STUDIU Numărul în scădere al elevilor din sistemul de învăţământ ar putea duce la o triere mai bună a profesorilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Calitatea actului de predare ar fi mai bună într-un sistem care necesită un număr mai mic de profesori     FOTO: Adevărul
Calitatea actului de predare ar fi mai bună într-un sistem care necesită un număr mai mic de profesori     FOTO: Adevărul

Numărul în scădere al elevilor va determina şi o scădere a numărului de posturi didactice până în 2050, ceea ce înseamnă că ar putea exista o triere mai bună a profesorilor care ajung la catedre în viitor, arată un studiu al Centrului Român de Politici Europene.

Creşterea calităţii actului educaţional se poate face numai dacă profesorii vor fi motivaţi de salarii mai mari şi dacă se va pune un accent mai mare pe pregătirea lor practică, nu numai teoretică, fiindcă nu oricine are calităţi de dascăl.

Acestea sunt câteva dintre concluziile prezentate în studiul „Analiza politicilor de recrutare de personal pentru sistemul preuniversitar de învăţământ“, publicat luna aceasta de Centrul Român de Politici Europene şi realizat de cercetătorul Ciprian Fartuşnic.

Studiul arată că scăderea numărului de profesori ar putea genera o triere mai bună a cadrelor didactice, adică, în viitor, nu va mai fi nevoie de suplinirea locurilor din învăţământ cu personal necalificat, ceea ce se întâmplă acum.

Selectarea dascălilor buni

„Pornind de la ideea că, în viitor, numărul de candidaţi la examenele de Definitivat şi de Titularizare va fi aproximativ acelaşi cu cel de astăzi, practic, în câţiva ani, mai mulţi candidaţi vor concura pe mai puţine locuri, deci va fi o triere mai bună. Deja a început să se întâmple lucrul acesta prin faptul că Ministerul Educaţiei a mărit nota de trecere la Definitivat, de la 7, la 8“, a explicat autorul studiului pentru adevarul.ro.

Fartuşnic mai spune că o altă metodă care ar putea ajuta la trierea mai bună a cadrelor didactice o reprezintă importanţa care se acordă inspecţiilor de la clasă. 

„Inspecţiile de la clasă sunt cele mai relevante, ar trebui ca acestea să conteze mai mult la media finală de la examenele de Definitivat şi Titularizare. Spre exemplu, la Definitivat, examenul scris este de trei ori mai important la modul de calcul al punctajului final. Pentru a realiza acest obiectiv, este nevoie de o grilă mai clară pentru evaluarea inspecţiilor de la clasă“, a mai explicat cercetătorul.

Evoluţia numărului de elevi în ultimii ani

Anul trecut, în sistemul educaţional au fost înscrişi cu peste 500.000 de elevi şi studenţi mai puţini decât în anul şcolar 2007/2008, mai arată studiul.

În doar cinci ani, populaţia şcolară a scăzut semnificativ, cu aproximativ 15%, situaţie care este influenţată în principal de scăderea numărului de studenţi, dar şi de scăderea numărului de elevi din învăţământul primar, gimnazial şi profesional (după desfiinţarea Şcolilor de Arte şi Meserii).

Deşi în cazul populaţiei preşcolare această evoluţie este uşor pozitivă în acest interval, în viitor, numărul de elevi şi studenţi va fi, în continuare, în scădere. Prin urmare, şi posturile didactice vor fi în scădere, atât cele titulare (pe o perioadă nedeterminată), cât şi cele de suplinitor (pe perioadă determinată).

Recomandările autorului studiului:

1. Orice propunere de ameliorare a sistemului de recrutare actual, care să asigure o mai bună selecţie a viitoarelor cadrelor didactice, trebuie realizată cu prioritate. Ţinând cont de prognozele demografice actuale, până în 2020 şi, mai ales, până în 2050 numărul elevilor şi studenţilor înscrişi în sistemul românesc de educaţie se va diminua semnificativ, ceea ce înseamnă că în fiecare an vor fi scoase la concurs un număr din ce în ce mai redus de posturi. Un sistem mai eficace şi mai eficient de recrutare pus în practică peste cinci sau zece ani va avea şanse reduse să schimbe semnificativ calitatea corpului profesoral, din simplul motiv că acesta se va aplica unui număr mai redus de potenţiali viitori profesori în comparaţie cu situaţia
prezentă.

2. Tendinţele demografice negative oferă însă oportunitatea ca, în viitor, selecţia candidaţilor să fie mai riguroasă, în condiţiile păstrării nivelului actual de resurse alocate pentru concursul naţional de ocupare a posturilor vacante şi pentru examenul de definitivare în învăţământul preuniversitar. Va fi posibil astfel creşterea numărului de ore de asistenţă la clasă cât şi diversificarea modalităţilor de evaluare a candidaţilor (de exmplu, luarea în considerare a unui portofoliu personal).

