Felix Tătaru, iniţiator SuperTeach: „După familie, prima Românie pe care copilul o vede este şcoala“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Felix Tătaru, iniţiator şi cofondator al proiectului SuperTeach
Felix Tătaru, iniţiator şi cofondator al proiectului SuperTeach

Felix Tătaru, iniţiator şi cofondator al proiectului SuperTeach, a vorbit la Adevărul Live despre lupta miilor de profesori care îşi doresc să schimbe sistemul de educaţie din România şi ce înseamnă „mentalitatea deschisă“ pe care o promovează prin intermediul evenimentelor şi cursurilor pe care SuperTeach le organizează pentru profesorii din întreaga ţară.

SuperTeach a luat fiinţă în 2017 când o mână de antreprenori, parte ai Romanian Business Leaders, au realizat că pentru a creşte România, pentru a avea o economie performantă şi o societate sănătoasă trebuie să îşi adune forţele şi să genereze o revoluţie la nivelul educaţiei româneşti. Iar acest lucru înseamnă schimbarea mentalităţii profesorilor din România, ei având cel mai important rol în formarea viitorilor angajaţi şi, în general, în modul în care va arăta România de mâine. În prezent, asociaţia dezvoltă comunităţi locale în 23 judeţe cu ajutorul celor 51 de facilitatori ai programului Mentalitate Deschisă în Educaţie (MDIE) şi evenimente şi cursuri cu conţinut educativ pentru toţi profesorii interesaţi să evolueze în spiritul nevoilor societăţii actuale, punând accentual pe schimbarea mentalităţii şi adaptarea la potenţialul şi contextul de viaţă al fiecărui elev.

Adevărul: La ce vă referiţi când spuneţi că promovaţi o mentalitate deschisă în rândul cadrelor didactice?

Felix Tătaru: Mentalitatea deschisă este o traducere a lui Outward Mindset, un concept gândit de Institutul Arbinger din SUA, care este lider global în schimbarea de mentalitate. Este un binom, lui outward i se opune inward. Outward este mentalitatea conform căreia prin colaborare putem să ne atingem obiectivele. În cazul inward, totul este despre mine şi ce mă interesează pe mine. Aplicat în educaţie, conceptul de mentalitate deschisă înseamnă că nu este despre mine, profesor, care ar trebui să fac un copy-paste din capul meu în capul elevului, ci este despre mult mai mult. Este vorba de talentele şi darurile pe care elevul le are, iar eu ca profesor trebuie să îl ajut să le descopere şi să le crească. Din păcate, comunismul şi epoca de tranziţie de după această perioadă ne-a înrădăcinat foarte mult în individualism şi ne gândim mai greu la binele comun. Sistemul de educaţie românesc nu te ajută să pui accent pe ceea ce ai tu mai bun. Ba din contra, sistemul de notare îţi arată ce nu ştii, îţi este evidenţiat cu roşu ce ai greşit. Printr-o abordare diferită, vedem că în alte sisteme de educaţie, elevilor li se arată ce au reuşit să facă bine. Aceasta este doar un exemplu despre ce înseamnă mentalitate deschisă.

Ce v-a motivat să începeţi lupta schimbării sistemului de educaţie? 

Motivaţia a venit în contextul „Romanian Business Leaders“, unde a şi luat naştere acest proiect. Acolo suntem 250-300 de antreprenori, din domenii diferite şi încercăm să facem ceva pentru societate. Ne-am dat seama că pentru viitorul României nu este nimic mai important decât ce se întâmplă cu sistemul de educaţie. Noi, ca angajatori, înţelegem limitările pe care le avem, iar de cele mai multe ori ele sunt atribuite sistemului de educaţie. De exemplu, un lucru de care avem mare nevoie este colaborarea între oameni, colaborarea între angajaţii noştri însă noi nu învăţăm

la şcoală să colaborăm. Notele sunt individuale, nu avem lucrări la comun, nu suntem stimulaţi să lucrăm împreună. Încă avem mentalitatea „Mioriţa“, gândul nostru este să-l atacăm pe cel de lângă noi, iar acest lucru nu ne ajută. În acest context, ne-am dat seama că dacă vrem să ne dezvoltăm ca societate, trebuie să lucrăm la transformarea educaţiei. Totodată, am realizat că pentru dezvoltarea României nu există o meserie mai importantă decât cea de profesor. Din păcate, meseria de profesor, statutul social şi respectul pentru aceşti oameni suferă foarte mult în România. Noi, ca societatea, avem foarte mult de lucru dacă vrem să repunem meseria de profesor acolo unde îi este locul.

V-aţi schimbat obiectivele iniţiale după ce aţi luat contact cu realitatea din şcoala românească?

