Maraton pentru elementul-lipsă din şcoli: dezvoltarea personală
0La 22 de ani, cel mai tânăr speaker profesionist din România, Paul Ardeleanu, a ales să alerge în 50 de oraşe din ţară ca să promoveze introducerea în şcoli a unui curs opţional de dezvoltare personală, care i-a schimbat viaţa la 15 ani.
În timp ce oficialii Ministerului Educaţiei anunţă schimbări de programă în şcoala românească, începute de la primele clase, un tânăr de 22 de ani aleargă 50 de zile, în 50 de oraşe distincte din România, de pe 1 mai până pe 19 iunie, pentru a promova dezvoltarea personală, ca opţional în şcoli.
Paul Ardeleanu, considerat cel mai tânăr speaker profesionist din România şi ambasadorul elevilor supradotaţi, va susţine în total 50 de seminarii adresate elevilor, liceenilor şi studenţilor, dar şi dascălilor şi directorilor.
Vrea să le arate cum poate un astfel de curs să le schimbe viaţa şi traiectoria tinerilor, într-o vreme în care noile generaţii se declară mai ales derutate: nu ştiu ce să aleagă din ce învaţă la şcoală, dacă îi ajută la ceva sau încotro s-o apuce.
Deşi este de părere că dezvoltarea personală ar trebui să înceapă încă de la grădiniţă, Ardeleanu spune că, deocamdată, prin acest proiect îi vizează pe elevii de clasa a XI-a şi a XII-a şi pe studenţi, „pentru că ei sunt cei mai receptivi la acest mesaj şi sunt şi în acea perioadă a căutărilor“.
„Am observat din prezentările de până acum că mulţi tineri se raportează la materiile de la şcoală. Dacă sunt buni la matematică, într-acolo trebuie să meargă, nu au o paletă largă de opţiuni, sunt închistaţi în lumea aceea micuţă în care trăiesc.
Eu predau cinci exemple simple – responsabilitate, stabilirea de obiective, să faci alegeri simple şi corecte (să-ţi faci temele, să citeşti, de exemplu), să te educi pe tine însuţi şi să acţionezi în direcţia obiectivelor tale personale. Sunt lucruri simple. Dar sunt uimit când vin tinerii la mine şi îmi spun că nu au mai auzit aşa ceva până acum şi că le-a schimbat perspectiva, că a fost ziua schimbării pentru ei“, a explicat tânărul primele reacţii la nouatea discursurilor inspiraţionale, la Adevărul Live.
Alternativa la jocurile pe calculator
Pentru el, schimbarea s-a produs la 15 ani, când a abandonat jocul pe calculator „Counter Strike“, care îi ocupa timpul liber fără mare folos, şi a citit cărţile din care a aflat cum să se descopere: ce îi place, la ce se pricepe cel mai bine şi cum să se potenţeze.
„Atunci e vârsta potrivită, la 15-16 ani, când începi să cauţi, când ai întrebări şi cauţi răspunsuri în jurul tău, în toate mediile. Dacă mesajul vine la momentul potrivit, schimbăm direcţia. Însă nu poţi să faci minuni peste noapte. Nu se întâmplă nimic a doua zi dacă la 15 ani iei contact cu primele informaţii despre dezvoltarea personală, dar se întâmplă minuni după 7 ani, pentru că se schimbă direcţia. Schimbarea acelei direcţii înseamnă să te duci către ceea ce îţi doreşti cu adevărat“, a spus Ardeleanu.
Paul Olteanu (26 de ani), specialist în comunicare publică, el însuşi un „produs“ al educaţiei alternative, descoperită tot la 15 ani, între jocurile de calculator şi pasiunea pentru volei, spune că un astfel de curs despre dezvoltarea personală „ar fi cel mai util pe care l-am putea avea în şcoală“.
„Momentul când am descoperit educaţia nonformală mi-a schimbat viaţa. Ce făceam la şcoală mie mi se părea foarte neinteresant. Nu cred că din pricina curriculumului, a materiilor, ci din cauza felului în care învăţam. În clasa a X-a a intrat la noi primul trainer pe care l-am cunoscut. Asta se întâmpla în 2005-2006 şi am aflat despre Liderii Mileniului 3. Când am mers la acele cursuri, am fost teleportat într-o lume foarte relevantă pentru mine, în care învăţam să comunicăm unii cu alţii pe bune, învăţam inteligenţă emoţională, lucruri care sunt acum cap de listă dacă ne uităm la ce e valoros profesional“.
Mai exact, explică Olteanu, „capacitatea de a comunica în echipă şi în afara echipei, de a rezona cu oamenii din echipă şi de a te adapta comportamentelor şi culturilor diferite“.
Generaţii noi, credinţe noi
Cornelia Constantinescu (32 de ani), life coach, mamă de gemene, pe care a decis să le crească acasă şi nu în sistemul clasic de învăţământ, spune, pe scurt, că „dezvoltarea personală ne dă libertate“.
