2 august: 55 de ani de la prima vizită a unui președinte american în România. Nixon: „Cea mai emoţionantă experienţă”
0Tot pe 2 august s-au născut Mihail Jora, compozitor, dirijor si pianist român, Cornel Dinu, fost fotbalist şi antrenor, Marcel Iureş, actor.
1776: A fost semnată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii
Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii este un document prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii explicând totodată clar motivul pentru care au făcut-o.
Documentul a fost ratificat de Congresul Continental în ziua de 4 iulie 1776. Originalul semnat olograf de delegații Congress-ului se găsește expus permanent în clădirea Arhivelor Naționale (National Archives) din capitala Statelor Unite, Washington, D.C..
1788: A murit Thomas Gainsborough, pictor
S-a născut pe 14 mai 1727 la Sudbury, în Soffolk. S-a mutat la Londra, după 1740, studiind împreună cu gravorul francez Hubert Francois Gravelot.
S-a reîntors la Sudbury, în 1748. În 1752 a pictat o serie de portrete la Ipswitch. Opera sa conţine lucrări ce reprezintă profiluri şi portrete, dar şi portrete de grup în cadrul unor peisaje. Primele sale opere din Suffolk, unde a pictat „Mr. şi Mrs. Robert Andrews”, au reminiscenţe din picturile lui Salomon van Ruysdael. Treptat, a părăsit observaţia directă a naturii şi a pictat figuri pe fonduri teatrale de perdele drapate. A realizat multe peisaje, mare parte din ele doar în creion, cărbune sau cretă. Cei care îi cumpărau lucrările erau negustorii din oraş şi din târgurile apropiate.
În 1768, a fost membru fondator al Academiei Regale, iar, în 1774, s-a mutat defi nitiv la Londra, potrivit www.nationalgallery.org.uk. A fost un mare maestru al rococo-ului în Anglia. A devenit pictorul preferat al familiei regale în condiţiile în care pictorul Joshua Reynolds, cel mai mare portretist al secolului al XVIII-lea, era principalul pictor al regelui.
A murit în 1788. Lucrările sale sunt considerate ca fiind cele mai lirice dintre lucrările engleze ale genului, din perioada respectivă. Uşurinţa tuşei şi farmecul culorii sale îi făceau atrăgătoare până şi portretele cele mai banale, iar celor mai bune le dădeau o iradiere, un fel de bucurie a vieţii. Urmaşul lui Thomas Gainsborough, în interpretarea lirică a naturii, a fost John Constable.
1891: S-a născut Mihail Jora, compozitor, dirijor si pianist român
A fost membru titular al Academiei Române, profesor şi Rector al Academiei Regale de Muzică din Bucureşti. Şi-a numit cele peste o sută de partituri “Cântece”, pentru a sugera caracterul românesc şi particularităţile specifice care despart aceste lucrări de tradiţia liedului german, reprezentat în special de compoziţiile lui Schubert, Schumann şi Brahms.
Uniunea Criticilor Muzicali îi poartă numele şi organizează anual la Bucureşti “Concursul Naţional de Interpretare Muzicală Mihail Jora”. Numele lui Mihail Jora îl poartă şi Studioul de Concerte al Palatului Radio, cea mai mare sală de concerte simfonice şi corale din România.
1893: S-a născut Alfred Alessandrescu, compozitor, pianist şi dirijor
S-a născut pe 18 februarie 1959, la Bucureşti. A studiat la Conservatorul Bucureşti (1903-1911), la „Schola Cantorum” din Paris (1913-1914, 1923-1924), urmând în paralel Facultatea de Drept din Paris (1913-1914), după cum indică volumul „Muzicieni români. Compozitori şi muzicologi”, autor Viorel Cosma (Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor, Bucureşti, 1970).