Da, le-am schimbat. Am devenit mai ambiţioşi pentru că am primit un feedback incredibil. Iniţial am avut emoţii, nu ştiam ce se va întâmpla. Nu există un astfel de proiect nicăieri în lume, este adaptat la realitatea din România. Inclusiv parteneriatul cu Institutul Arbinger din SUA este axat pe nevoile din România. Dacă facem o recapitulare a ultimilor 30 de ani, fiecare ministru al educaţiei a avut cele mai bune intenţii să facă ceva. Dar contează cu ce mentalitate faci asta. S-ar putea, cu toată intenţia ta bună, să obţii rezultate marginale. Eu cred că situaţia din România ne cere să facem urgent acele lucruri care presupun efecte importante. Vă dau un exemplu: în urmă cu aproximativ 15 ani, infrastructura de internet a României era foarte proastă. Şi România a apelat atunci la fibră optică. Şi, pentru că nişte oameni au gândit în acest fel, am ajuns să fim printre primele ţări din lume la viteza internetului. La fel şi cu mentalitatea. Dacă ne vom concentra pe mentalitate, vom avea acelaşi efect cu educaţia. Schimbarea mentalităţii profesorilor este un fel de fibră optică. Dacă lucrăm la asta, o să avem impactul pe care ni-l dorim.

Care sunt temele conferinţelor SuperTeach?

Temele noastre au legătură cu ce se întâmplă în contextul real. Anul trecut, când ne-a lovit pe toţi pandemia, evident că toate conferinţele şi webinariile noastre au fost despre cum ne adaptăm la contextul de predare, cum reuşim să ne conectăm cu elevii pentru căcel mai greu este să reuşeşti să te conectezi cu celălalt care se află la distanţă. Şi când celălalt înseamnă 30 de copii în faţa ta, să reuşeşti să ajungi la mintea şi la sufletul lor presupune, mai întâi, o atenţie la sine. Noi avem o vorbă la SuperTeach: „Întâi starea şi apoi predarea“. Este foarte importantă starea cu care profesorul intră la clasă, inclusiv la orele online. Chiar dacă conştientizează sau nu, elevii simt dacă e într-o stare care să-i inspire şi să le ofere încredere sau, dimpotrivă, este distant şi nu este atent la nevoile lor

Aveţi aproximativ 30 de mii de profesori care au participat la conferinţe şi webinarii. Reuşiţi să ajungeţi şi la cei din mediul rural?

Studiile noastre arată că 30% dintre profesori sunt din zona rurală. Noi anunţăm conferinţele peste tot. Sigur că sunt anumite probleme din punct de vedere tehnologic, dar pot să vă spun că la conferinţele offline (pe care le-am organizat până în primăvară anul trecut) vedeam foarte mulţi participanţi care veneau din zona rurală, de la zeci sau sute de kilometri distanţă. Sunt profesori care îşi dedicau o sâmbătă din viaţa lor, plătind transport şi mâncare din buzunarul propriu, ca să înveţe să fie şi mai buni. Pentru că îşi dau seama că elevii sunt deja mult mai pretenţioşi decât erau vechile generaţii, elevii de azi au alte nevoi şi îşi doresc altceva de la şcoală. Dacă profesorii nu lucrează cu ei înşişi, nu ţin ritmul cu pretenţiile copiilor. Şi asta este principala problemă în momentul acesta în sistemul de educaţie. Mai ales că sunt copii foarte pricepuţi la tehnologie şi cu o durată a atenţiei foarte mică. Dacă nu eşti pregătit pentru copiii de astăzi, cred că este foarte greu să fii profesor.

Cum catalogaţi starea sistemului de educaţie din România?

Sunt multe aspectectele care ne-au mobilizat să ne suflecăm mânecile şi să facem ceva. O să dau un exemplu. Cei mai mulţi copii se hotărăsc să plece din ţară din cauza relaţiei cu şcoala. Pentru că, după familie, prima Românie pe care copilul o vede este şcoala. Dacă ea nu devine „iubibilă“ pentru copii, ţara nu are cum să devină un mediu sigur pentru ei. Nu mai spun de gravitatea faptului că sunt încă mulţi profesori care îi descurajează să îşi urmeze visul sau să rămână în ţară - un om care, nu doar că este plătit, dar care are misiunea să formeze caractere pentru ţară şi pentru binele comun. Nu ştiu, poate propria lui frustrare şi lipsa de încredere sau respect de sine îl face să intre într-o zonă de victimă. Şi, din păcate, este o trăsătură generală la nivel de ţară. Ne place să ne plângem că nu am avut noroc în viaţă, găsim vinovaţi sau ne autoînvinovăţim. Aceste lucruri ţin de mentalitate şi ajungem din nou la felul în care trebuie să schimbăm modul de a gândi. Am descoperit că sunt oameni care au ajuns din greşeală profesori, care nu simt că aceasta este menirea lor. Ei ar trebui să-şi caute menirea în altă parte. Pentru că responsabilitatea de pe umerii unui profesor este foarte mare, el este creator sau distrugător de destine. Una este să ajungi profesor pentru că ai dragose de copii şi alta este să-ţi alegi această meserie pentru că, de exemplu, îţi place fizica. Oricâtă pasiune ai avea pentru materie, dacă nu ai pasiune pentru elevii din faţa ta înseamnă că nu eşti în locul care trebuie. Dar să ştiţi că am văzut şi copii care se duc cu drag la şcoală, există aşa ceva. Sunt profesori care au puterea să-i facă pe elevi să spună „abia aştept să merg la şcoală“.

