Prof. Anca Tudorancea: „Trebuie ca oamenii să știe mai multă istorie pentru a înțelege care sunt pericolele discursurilor patriotarde“

Dr. Anca Tudorancea, lector la Centrul de Studii Ebraice, Facultatea de Litere, Universitatea din București, și secretar științific al Centrului pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman“ al Federației Comunităților Evreiești din România este co-autor al manualului „Istoria evreilor. Holocaustul“ editat de „Corint“. Într-un scurt interviu pentru „Weekend Adevărul“, a vorbit despre importanța disciplinei „Istoria evreilor. Holocaustul“, dar și despre resursele de care dispun profesorii şi pericolul propagării discursului urii.

Holocaustul este studiat în școala românească, la liceu, din anul 2023-2024 FOTO: Getty Images

„Istoria evreilor. Holocaustul“ a devenit disciplină de studiu obligatorie din anul școlar 2023-2024 și se predă la clasa a XI-a/clasa a XII-a. Programa a fost elaborată pentru o oră pe săptămână, pe durata unui an școlar. Profesorii au la dispoziție cinci manuale aprobate de  Ministerul Educației și Cercetării (care pot fi consultate și pe site-ul ministerului).

„Weekend Adevărul“: Sunt 20 de ani de când, în mod oficial, comemorăm victimele Holocaustului. Cât de mult cunosc românii despre acest episod negru din istoria omenirii? Care este aprecierea dumneavoastră?

Anca Tudorancea: A existat comemorare și în timpul comunismului, din partea comunității evreiești, dar, desigur, o comemorare publică este destul de recentă. Publicul general cunoaște puțin despre acest episod și este încă o provocare de a introduce de multe ori subiectul în anumite discuții publice. Dar este și provocarea istoricilor, a cercetătorilor și nu în ultimul rând a profesorilor de a explica și de a reda acest episod din istoria României.

Aceeași programă, manuale diferite

Din anul școlar 2023-2024, elevii din ciclul superior de liceu studiază „Istoria evreilor. Holocaustul“. Sunteți co-autoare a unuia dintre manuale. Cum le-ați răspunde celor care spun că o materie de sine stătătoare despre Holocaust este prea mult?

Le-aș spune că este o oportunitate de informare despre contextul acestui eveniment și despre ce s-a întâmplat în România, un lucru despre care s-a vorbit destul de în trecere. Informarea profesorilor și a elevilor este destul de limitată, în special despre istoria locală. Există încă loc de a te informa, de a cerceta, de a preda, de a redescoperi o parte dificilă din istoria locală care este și ea la rândul ei istorie.

Care au fost criteriile de care a ținut cont Ministerul Educației în realizarea programei? Cum ați ales temele și forma de prezentare pentru acest manual?

Programa este riguros realizată și trebuie să conțină cronologic și tematic aspecte importante despre Holocaust și în context general, și în contextul României. Manualele alternative au aceeași structură tematică. Diferă felul în care fiecare editură și fiecare autor a descris și a adăugat imagini. Și, desigur, există o proporție diferită: mai multe imagini sau mai mult text, mai multe exerciții, care au făcut fiecare manual să fie ales de anumiți profesori, anumite școli.

Istoria prin imagini

Cât de indicată este folosirea și altor canale, precum filmele, pentru predarea acestei materii?

Ca specialist în imagine, acord o deosebită importanță imaginilor alese, pentru că vorbim de un tip diferit de imagini. Ele sunt imagini negative, făcute în mare parte de supraveghetori, de criminali, și transmit un mesaj de diminuare a victimei de cele mai multe ori. Imaginile trebuie alese cu multă grijă, pentru a nu transmite un mesaj greșit, ca și copiii să înțeleagă că victima este vizibilă, victima nu este neimportantă sau este văzută ca un număr, ca o mulțime. De asta este foarte important cum sunt alese și cum sunt prezentate imaginile, în special legate de evenimente dificile, sau dacă anumite imagini se pot pune într-un manual, se pot prezenta copiilor și nu vor influența negativ procesul de predare.