A fost pianist de muzică de cameră, dirijor al Operei Române din Bucureşti, dirijor, apoi subdirector al Filarmonicii din Bucureşti, director artistic al Orchestrei Simfonice Radio-Bucureşti (1933-1959), director muzical al Radiodifuziunii Române. A fost, de asemenea, profesor de teorie-solfegii şi de armonie-contrapunct la Conservatorul Bucureşti.
În 1911 a obţinut Premiul de compoziţie al revistei „Muzica” din Paris, apoi Premiul II onorific (1913) şi Premiul I de compoziţie „George Enescu” (1916). Ulterior, a primit distincţiile de Cavaler al Legiunii de Onoare Franceze (1930), „Maestru Emerit al Artei” (1954). A compus: muzică simfonică („Amurg de toamnă”, 1910; „Fantezie română”, 1913; „Acteon”, 1915); muzică de cameră („Vals lent”, 1910; „Adagio pentru 2 viori şi pian”, 1916); muzică vocală („Sagesse”, 1910„Aube”, 1915; „Berceuse”, 1917); orchestraţii şi transcripţii (lucrări de Bach, Brahms, Ceaikovski, Rossini, Verdi, Iacob Mureşianu, L. Profeta, A. Vieru).
1922: A murit Alexander Graham Bell, considerat inventatorul telefonului
Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția – d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent.
Încă din 1861 profesorul german Johann Philipp Reis, descoperise un „aparat de vorbit la distanță”, care funcționa, mulțumindu-se cu acesta și fără a căuta perfecționarea lui.
Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorului german Johann Philipp Reis care isi si denumise aparatul „Telephon” si este inventatorul initial a aparatului de telefon construit in Germania deja in octombrie 1861.
Bell a depus pe data de 14 Februarie 1876 cererea de patent in America, dar patentul acordat gresit lui Bell aparatul lui nu putea sa functioneze niciodata, fapt care a dus la mari controverse.
Acordarea falsa a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray, care perfecționase aparatului construit de profesorul de fizică Reis si a prezentat spre deosebire de Bell un aparat in stare de funcționare. Bell a prezentat si el un aparat in stare de functionare mult mai târziu, iar acest aparat nu era construit dupa patentul care ii fusese acordat inițial.
1940: Stalin a semnat un decret abuziv de crearea a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenească
A fost creata de Moscova, după ruperea provinciei Basarabia din trupul României ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, RSS Moldoveneasca, o republica unionala in cadrul U.R.S.S. Stalin a semnat un decret abuziv (fără niciun fel de consultare a locuitorilor regiunii) de crearea a acestei așa zise “republici unionale” constituita prin ruperea unor teritorii din vechea Basarabie fără județele Hotin, Ismail și Cetatea Albă, plus o parte a RSSA Moldovenești (aproximativ corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei).
Este începutul unui șir nesfârșit de umilințe si atrocități la care sunt supuși romanii basarabeni, de către ocupanții comuniști ruși
1948: S-a născut Cornel Dinu, fost fotbalist şi antrenor
S-a născut la Târgoviște. A început să joace la echipa din orașul natal, Metalul Târgoviște. La seniori a jucat numai pentru Dinamo București, având 454 de meciuri în Liga 1 și 53 de goluri marcate.
Cel căruia i se spune „Procurorul”, în semn de apreciere pentru justețea opiniilor sale, a fost mulți ani căpitanul echipei naționale, pentru care a jucat de 75 de ori și a marcat 7 goluri.
A fost titular în echipa României la Campionatul Mondial de Fotbal 1970. „Procurorul” (cum este poreclit) a mai deținut și funcția de secretar de stat în Ministerul Sporturilor imediat după revoluția din 1989, respectiv între anii 1990-1992. Cornel Dinu a câștigat de trei ori titlul de „fotbalistul anului” în ancheta ziarului Gazeta Sporturilor, în anii 1970, 1972 și 1974. A debutat în Divizia A la 25 septembrie 1966 (în meciul Dinamo - Steagul Roșu 0-1). Ultimul meci l-a jucat la 18 iunie 1983.