„Până la 7 ani, preluăm informaţiile. De la 7 ani în sus, începem să judecăm. Judecăm, reluând din urmă toate credinţele din subconştient. Aşa că, pentru mine, dezvoltarea personală trebuie să înceapă din burta mamei. Văd la cele două fete ale mele ce înseamnă că eu am lucrat cu mine când eram însărcinată cu ele. Noi, ca părinţi, trebuie să le oferim acest dar copiilor, să nu crească exact cu toate credinţele pe care le-am învăţat noi şi, în acelaşi timp, şi noi trebuie să-i ascultăm“, a explicat Constantinescu.
Mai mult, un astfel de curs, care trebuie să fie foarte practic, nu teoretic, ar putea să creeze noi generaţii de antreprenori.
„În şcoală nu învăţăm educaţie financiară, nu învăţăm legile banilor. Mulţi oameni se aşteaptă să aibă bani ca să-şi facă o afacere. Ca să-ţi faci o afacere nu trebuie să ai bani, trebuie să cunoşti legile şi să ştii cum funcţionează. Dacă am lua toţi oamenii de pe pământ şi să le dăm tuturor o sumă egală, în trei luni cei care erau bogaţi vor avea bani în continuare, iar cei care nu aveau îi vor pierde, pentru că noi nu ştim ce să facem cu banii şi pentru asta trebuie să ne pregătim“, susţine Mircea Brânzei (30 de ani), antreprenor şi fondatorul primei televiziuni online dedicate dezvoltării personale.
Schimbarea vine din clasă
În lipsa unei iniţiative de la Ministerul Educaţiei de a introduce un astfel de curs opţional despre dezvoltarea personală, el poate fi solicitat separat de fiecare instituţie unde există elevi şi părinţi doritori, urmând a fi aprobat de inspectoratul şcolar.
Din păcate, spune profesorul Ştefan Vlaston, birocraţia e mare, e nevoie de curriculă, plan de predare şi de profesori avizaţi. Mai mult, explică acesta, oficialii nu şi-au respectat promisiunea de a creşte ponderea opţionalelor în orar, iar la clasele primare elevii au cel mult o astfel de oră pe săptămână. Printre cele mai noi opţionale aprobate de minister se numără „Educaţie pentru societate“, „Filosofie pentru copii“ şi „Educaţie financiară“, iar de anul viitor elevii vor putea studia şahul la clasele I şi a II-a.
Model total diferit de şcoala veche
Introducerea unui curs opţional de dezvoltare personală în şcolile din România ar însemna altceva decât ceea ce se predă acum în sistemul clasic de învăţământ şi oricum schimbarea este aşteptată de specialişti de la elev la autorităţi, nu invers.
„Un organism îl schimbi de la celulă. Celula din sistemul de educaţie din România este elevul. Elevul va cere dezvoltarea personală de la profesori, de la sistem, dacă i-o oferi înainte. Vor veni de la celule schimbările.
Cursurile acestea trebuie să fie practice, tinerii să comunice, să vină să-şi împărtăşească din experienţe, să înveţe de la mentori ce înseamnă branding-ul personal, cât de important e profilul pe care şi-l fac online, să înveţe de la oameni care sunt antreprenori, prin lucruri practice, simple, nu cu teorii“, explică Paul Ardeleanu.
Paul Olteanu spune însă că mai e o celulă la baza acestei schimbări: părinţii şi profesorii, formatorii de opinie ai copiilor. „Cert este că nu există nicio şansă ca la un curs de dezvoltare personală elevii să înveţe lucruri măcar similare cu ce fac la orele de curs“, adaugă specialistul în comunicare publică.
Cursuri „de Wikipedia“
„Toate orele de curs din şcoală sunt despre conţinut, e cursul de Wikipedia în care trebuie să înveţe pe dinafară lucruri pe care le găseşti peste tot în lumea în care trăim. La cursurile de dezvoltare personală sunt doi piloni. Unul de dezvoltare emoţională şi al doilea e cel legat de obiceiuri şi abilităţi: capacitatea de a lua decizii, de a te simţi mândru şi încrezător în ceea ce ai făcut. 90% dintre elevi trăiesc la şcoală experienţe emoţionale foarte proaste, sunt persecutaţi nu numai în clasă, pentru că nu şi-au făcut tema, dar şi acasă, pentru aceleaşi motive“, explică Olteanu, un susţinător al modelului finlandez, unde până la vârsta de 16 ani nu există note, „deci nu poţi să fii mai prost decât cineva“.
Mai mult, şcoala clasică nu-i învaţă pe elevi să lucreze în echipă, ci să fie mereu în competiţie, şi nici cum să rezolve problemele ca-n viaţa reală, unde nu există o soluţie unică.
Pe aceeşi temă:
Pe aceeaşi temă:
VIDEO Educaţia tradiţională sau alternativă: tu ce şcoală ai alege pentru copilul tău?
Coaching-ul sau antrenamentul spre evoluţie
Se încarcă comentariile...
