014, premiul I al secţiunii Cinéfondation a revenit filmului "Skunk", de Annie Silverstein.

Regizorul Corneliu Porumboiu a fost inclus, cu lungmetrajul "Comoara", în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de Film de la Cannes 2015, care va avea loc între 13 şi 24 mai, potrivit site-ului oficial al organizatorilor. De asemenea, lungmetrajul "Un etaj mai jos", de Radu Muntean, a fost inclus în selecţia oficială a celei de-a 68-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes, în secţiunea Un Certain Regard, potrivit site-ului oficial al organizatorilor.