1951: S-a născut Marcel Iureş, actor
S-a născut la Băilești, Dolj. Absolvent al Institutului de Arta Teatrală și Cinematografică din Bucuresti, promoția 1978, Marcel Iureș a debutat pe scena teatrului Bulandra în piesa „Ferma”.
Din 1978 până în 1981 a fost angajat al Teatrului Național Cluj, unde a jucat în piese precum „Afară în fața ușii” și „Perșii”. În paralel, Marcel a primit primul său rol de cinema, Franz Lizt, din filmul „Vis de ianuarie” (regia Nicolae Oprițescu), pottivit Cinemagia.
În anii ’80, Marcel a jucat atât la Bulandra cât și la Odeon iar dintre rolurile din această perioadă amintim trei dintre cei mai importanți eroi shakespearieni, Hamlet, Henric al IV-lea și Richard al III-lea. În paralel, actorul și-a continuat cariera cinematografică cu roluri în filmele „Artista, dolarii si ardelenii” și „Să mori rănit din dragoste de viață” (r. Mircea Veroiu), „Domnișoara Aurica” și „Cei care plătesc cu viața” (r. Șerban Marinescu), „Un bulgare de humă” (r. Nicolae Mărgineanu), „Balanța” și „O vară de neuitat” (r. Lucian Pintilie).
Cariera internațională a lui Marcel Iureș a început după turneul din 1994, susținut în Marea Britanie cu spectacolul „Richard al III-lea”, în regia lui Mihai Măniuțiu. După un mic rol în „Interviu cu un vampir" (r. Neil Jordan), alături de Tom Cruise și Brad Pitt, a urmat un rol episodic dar crucial pentru plotul filmului în „Misiune imposibilă” (r. Brian De Palma), tot cu Tom Cruise și trei roluri principale, în „Pacificatorul” (r. Mimi Leder), cu Geroge Clooney și Nicole Kidman, „Războiul lui Tom Hart” (r. Gregory Hoblit), cu Colin Farrell și Bruce Willis și „Layer Cake"(r. Matthew Vaughn), cu Daniel Craig.
Din 1995, Marcel Iureș este președinte al Fundației Cultural Artistice Teatrul ACT, punând bazele celei de-a doua scene independente de teatru din România.
În stagiunea 1992-1993, Marcel Iureș a fost nominalizat la premiul UNITER pentru rolul principal din spectacolul „Richard III”; în 1998 și 2001 a primit premiul UNITER pentru cel mai bun actor pentru rolurile din „Richard al II-lea” și, respectiv, „Creatorul de teatru”; în 2003 a prmit premiul UNITER de excelență pentru fondarea Teatrului Act - catalizator al mișcării teatrale independente; în 2009 a primit premiul Festivalului de Dramaturgie Contemporană pentru cel mai bun rol masculin din spectacolul "Acasă la tata" de Mimi Brănescu.
Din 2004 este președintele Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul.
Actorul este distins cu Ordinul Serviciu Credincios în grad de Mare Cruce de către președintele României.
1969: A avut loc vizita oficială în România a preşedintelui SUA, Richard Nixon
În zilele de 2 şi 3 august 1969, a avut loc vizita oficială în România a preşedintelui SUA, Richard Nixon, aceasta fiind prima vizită a unui preşedinte american în România şi prima vizită într-o ţară socialistă după cel de-al Doilea Război Mondial, se arată în volumul ”Istoria României în date” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003).
Sute de mii de români au ieşit în stradă ca să-i aclame pe americanii atât de îndelung aşteptaţi. Vizita a fost socotită foarte importantă de ambele părţi. Ceauşescu a amânat din cauza ei congresul partidului. Iar Nixon, informându-i pe politicienii americani despre călătoria la Bucureşti, insistase asupra renunţării la „abordarea monolitică“ a ţărilor din lagărul comunist, conform documentelor citate de Mircea Răceanu (Istoria clauzei naţiunii celei mai favorizate în relaţiile româno-americane, Institutul Naţional pentru Memoria Memoria Exilului Românesc, Bucureşti, 2009). În viziunea preşedintelui american, „o politică externă independentă“ merita răsplătită. Avertisment usturător, perceput de Moscova ca atare.