Considerați că nivelul clasei a XI-a este potrivit pentru studierea acestei discipline sau ar trebui să se înceapă mai devreme?

Nivelul ales, clasa a XI-a sau a XII-a, este cel potrivit. Cred că introducerea unui astfel de subiect mai devreme ar fi foarte dificilă și cred în capacitatea lor de a analiza și a înțelege anumite lucruri la această vârstă. Este momentul de a folosi și filme sau documentare de la care pot porni discuții. Desigur, întâlnirile cu supraviețuitorii sunt din ce în ce mai puțin posibile. Chiar se vorbește de folosirea inteligenței artificiale sau a altor oportunități date de tehnologie. Desigur, pentru un istoric, lucrul cel mai important este reîntoarcerea la documente, care și ele există și pot fi citite, analizate.

Moștenirea trecutului

Ce facem cu adulții care cunosc puține lucruri despre Holocaust? Este rezultatul alegerilor de la sfârșitul anului trecut un barometru? Aveți informații despre cum se raportează părinții la introducerea acestei discipline?

Atitudinea părinților poate fi diferită față de orice subiect. Desigur, față de redarea unui capitol dificil de istorie câteodată sunt și reacții de respingere. Poate să fie cazul ca, de multe ori chiar, copiii să afle lucruri pe care să le explice părinților acasă, părinți care nu au știut – ei nu au avut acces la informațile acestea în timpul comunismului sau chiar în post-comunism.

După alegerile prezidențiale și parlamentare din 2024, vocile celor care anterior susțineau, fără să se afișeze, diverși lideri cu discurs neolegionar (sau chiar discurs legionar, cum este cazul candidatului Călin Georgescu, cel care a preluat din discursurile „Căpitanului“ și ale lui Ion Antonescu) se fac din ce în ce mai des auzite. Cum ar putea fi contracarat pericolul propagării discursului urii?

Implicarea în discursurile politice a unor discursuri politice interbelice este, desigur, nefericită. Trebuie ca oamenii să știe mai multă istorie pentru a înțelege unde se copiază, de ce se copiază, care sunt pericolele discursurilor patriotarde și ce ar trebui să fie adevăratul patriotism. Este destul de dificil să contracarăm discursul urii, care este din ce în ce mai dominant pe mai multe continente. Ceea ce pot să facă istoricii, profesorii, publicul general este să vorbească. Ne confruntăm nu numai cu pericolul uitării unor evenimente foarte violente din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ci și recent sunt discuții care au reapărut despre faptul că tinerii nu știu ce s-a întâmplat în timpul comunismului și au o reacție diferită la aceasta. Deci există un pericol general al uitării și ar trebui, dincolo de profesori și alți specialiști care se ocupă de educație, ar trebui în fiecare familie să ne amintim bucăți din istoria recentă, lucruri care s-au întâmplat în istoria distantă, deci un rol pe care ar trebui să-l aibă și părinții și bunicii în a transmite mai departe bucăți reale de istorie locală. Pentru că astăzi tinerii sunt foarte afectați de noile tehnologii și asta poate să distorsioneze foarte mult istoria reală.

Mulți dintre ei sunt tineri, poate chiar abia au obținut dreptul la vot. În ce fel credeți că va contribui introducerea orei de Istoria Holocaustului în diminuarea numărului de simpatizanți ai extremei drepte?

Eu sper că manualele își vor atinge obiectivul de a informa și de a căuta răspunsuri, de a face ca tinerii să pună mai multe întrebări, de a avea o gândire critică. Nu este doar o lecție sau un manual despre Holocaust, ci este o lecție de atitudine civică, de aceea este important să învățăm și din atitudinea celor care astăzi sunt numiți „drepți între popoare“, cei care de multe ori au sfidat ordine ierarhice pentru a salva oameni. Este important să fim oameni și să înțelegem că este și o lecție despre umanitate. Eu sper ca lucrurile să fie mai bune în această mare de discursuri violente sau care incită la violență, să înțelegem că putem fi și mai buni.