Decizia CCR în disputa „Tăriceanu-DNA” îi „imunizează“ pe miniştri în faţa legii. Ce alte efecte are hotărârea Curţii

Curtea Constituţională, sesizată de preşedintele Senatului, a constatat un conflict constituţional între Guvern şi Ministerul Public FOTO Mediafax

Curtea Constituţională, sesizată de preşedintele Senatului, a constatat un conflict constituţional între Guvern şi Ministerul Public, generat de faptul că DNA a început anchetarea modului în care a fost elaborată Ordonanţa de Urgenţă nr. 13/2017 de modificare a Codurilor penale. Experţii consultaţi de „Adevărul” spun că CCR şi-a depăşit atribuţiile atunci cînd a stabilit cum trebuia DNA să încadreze corect faptele.

Curtea Constituţională (CCR) a motivat că ancheta DNA nu intra în competenţele procurorilor, deoarece aceştia nu pot face cercetări privind oportunitatea şi legalitatea unui act normativ adoptat de legiuitor. Mai mult, CCR a vorbit de o pretinsă imunitate a miniştrilor în procesul de elaborare a actelor normative, care nu se regăseşte nicăieri în legislaţie.

Magistraţii au susţinut că „doar Curtea Constituţională este abilitată să efectueze controlul asupra ordonanţelor simple sau de urgenţă ale Guvernului“. CCR a mers şi mai departe, făcând analiza pe fond a dosarului de urmărire penală şi arătând că  „toate argumentele impuneau organului judiciar soluţia de clasare“.

Anomaliile au fost sesizate chiar şi de către un judecător al Curţii Constituţionale. Livia Stanciu a arătat că CCR nu se poate substitui nici judecătorului de cameră preliminară (în a cărui competenţă intră verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală) şi nici instanţei de judecată (competenţă să hotărască asupra învinuirii adusă inculpatului şi să constate, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat).

Şi alţi experţi în Drept au arătat că judecătorii constituţionali şi-au depăşit competenţele. „Curtea infirmă, practic, soluţia dată de procurorul de caz. O astfel de infirmare nu se poate face de către CCR, ci doar de către instanţă, eventual de către procurorul ierarhic superior. Dacă ne uităm în Constituţie sau în Legea CCR, nu se regăseşte competenţa Curţii de a infirma o soluţie dată de un procuror“, afirmă avocatul Elenina Nicuţ.

Imunitatea ministerială

În interpretarea pe care judecătorii CCR o dau paragrafelor Constituţiei, parlamentarii se bucură de imunitate pentru voturile exprimate în Parlament, iar prin extrapolare membrii Guvernului s-ar bucura de acceaşi imunitate, neputând fi traşi la răspundere pentru activitatea de legiuitori.

Specialiştii în Drept susţin că judecătorii CCR au reinterpretat definiţia imunităţii parlamentare, extinzând-o şi asupra membrilor Guvernului. „Imunitatea este o excepţie, iar regula este răspunderea. Există un principiu de drept potrivit căruia excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare. Aici s-a extins de la parlamentari la miniştri. Nu doar că s-a extins, dar s-a şi completat. Pentru că la parlamentari avem imunitate doar pentru opinii şi voturi, or aici avem o altă formulare: imunitate pentru opinii şi activităţile exercitate în legătură cu elaborarea şi adoptarea de acte normative cu putere de lege. Avem o cu totul altă arie, astfel încât, nedelimitând aceste activităţi, o să fie mereu o problemă de interpretare“, a explicat, pentru „Adevărul“, avocata Elenina Nicuţ.

Specialistul a dat ca exemplu un alt caz celebru: dosarul votului din Diaspora, în care fostul ministru de Externe, Titus Corlăţean, a fost acuzat de abuz în serviciu. „Ministrul a găsit inoportun să emită un ordin prin care să suplimenteze numărul de secţii din Diaspora. Vorbim de oportunitatea emiterii unui act normativ. O astfel de conduită intră sub căciula acestei imunităţi. Pentru orice situaţie când se va merge împotriva unui ministru cu o cerere de acest gen, imediat se va veni cu o sesizare pe conflict. Iar CCR va infirma din nou începerea urmăririi penale“, a spus Elenina Nicuţ.

Potrivit acesteia, CCR ar trebui să nuanţeze în ce constau acele activităţi exercitate în legătură cu elaborarea actelor normative. „Să se spună în ce constau. De exemplu, ipotetic vorbind, dacă un ministru torturează un funcţionar ca să-i dea un aviz pentru un act normativ, se poate interpreta că este o activitate exercitată în legătură cu elaborarea unui act normativ. Sintagma «în legătură cu» este foarte vagă“, arată avocata.