3. Este necesară accentuarea măsurilor de transparentizare a procedurilor curente atât de la nivelul unităţii şcolare cât şi al Inspectoratelor Şcolare Judeţene (ISJ). De exemplu, merită evaluată în detaliu măsura de introducere a completării de normă la nivelul localităţii, cu acordul unităţilor de învăţământ, fără şedinţe publice organizate de inspectoratul şcolar, introdusă pentru prima dată pentru anul şcolar 2012-2013.

4. De asemenea, este necesară o analiză sistematică a situaţiei curente cu privire la categoriile de absolvenţi care optează pentru urmarea modulului psiho-pedagogic, a celor care se înscriu la concursul de ocupare a unui post didactic vacant şi a celor care se înscriu la examenul de definitivare în învăţământ; de asemenea, este necesară o analiză aprofundată a rezultatelor obţinute de aceşti candidaţi la examenele/concursurile organizate la nivel judeţean cât şi a profilului catedrelor/posturilor care ajung să fie ocupate de candidaţi care au obţinut note minime la probele teoretice sau practice.

5. Rămâne o prioritate şi analiza catedrelor/posturilor care nu ajung să fie ocupate în urma concursului. Identificând disciplinele şi distribuţia geografică a acestora pot fi fundamentate politici de susţinere a resurselor umane dintr-o anumită comunitate (de exemplu, cele izolate, cele dezavantajate socio-economic sau cu o pondere ridicată a populaţiei de entie romă), prin care catedrele să fie ocupate de absolvenţi care provin chiar din aceste comunităţi.

6. În prezent, procesul de recrutare al viitoarelor cadre didactice se bazează foarte mult pe verificarea cunoştinţelor teoretice ale candidaţilor. Ponderea notei obţinute la proba scrisă a examenului de titularizare este de trei ori mai ridicată în cazul acestui criteriu, în comparaţie cu proba practică. Această alegere are avantaje de necontestat (criteriile de selecţie între candidaţi în cazul examenelor scrise sunt mai uşor de cuantificat/aplicat în mod obiectiv), însă opţiunile curente pentru supra-ponderarea rezultatelor candidaţilor la proba teoretică şi lipsa unor criterii mai clare sau mai obiective în ceea ce priveşte probele practice fac ca, pentru moment, concursurile şi examenele să avantajeze candidaţii cu o solidă pregătire teoretică în detrimentul celor care dovedesc foarte bune abilităţi de predare. Recunoaştem că un foarte bun fizician nu înseamnă automat şi un foarte bun profesor de fizică. Cu toate acestea, proba practică sau inspecţia specială la clasă în profilul postului este în prezent luată în calcul doar cu o pătrime în stabilirea notei unui candidat.

7. Definitivarea în învăţământ probează dobândirea competenţele minime necesare pentru cariera didactică dar sistemul curent de evaluare utilizează numai criteriul admis/respins la inspecţiile speciale la clasă. Ponderea celor care nu sunt admişi este în prezent foarte redusă, diferenţa fiind făcută de cunoştinţele teoretice evaluate la proba scrisă. În aceste condiţii, ar fi necesar ca media notelor la inspecţiile la clasă să fie luată în calculul mediei de promovare a examenului de definitivat, avantajând candidaţii care demonstrează practic faptul că deţin competenţe didactice.

8. Situaţia celor care se înscriu la concursul pentru ocuparea unui post didactic vacant/rezervat imediat după absolvire, fără experienţă la catedră şi care intră în competiţie cu profesori cu experienţă trebuie, de asemnea, mai clar reglementată iar măsurile de sprijin pentru aceştia prin programe de mentorat (pilotate cu succes în cadrul unor proiecte finanţate din POSDRU) pot fi extinse la nivel de sistem.

9. Având în vedere statutul examenului de definitivat, cadrele didactice care nu au promovat acest examen în cele trei sesiuni permise sau cei care au depăşit vechimea acceptată şi nu se prezintă la examen nu ar mai trebui să aibă dreptul să predea în sistemul de învăţământ preuniversitar.

10. Nu în cele din urmă, este necesară o analiză a distanţei care pare să crească dintre ceea ce se cere sau ceea ce se aşteaptă de la un cadru didactic din sistemul preuniversitar şi nevoile de asistenţă/sprijin pentru a face faţă cu succes acestor cerinţe. O abordare adecvată în această arie este cea care promovează un sistem care leagă perfomanţa cadrului didactic atât de sistemul de salarizare cât şi de accesul la resurse pentru dezvoltare competenţelor profesionale/personale (de exemplu, programe speciale de pregătire pentru examenul de definitivat).

Cum a fost realizat studiul

Studiul a fost făcut cu ajutorul chestionarelor distribuite online şi adresate persoanelor cu responsabilităţi în organizarea şi derularea examenelor de definitivat şi de titularizare de la nivelul Inspectoratelor Şcolare Judeţene. De asemenea, studiul a mai fost realizat cu ajutorul interviurilor cu manageri şcolari şi reprezentanţi ai autorităţilor de decizie de la nivelul Ministerului Educaţiei Naţionale.

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite