De ce au nevoie supravieţuitorii de la Colectiv de prelungirea perioadei de tratament plătit de stat. „E vorba despre reîncadrarea lor socială”

Cel puţin încă doi ani ar mai trebui statul român să le asigure acces la tratament în străinătate răniţilor de la Colectiv. 23 de tineri încă merg în afară pentru intervenţii, dar timpul pe care îl au la dispoziţie nu este suficient pentru o recuperare adecvată.

La doi ani de la tragedia din Colectiv, 23 de tineri încă merg la tratamente în străinătate pentru a se recupera. Încearcă să-şi recapete mobilitatea, fac implanturi de păr, trec lunar prin anestezii locale şi intervenţii dureroase care durează chiar şi 10 ore. Şi au un termen limită, sfârşitul anului 2018, moment în care ordonanţa dată de guvernul Cioloş expiră iar tinerii vor fi nevoiţi să achite din buzunar costurile tratamentelor din străinătate, care se ridică zeci de mii de euro. 

Din acest motiv, victimele care au scăpat cu viaţă din incendiul devastator de acum doi ani încearcă să îşi programeze operaţile în clinicile din afară cât mai des posibil, deşi asta presupune o agresare a organismului. „Încerc să fac cât mai multe operaţii pentru că nu mi-aş putea permite să merg în Spitalul din Bruxelles după ce această ordonanţă expiră”, a mărturisit, pentru „Adevărul”, Adina Apostol, o tânără rănită grav în incendiul din Colectiv.

S-a numărat printre norocoşi, spune ea, şi îşi împarte viaţa între Bucureşti şi Bruxelles. De fapt, Belgia a ajuns să-i fie ţară adoptivă. Completează formulare şi cereri lună de lună pentru a putea merge la tratament acolo. Şi nu ia sub nicio formă în calcul varianta de a se trata în România. Dar cele 14 sau 15 operaţii pe care le-ar mai avea de făcut nu pot fi programate toate în decursul anului 2018. 

„Nu m-aş duce cu încredere în unităţile noastre sanitare din cauza bacteriilor şi din cauza lipsei de materiale sanitare. Din prima zi în care eu am fost internată la Elias medicii de acolo au făcut listă cu ce ar trebui să ne cumpere părinţii: spray-uri, pansamente, creme, bandaje. În Belgia, nu am cumpărat nimic. Dimpotrivă, atunci când am venit acasă pentru comemorare, asistenta a început să umple o pungă cu de toate: creme, plasturi, bandaje”, a povestit tânăra. 

Hăţişul birocratic din România

În zilele ce urmează va depune un nou dosar la Ministerul Sănătăţii pentru a putea face la sfârşitul lunii noiembrie o altă operaţie. Speră să primească acceptul comisiei şi răspunsul final îl va avea în cel mult două săptămâni. 

„E o adevărată bătaie de cap. Sunt denumite operaţii estetice, dar ele nu sunt de înfrumuseţare, ci sunt estetice pentru că trebuie să recâştigăm cât mai mult din ce am pierdut, din cauza faptului că am fost arşi”, mărturiseşte tânăra. Speră ca ordonanţa să fie prelungită şi după anul 2018. „Medicii din Belgia mi-au spus că la un moment dat va trebui să punem punct şi să înţeleg că mai mult de atât nu se poate. Nu vor să facă abuz de organismul meu, vor să facă aceste operaţii ca la carte ca să nu am probleme”, a completat Adina.

Tânăra a avut şansa de a face recuperare în Belgia. Ceilalţi 22 de pacienţi care beneficiază de sprijinul financiar al statului pentru a se trata în afară merg la spitale din Franţa, Germania, Anglia, Israel sau Olanda. Doar în anul 2017, costurile cu aceste tratamente s-au ridicat la 500.000 de euro. Specialiştii explică faptul că tratamentul de recuperare al marilor arşi este unul foarte costisitor în general şi că tinerii care fac acum intervenţii ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi continua recuperarea cel puţin încă doi ani. Cam patru-cinci ani durează, în medie, o asemenea recuperare, dar ea nu va fi niciodată una completă. 

„Un mare ars poate să spună şi peste 20 de ani că mai vrea să mai facă o operaţie pentru că imaginea lui de dinainte e una şi ceea ce vede el în oglindă este altceva. Niciodată nu va fi mulţumit. Nu există un termen final. De când s-a semnat ordonanţa prin care li s-a permis acestor tineri să meargă în străinătate, nu a mai venit nimeni la noi în spital”, spune medicul Cristian Niţescu de la Spitalul de Arşi din Capitală. 

„Aceşti tineri au nevoie de prelungirea ordonanţei”

În schimb, pe la cabinetul doctorului Felix Popescu, specializat în transplantul de păr, au trecut peste 10 dintre răniţi. Unul dintre ei este chiar Adina Apostol. A beneficiat şi ea de un implant de păr şi de un implant de sprâncene, dar spune că e şi singura clinică românească în care a mai călcat după tragedia din Colectiv. Alte cinci tinere au beneficiat de implant de păr şi sprâncene, spune medicul plastician.

„Tratamentul unui ars constă în trei mari etape. Prima, şi cea mai importantă, este să-i ţii în viaţă, cu orice alte pierderi colaterale, fie că şi-au pierdut un membru sau un braţ. Partea a doua, la care pentru cei din Colectiv încă se lucrează, e cea a funcţionalului. Iar partea a treia, care ţine de estetic, este reîncadrarea lor socială. Aici intervenim noi pentru că ochiul nu este obişnuit să vadă lucruri nenaturale. Trebuie să le dăm cât mai multă normalitate în aspectul lor, dar problemele lor rămân. Aceşti tineri ar avea nevoie de o prelungire a acelei ordonanţe, câteva sute de mii de euro pentru următorii patru-cinci ani sunt bani puţini comparativ cu beneficiul pe care l-ar avea aceşti copii care nu au avut nicio vină pentru ce s-a întâmplat”, a explicat medicul Felix Popescu pentru „Adevărul”. 

Lipsa autorizaţiei de la pompieri, marcată prin panouri de avertizare

După modelul „bulinei roşii“, beneficiarii construcţiilor ar putea fi obligaţi, până la obţinerea autorizaţiei de securitate la incendiu, să amplaseze, deasupra intrărilor în clădiri, panouri de înştiinţare despre lipsa autorizaţiei. Concret, panourile de înştiinţare vor avea următorul conţinut tipărit cu litere de tipar de culoare de avertizare galben, de minimum 10 centimetri, pe fundal alb: „Acest spaţiu funcţionează fără autorizaţie de securitate la incendiu“. Cel puţin aşa prevede un proiect de lege care a fost adoptat tacit de Senat. Camera Deputaţilor va avea însă ultimul cuvânt, în calitate de for decizional.

„Astfel de practici există în lume, nu este o noutate. Se specifică inclusiv numărul maxim de persoane pentru care localul respectiv e autorizat. Nu ştiu ce impact va avea la noi“, a explicat, pentru „Adevărul“, secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Interne, Raed Arafat.

Panourile vor ajuta oamenii să conştientizeze riscurile la care se expun intrând în clădiri neautorizate. „Amplasarea panourilor de avertizare nu poate fi decât benefică. Vor ajuta oamenii să conştientizeze riscurile la care se expun intrând în acele clădiri. Atâta doar că trebuie făcute cu atenţie. Trebuie luate în calcul şi procesele pe care unii le-ar intenta pentru prejudicii de imagine. Exact cum s-a întâmplat atunci când au fost amplasate bulinele roşii pe cladirile care prezintă risc seismic. E posibil ca unii să le îndepărteze de pe clădiri“, au declarat oficiali din Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bucureşti-Ilfov. 

Nu ar trebui lăsaţi să funcţioneze

Psihologii cred însă că impactul va fi destul de mic asupra oamenilor. Doar patronii localurilor fără autorizaţie ar putea fi sensibilizaţi. „Nu cred că amplasarea panourilor pe clădiri va avea un impact foarte mare. Mesajele promoţionale, mai ales cele de avertizare, nu au afect. Oamenii vor trata cu umor acest lucru, la fel ca în cazul bulinelor roşii. Dacă ne referim strict la agenţii economici – restaurante, baruri, cluburi, patronii ar putea fi sensibilizaţi. E evident că nimeni nu vrea să afişeze un astfel de mesaj, nu dă bine la afaceri, afirmă psihologul Mihai Copăceanu. 

La rândul lui, sociologul Mircea Kivu crede că problema este pusă greşit, iar clădirile fără autorizaţie nu ar trebui lăsate să funcţioneze. 

„Poate fi un factor persuasiv pentru cei care frecventează acele clădiri. Unii se vor gândi de două ori înainte să intre într-un club fără autorizaţie de la pompieri. Problema este de ce permite funcţionarea unor instituţii care nu au autorizare. Cuvântul «autorizare» înseamnă că ţi se dă voie să funcţionezi. Asta este un fel de funcţionare «la gri». Dacă criteriile sunt prea greu de îndeplinit, atunci să se modifice. Dar nu ar trebui să funcţioneze cu sau fără panou de avertizare“, susţine sociologul.