Analiză parţială pe dosarul DNA

Pentru a decide dacă ancheta DNA a creat sau nu un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Ministerul Public, magistraţii Curţii Constituţionale nu au analizat toate actele din dosar. Au acordat atenţie doar sesizării formulate de preşedintele Senatului şi denunţurilor formulate împotriva unor miniştri, dar nu şi catele depuse de DNA chiar în ziua judecăţii, din care ar fi putut vedea în ce măsură procurorii anchetează doar oportunitatea adoptării actului sau au identificat şi fapte de natură penală. Or DNA a arătat că sunt cinci capete de acuzare de tip penal.

„Curtea apreciază că toate elementele prezentate drept elemente materiale constitutive ale infracţiunilor imputate nu constituie altceva decât aprecieri personale sau critici ale autorilor denunţului cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului adoptat de Guvern”, au susţinut magistraţii constituţionali.             

Ce efecte are decizia CCR

Specialiştii susţin că decizia CCR este un precedent periculos, care poate avea efecte numeroase. „S-a creat acest precedent, se poate ajunge la situaţia în care CCR să fie sesizată în legătură cu orice fel de ordonanţă de începere a urmăririi penale. Nu asta e treaba CCR. Decizia va putea fi folosită ca lege penală mai favorabilă pentru că este o clauză exoneratoare de răspundere. Mai este un efect pe care eu îl văd inevitabil. Curtea a vorbit, în principal, de acte normative cu putere de lege. Dar există paragrafe în care se renunţă la sintagma «cu putere de lege», se vorbeşte doar de acte normative. Acte normative emit şi consiliile locale, şi consiliile judeţene. Mă aştept acum să fie sesizări de conflict între Ministerul Public şi autorităţile publice locale“, a spus Elenina Nicuţ.

Avocata mai arată că din tot acest conflict, Ordonanţa 13 a ieşit neatinsă. „Mi se pare tendenţios următorul aspect. Pornim de la originea problemei, Ordonanţa 13. Au fost patru sesizări la CCR, din care Ordonanţa 13 a ieşit nevătămată, judecătorii n-au spus nici măcar un cuvânt dacă a fost o problemă acolo. Pe de altă parte, se vine cu această sesizare pe conflict şi, dintr-odată,  se descoperă abuzurile şi arogarea de atribuţii. În primul rând, nici nu a existat conflictul, pentru că nu se începuse urmărirea penală împotriva unei persoane. Practic, era un conflict virtual. Era drobul de sare de pe sobă. Până la urmărirea penală a unui ministru, pentru că practic vorbim de imunitatea membrilor Guvernului, mai era acea solicitare care se face la Parlament. A fost aşa o chestie preventivă, ceva de genul «Pe aici nu se trece!»“, a concluzionat Elenina Nicuţ.

Ce se întâmplă cu ancheta Parchetului General

Ministrul Justiţiei a declarat că procurorii vor putea continua ancheta privind ordonanţa de urgenţă 13 pe infracţiuni „prevăzute de Codul penal sau într-o lege specială“. Ancheta nu poate continua însă pe chestiuni „legate de oportunitate, circumstanţe, împrejurări, legalitate, constituţionalitate“, a atras atenţia ministrul Tudorel Toader.

„Procurorii îşi vor continua ancheta, pentru a finaliza respectivul dosar, a da o soluţie temeinică şi legală. Procurorii nu vor mai urmări aspectele de oportunitate ale adoptării ordonanţei de urgenţă. Ancheta continuă pe infracţiuni pe fapte prevăzute de Codul Penal sau într-o lege specială”, a declarat ministrul Justiţiei.

Livia Stanciu, opinie separată

Judecătorul Livia Stanciu, care a prezentat o opinie separată în motivarea deciziei Curţii Constituţionale din 27 februarie, susţine că CCR ar fi trebuit să constate că ancheta DNA privind modul în care a fost adoptată OUG 13 nu a creat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Ministerul Public.

„În dezacord cu soluţia pronunţată cu majoritate de voturi de CCR, consider că CCR ar fi trebuit să constate că în cauză nu există un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public-PÎCCJ-DNA şi Guvern, deoarece, faţă de stadiul actual al anchetei penale, nu se poate stabili o imixtiune a Ministerului Public în exercitarea competenţei Guvernului de iniţiere şi adoptare a OUG 13“, precizează Livia Stanciu.

Ea consideră că CCR trebuia să verifice dacă „acţiunea procurorilor“, respectiv actele concrete realizate de aceştia, în această cauză, au depăşit competenţa constituţională a Ministerului Public, încălcând-o pe cea a Guvernului de adoptare a unui act normativ concret, şi apoi să statueze, pentru viitor, asupra competenţei celor două autorităţi publice părţi în conflict.