Nixon a propus astfel tematica: „Aş sugera ca întreaga gamă a discuţiilor să includă chestiunile bilaterale – relaţiile comerciale, culturale, consulare etc -, relaţiile referitoare la pacea în lume, la relaţiile Est-Vest, la Vietnam, unde domnul prim-ministru Maurer a avut o contribuţie atât de însemnată.“
În plus, Nixon i-a încredinţat că politica sa nu presupune condiţionarea prieteniei cu America de inamiciţia cu alţii. Şi că doreşte „extindere cât mai mare a schimburilor“ dintre România şi Statele Unite. Ceauşescu a etalat apoi următoarele solicitări: cooperare în ştiinţă şi tehnică (nominalizând chimia, fizica nucleară, electronica, maşinile de calcul), licenţe şi utilaje din SUA (spre exemplu, procedeele şi instalaţiile de fabricaţie de la apa grea şi cauciucul izoprenic), credite de la EXIMBANK şi acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate.
Medierea cu China
Îndelung au zăbovit cei patru lideri, în întrevederea 2 august, asupra situaţiei intrenaţionale. Iar Nixon a solicitat continuarea ei şi în ziua următoare.
În prima zi, discuţiile s-au focalizat pe China. Conform stenogramei părţii române, Nixon i-a făcut lui Ceauşescu următoarea propunere: „Dacă veţi considera că este în interesul dvs, al guvernului dvs, să vă asumaţi cândva rolul de mediator între China şi Statele Unite, noi am salute aceasta.“ Ceauşescu i-a răspuns astfel: „Cred că Statele Unite dispun de atâtea mijloace, inclusiv directe, încât nu văd necesitatea de a apela la intermediari. Noi am spus şi vom spune însă chinezilor părerile noastre despre probleme internaţionale, inclusiv despre relaţiile cu Statele Unite“; „Vă rog să mă scuzaţi; nu am folosit cuvântul potrivit. De fapt, chiar aceasta am avut în vedere“,a admis Nixon ştiind prea bine că angajamentul românilor, fără a-i consulta pe chinezi, i-ar ofensa pe aceştia din urmă.
Problema războiului americano-vietnamez
A doua zi, Nixon a deschis convorbirea cu chestiunea Vietnamului. După memorandumul alcătuit de partea americană, i-a mulţumit lui Maurer pentru rolul asumat în deschiderea canalelor de comunicare pentru rezolvarea problemei Vietnamului. Dezbătând îndelung situaţia, Nixon a încheiat întrevederea prin aceste asigurări şi solicitări: „Noi vrem să punem capăt războiului şi vom fi rezonabili. Vreau să stabilesc un canal de comunicare cu dumneavoastră în această privinţă. Aceasta se poate realiza prin ambasadă, dar când apar chestiuni de importanţă majoră, acestea ar trebui transmite prin intermediul lui Henry A. Kissinger. Ceea ce am discutat rămâne în această cameră. Ceea ce îmi veţi trimite, va rămâne confidenţial. Probabil că vă voi contacta în acest sens“.
