Profesoara care își formează elevii ca lideri și le crește stima de sine prin jocuri de rol. Îi duce și în țări din Europa
0Pamela Alina Popa, profesor la o școală din județul Timiș, îi învață engleză pe elevii săi prin metode atipice, dar face cu ei și dezvoltare personală și le formează abilități care îi pregătesc pentru viața de adulți.
Pamela Alina Popa (42 de ani), profesor de engleză și consilier educativ la școala gimnazială din comuna Pietroasa, județul Timiș, a fost nominalizată în acest an la premiul „Profesorul anului în mediul rural”, la categoria „Dezvoltarea leadership-ului la elevi” pentru metodele sale de predare atipice și rezultatele obținute cu elevii.
A făcut liceul în orașul Făget, județul Timiș, unde și locuiește în prezent, iar ulterior a urmat Facultatea de Română-Engleză din Alba-Iulia pentru a-și îndeplini visul de-a deveni profesoară de engleză. E o tradiție în familie, ambii săi părinți fiind dascăli, unul de geografie, celălalt de geografie-engleză.
„Mi-a plăcut dintotdeauna engleza, ca și geografia și româna. Engleza este mult mai ofertantă și este și mai interactivă, pentru că am fost și sunt mai nonconformistă și îmi pot adapta altfel materia”, își explică dascălul alegerea. A lucrat ca profesor suplinitor de limba engleză chiar când era elevă la liceu și a ajuns acum la o experiență de 24 de ani la catedră.
A participat la mai multe cursuri de formare în Marea Britanie prin programul Erasmus și a descoperit că inclusiv profesorii care le predau engleză nu o vorbeau corect gramatical. S-a gândit atunci ce este mai important pentru copii: să știe gramatică, dar să fie timorați că nu pronunță corect anumite cuvinte, sau să fie fluenți în vorbire, chiar dacă mai fac și greșeli.
Predă în funcție de cum simte clasa
A decis că pentru ei este esențială a doua parte, pentru că se vor duce să muncească în străinătate, iar acolo au nevoie să știe să se exprime corect în engleză, dar și să învețe să numere și să primească corect restul la bani.
S-a axat astfel mai mult pe conversațiile în engleză cu elevii, iar școala a fost deschisă la metodele sale de predare ieșite din tipare. Iese de multe ori cu copiii în curte și discută în limba lui Shakespeare, de pildă, despre copaci. Nu are o metodă anume de predare. Merge mult pe ce fel simte clasa în ziua când le predă.
Două lecții la clasele de-a treia nu seamănă între ele, chiar dacă este aceeași materie. „Degeaba încerc să vorbesc cu ei dacă sunt reticenți. Chiar dacă știu cuvintele, nu vor să le lege sau să le spună. Trebuie să te adaptezi permanent la copil”, punctează Pamela.
A constatat că elevii din ciclul primar sunt mult mai dornici să vorbească în engleză decât cei de la gimnaziu. Imaginația și creativitatea sunt la ele acasă. A cumpărat bani care îi imită pe cei adevărați și exersează împreună în limba engleză cum e când cumperi diverse lucruri și primești restul.
Învățare prin joacă
În plus, în curtea școlii face cu copiii activități în funcție de cuvintele pe care le spun în engleză. De pildă, „jump” (n.red. sări) sau „turn around” (întoarce-te). Se joacă și cu diverse culori, iar când pun mâna pe un carton de anumită culoare, trebuie să o spună și în engleză. Aceste mici joculețe au atât rolul de a-i distra, dar și de a sedimenta mai bine informațiile pe care le primesc.
Îi învață și noi cuvinte aducând la clasă diverse animale de jucărie, iar ei trebuie să pronunțe corect numele acestora. Ca să le dezvolte leaderschip-ul, îi numește pe unii dintre ei ca ajutoare la clasă, iar ei ajung să ia decizii legate de desfășurarea orei. S-a creat astfel o adevărată competiție între copii ca să devină cei mai buni din clasă și să fie numiți ajutoarele „doamnei profesoare”.
La gimnaziu, predă în funcție de nivelul elevilor. Dacă sunt mai reticenți în a vorbi în engleză, le dă să facă lucruri mai ușoare, cum ar fi o planșă pe o anumită tematică.
„Copiii își caută informațiile, le așează pe planșă, iar apoi o prezintă în engleză. Devin mai încrezători când au planșa, pentru că pot citi de acolo dacă uită ceva. Lucrez cu ei și pe grupe. Grupez trei-patru bănci și fac echipă pentru un proiect”, explică profesoara.
Școala care îi pregătește pentru viață
Pentru că exista tendința ca elevii să se grupeze în funcție de simpatiile pe care le aveau cu colegii lor, a decis să tragă la sorți rerpartizarea pe echipe în ideea ca aceștia să lucreze și cu copiii de care nu le plăcea în mod deosebit. Îi pregătește astfel pentru viața reală, când vor fi nevoiți să lucreze și cu persoane pe care nu le agrează.
Rezultatul a fost surprinzător și pentru ei. S-au împrietenit pentru că s-au descoperit unii pe ceilalți prin intermediul proiectelelor la care au lucrat și au realizat că au multe în comun. A lucrat și la tendința unora dintre elevi de-a face ei totul, pe considerentul că ceilalți colegi nu ar face la fel de bine. Prin urmare, fiecare copil are ceva de făcut la prezentarea unui proiect.
„I-am făcut să înțeleagă că este vorba de munca echipei, nu de munca unui singur copil, chiar dacă rezultatele nu sunt întotdeauna dintre cele mai bune”, spune Pamela.
Nu le dă niciodată proiecte care să necesite mult timp. De regulă, temele sunt proiecte care pot fi documentate, lucrate în echipă și prezentate în cadrul aceleiași ore.
Observarea nonintervențională
O altă metodă atipică de predare este observarea non-intervențională. Practic, copiii sunt lăsați să se documenteze și să își facă lucrările fără să intervină profesorul și fără să îi ceară ajutorul. Nu a fost ușor. La început, elevii îi cereau și cele mai banale lucruri, dar au învățat repede să se descurce singuri. Nu vorbeau nici în engleză, dar gradual au început să facă și acest lucru.
GALERIE FOTO PAMELA ALINA POPA
„Eram acolo ca un observator, iar treptat nu se mai uitau la mine după ajutor. A durat cam șase luni această schimbare”, explică dascălul. A făcut cu ei și jocuri de rol ca să îi ajute să depășească frica de a vorbi în public și stima de sine și îi implică și în acțiuni de voluntariat pentru a-i responsabiliza în legătură cu importanța protejării mediului înconjurător.
Au strâns, de pildă, gunoaiele de pe malul râului Bega și au educat și oamenii ca să nu mai arunce deșeuri în cursul de apă. Prin intermediul programului Erasmus, îi duce pe elevi în diferite țări din Europa ca să le lărgească orizontul și să le arate în ce fel trăiesc alte popoare din Europa.
„Nu vreau ca elevii mei să rămână doar cu engleza. Vreau să își dezvolte niște abilități care să le permită să se descurce în lume, să devină independenți. Insist mult pe dezvoltarea lor personală, iar asta se vede în ceea ce fac pe viitor. Am foști elevi care s-au dus la Politehnică și Automatizări-Calculatoare în limba engleză sau au plecat pur și simplu din țară și s-au descurcat foarte bine pentru că le-am dat încredere că își pot îndeplini visele”, este dorința profesoarei de engleză.
Se încarcă comentariile...
