1 Decembrie, cea mai tristă zi a românilor din Ungaria. Istoria strâmbă care se învaţă peste Tisa

Tratatul de la Trianon înseamnă, pentru noi, momentul în care Transilvania şi estul Banatului s-au întors la România, punerea în aplicare a Marii Uniri decisă de delegaţi la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918. Însă, în timp ce pentru maghiari Trianonul este o traumă încă nevindecată, iar pentru noi motiv de sărbătoare, pentru românii din Ungaria este un motiv de tristeţe.

„1 Decembrie nu înseamnă pentru noi ce înseamnă pentru cei din Transilvania. Noi am rămas... păi noi am rămas în afară!”, explică jurnalista Eva Iova, membru al comunităţii istorice de români din Ungaria. Şi românii de pe acele pământuri au avut delegaţi la Alba Iulia, de la Micherechi, din Jula, din Chitichaz, din Bihor şi-au strigat „unire”. „Dar graniţa când s-a tras, noi am rămas pe dinafară.” 

Imediat după Tratatul de Pace de la Trianon, autorităţile din Micherechi au trimis o solicitare Bucureştiului şi Parisului, unde s-a semnat acordul, şi au cerut ca graniţa să fie mutată cu cinci kilometri mai spre vest, astfel încât să rămână şi ei în România.

Pentru membrii comunităţii istorice de români, momentul încă este dureros. Vorbesc despre familii despărţite de hotarul despre care se spune că a fost stabilit prin bătăi de picior, despre case şi pământuri pierdute şi, mai mult decât orice, despre faptul că s-au simţit abandonaţi şi uitaţi de cei cu care au vrut să se unească. Gheorghe Duja, avocat din Jula, povesteşte că femeile din familia lui aşa au învăţat să cânte, pentru a-şi transmite una alteia peste hotar, doar cu ajutorul muzicii, cum le mai este viaţa. 

La ora de cultură şi civilizaţie a românilor la care am asistat la Liceul Nicolae Bălcescu din Jula, copiii învaţă că românii au sosit în Ungaria în trei valuri. Toţi erau iobagi, veniţi în căutarea unei vieţi mai bune. Doar macedoromânii ce erau mai înstăriţi. Învaţă de pe un manual realizat anul trecut şi folosit pentru prima dată în acest an la liceul cu predare în limba română.

Din acest punct apar deja primele teze care pot fi contestate, explică specialiştii. Manualul neagă practic existenţa unei continuităţi a românilor pe acele pământuri şi-i prezintă doar ca minoritate imigrantă, care a ajuns aici abia în secolul al XII-lea. Alte cărţi neagă orice prezenţă românească pe aceste meleaguri înainte de secolul al XVII-lea. Această teză are rădăcini adânci în rândul comunităţii de români din Ungaria. 

„Maghiarii” Iancu de Hunedoara şi Matei Corvin

De cealaltă parte, în manualele de istorie pe care le folosesc maghiarii se vorbeşte rar despre români pe acele pământuri, iar când apar sunt prezentaţi strict ca iobagi – se neagă că Iancu de Hunedoara şi Matei Crovin au fost români, spune istoricul şi profesorul universitar Marius Diaconescu. 

aflăm că ungurii sunt cel mai vechi popor din Transilvania, nu se vorbeşte deloc despre continuitatea poporului român în Ardeal. Românii sunt prezentaţi drept imigranţi acceptaţi şi primiţi de comunităţile de maghiari şi saşi, iniţial la marginea satelor, care apoi au acaparat ulterior localităţile prin colonizare şi politicile de „repopulare”.

Manualele vorbesc despre o prezenţă maghiară constantă şi consistentă în Transilvania, iar românii şi sârbii au avut un rol antimaghiar, ucigând şi confiscând pământurile „locuitorilor neapăraţi ai satelor maghiare şi germane”. Nu se precizează însă opoziţia lui Lajos Kossuth, guvernatorul Ungariei în timpul revoluţiei din 1848, faţă de folosirea limbilor minorităţilor naţionale. 

Românii din Ungaria preiau aceste teze

Cum se poziţionează comunitatea istorică de români în raport cu aceste teze? Majoritatea le preia drept bune, fără a pune prea multe întrebări. Trebuie să luăm în calcul faptul că aceasta a rămas practic fără intelectuali după Trianon şi că vorbim despre o comunitate preponderent rurală. Apoi, spun specialiştii, trebuie să ţinem cont de faptul că primii profesori de la Liceul Nicolae Bălcescu din Jula, înfiinţat în 1949 şi în prezent singurul liceu cu predare în limba română din Ungaria, au fost etnici maghiari aduşi din România. 

Citeşte mai multe aticole din campania „Adevărul despre români şi unguri“ 

O echipă de jurnalişti a mers în Ungaria şi a stat de vorbă cu românii de acolo. Le-a aflat problemele, le-a ascultat limba, a văzut cine sunt şi cum trăiesc. Apoi, s-a întors în România, în judeţul Harghita. Acolo a încercat să-i înţeleagă pe ungurii din România. Adevărul vă prezintă povestea celor două comunităţi fără ţară într-un documentar în premieră pentru mediul online românesc.

 Românii din Ungaria nu vor să vorbească despre politică, nici despre Garda Maghiară, nici despre Andrei Şaguna, căruia au vrut, cândva, să-i facă o statuie neridicată nici azi. Nu. Ei vor doar să trăiască în linişte, iar dacă pentru asta trebuie să mai renunţe la câte-un sfânt sau la limbă, fie.

 N-am găsit familie de români din Ungaria care să ne spună că nu s-a adaptat. Toate trăiesc în armonie alături de unguri. Chiar şi o familie care, din cauza discriminării de la şcoală, a fost nevoită să-şi trimită fiica înapoi în România. Familia Bunea s-a mutat aici în august. Cu doi copii şi fără nimic care să-l mai lege de România, Florin, fost angajat al CFR, spune că mai degrabă are încredere în unguri, „cu care te legi la suflet”

 Stăm sprijiniţi de pereţii Liceului Nicolae Bălcescu din Jula, „capitala românilor din Ungaria”, instituţie de învăţământ cu clasele I-XII cu predare în exclusiv în română. Am intrat, însoţiţi de doamna directoare şi de un alt profesor, la clasa a III-a, la o oră de limba română. „Păsările călătoare zbor în ţări mai calde”, citeşte de pe tablă o elevă cu strungăreaţă. „Foarte bine!”, îi spune doamna învăţătoare şi o trimite la loc.

. Budapesta alocă anual fonduri destinate exclusiv fiecărei minorităţi naţionale declarate şi organizate de pe teritoriul său. În cazul românilor, o bună parte din sumă este deturnată de câţiva de băieţi deştepţi care au sesizat că declarându-se români pot câştiga bani frumoşi. Fenomenul este posibil din cauza legislaţiei bizare a Ungariei, care a permis cetăţenilor să-şi declare câte naţionalităţi au vrut la recensământul din 2011.