Canal direct şi secret
Stenograma părţii române nu face decât să detalieze oferta şi să precizeze nominalizarea lui Macovescu pentru înştiinţări deosebite: „Am convingerea fermă că vrem să încheiem acest război şi vom fi rezonabili, a încheiat Nixon. Aş vrea să avem un canal de comunicare directă între noi, în cazul când vom dori să ne transmitem lucruri de cea mai mare importanţă, să avem garanţia că putem discuta ca şi cum am vorbi direct. Din partea mea va fi Dr. Kissinger. Dacă îi vorbiţi lui este ca şi cum mi-aţi vorbi mie la ureche. Aş prefera să nu folosim pentru asemenea comunicări canale diplomatice obişnuite, care introduc pe circuit zeci de oameni şi până la urmă ştirile ajung în 60 de capitale.“
„Cea mai emoţionantă experienţă“
Bucuros de înţelegerile încheiate, Nixon a declarat presei americane că-n România a trăit „cea mai emoţionantă experienţă“ dintre toate cele peste 50 de vizite în străinătate făcute. A doua zi după revenirea lui Nixon acasă, unul dintre deputaţii americani a pus în Congres chestiunea clauzei celei mai favorizate pentru România. Un ajutor de 11,5 milioane de dolari a acordat apoi guvernul american României după inundaţiile din 1970. În ceea ce-l priveşte pe Ceauşescu, înţelegerile cu Nixon l-au făcut să se simtă un politician importanta al planetei. În orice caz, cel mai mare om politic din istoria României. În raportul prezentat la congresul din 1969, făcând bilanţul timpului trecut de la Congresul al IX-lea, Ceauşescu declară că România a fost vizitată de 48 delegaţii guvernamentale. Iar vizite în străinătate efectuaseră 52 de delegaţii guvernamentale româneşti. Întreţinea relaţii economice cu peste o sută de state şi relaţii diplomatice cu 94. „Putem spune, concluzia Ceauşescu, că niciodată în istoria sa, România nu a desfăşurat o politică intrenaţională atât de activă şi nu a avut atât de mulţi prieteni ca azi”.
1990: Irakul a invadat Kuweitul, declanșând războiul din Golf
La 2 august 1990, sub pretextul că deține drepturi istorice asupra Kuweitului, Irakul, condus de Saddam Husein, a invadat acest emirat și l-a anexat. Peste 100.000 de soldaţi irakieni, susţinuți de 700 tancuri si aviație, au invadat statul vecin Kuweit, în primele ore ale dimineții.
Forţele irakiene au instalat un “ guvern provizoriu” iar președintele Irakului Saddam Hussein a ameninţat să transforme oraşul Kuweit intr-un “cimitir”, dacă o altă ţară ”îndrăznește “ sa conteste aceasta anexare.
Invazia a stârnit proteste si condamnarea internaţională. ONU a condamnat agresiunea și a instituit un embargo comercial împotriva Irakului și, față de refuzul Bagdadului de a-și retrage trupele, a declanșat la 3 ianuarie 1991, o operațiune militară (Operațiunea “Furtună în deșert”), grosul forțelor aeriene fiind asigurat de SUA.
În urma acestei acțiuni, Kuweitul a fost eliberat (27 februarie), dar Irakul a rămas sub un regim de sancțiuni și de control al ONU, existând indicii că autoritățile de la Bagdad fabrică în secret arme bacteriologice și chimice. Refuzul guvernului irakian de a coopera cu echipele de control a determinat acțiunea de pedepsire americano-engleză (bombardamentele aeriene), din decembrie 1998 (Operațiunea “Vulpea deșertului”).
2015: Ziua naţională de comemorare a Holocaustului împotriva romilor
La 2 august 1944, aproximativ 3.000 de romi din lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau au căzut victime ale regimului nazist. În total, în Europa, circa 500.000 de romi au fost uciși în perioada Holocaustului.
Pentru a onora memoria victimelor, ziua de 2 august a fost declarată Ziua europeană de comemorare a genocidului romilor prin Rezoluția Parlamentului European din 15 aprilie 2015, notează site-ul MAE.
Totodată, prin Legea nr. 124/2020, ziua de 2 august a fost instituită în plan național ca Zi națională de comemorare a Holocaustului împotriva Romilor - Samudaripen. Cuvântul samudaripen înseamnă ucidere în masă în limba romani.
Conform Raportului final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, aproximativ 25.000 de romi din România au fost deportaţi de regimul Antonescu în Transnistria. Dintre aceştia, circa 11.000 au murit.
Se încarcă comentariile...