În România, pentru a fi director de şcoală, trebuie să predai cu jumătate de normă. Adică o şcolală este condusă cu 50% din timpul unui profesor

O altă mare problemă ar fi la nivelul managementului şcolar. În România, pentru a fi director de şcoală, trebuie să predai cu jumătate de normă. Adică o şcolală este condusă cu 50% din timpul unui profesor. În unele şcoli private sunt 4 sau chiar 6 directori care se dedică doar managementului instituţiei. Dacă directorul nu este format cu capacităţi manageriale şi nu i se dă putere, nu are ce să facă. În România, profesorii conduc şcoali şi medicii spitalele, adică ce am semănat, asta culegem. Nu zic să nu fie aleşi din rândul profesorilor, dar să fie pregătiţi şi formaţi pentru aşa ceva, să facă doar asta, nu cu jumătate de normă, şi să nu aibă grija că vine politicul să-i dea la o parte şi să-i lase fără job. Ne trebuie o şcoală de manageri de şcoli profesionişti. În privat se poate.

Pandemia a fost o perioadă fără precedent, sistemul de predare fiind schimbat în această perioadă. Cum i-aţi susţinut pe profesori pentru o adaptare mai uşoară?

Ne-am adaptat şi ne-am organizat rapid pentru a-i spijini pe profesori pentru că rolul nostru la SuperTeach este de a-i susţine cu tot ce avem şi putem pe dascălii interesaţi de evoluţie. Am mutat toate evenimentele şi cursurile în mediul online şi am organizat webinarii şi ateliere tematice care să îi ajute exact pe ceea ce aveau nevoie atunci, la începutul pandemiei şi apoi cu şcoala online. În ceea ce priveşte conferinţele SuperTeach, ne străduim să aducem în faţa dascălilor participanţi oameni veniţi din tot felul de zone, de la psihoterapeuţi, profesori din mediul privat, antreprenori sau chiar profesori din SUA, Germania şi Japonia care să ne vorbească despre experienţele lor şi de la care putem să învăţăm, să ne inspirăm. În plus, am folosit beneficiul internetului şi am organizat peste 50 de webinarii cu teme specifice pe nevoile curente dar şi traininguri online de Mentalitate Deschisă în Educaţie, ajungând acum la numărul de 549 de profesori care au absolvit programul de traininguri MDIE. Pe ei îi numim profesorii SuperTeach.

Aţi întâlnit sute de profesori odată cu înfiinţarea asociaţiei SuperTeach. Există o poveste de viaţă care să vă fi impresionat şi care să oglindească starea sistemului de educaţie din România?

Îmi vine acum în minte povestea unui profesor a cărui zi de naştere a fost zilele trecute, dar exemplele sunt mai multe. Am făcut o conferinţă, în aprilie 2008, la Timişoara. Şi recunosc că am plecat dezamăgit de acolo pentru nu am avut parte de o sală plină, aşa cum ni se întâmplă de obicei. Dar asta a fost situaţia, ne-am gândit că învăţăm ce avem de învăţat şi data viitoare facem mai bine. În acelaşi an, pe 1 decembrie, am făcut o altă conferinţă la Alba Iulia. Atunci a venit un profesor din Reşiţa, mi-a spus că a fost prezent şi la conferinţa din aprilie şi mi-a cerut să urce pe scenă să citească un sms. Mi-a zis aşa: „Când am fost la Timişoara, am plecat cu o viziune total schimbată. Eu sunt profesor de matematică, sunt focusat pe olimpici. Ce am înţeles la Timişoara este că ar trebui să ne uităm la toţi copiii, pentru că fiecare are darul lui“. Ne-a povestit că după conferinţă s-a dus la o elevă din clasa unde era diriginte, care era corigentă pe primul semestru la matematică şi cel mai probabil urma să rateze Bacalaureatul. A întrebat-o ce se întâmplă cu ea, ce probleme are acasă şi ce vrea să facă cu viaţa ei; i-a propus ca o dată pe săptămână să o ajute să recupereze. Ce era scris în sms: „Domnule profesor, sunt pe treptele Facultăţii de Tehnică Medicală din Timişoara. Am intrat datorită dumneavoastră. Şi nu pentru că m-aţi pregătit la matematică, ci pentru că m-aţi văzut“. Noi, care eram în primul an de la înfiinţarea asociaţiei şi eram dezamăgiţi de evenimentul de la Timişoara, ne-am dat seama că demersurile acestea pot schimba destinele unor copii. La SuperTeach credem că menirea profesorului este să descopere şi să dezvolte măreţia din fiecare copil. Sunt profesori cărora le dau lacrimile când aud acest lucru pentru că niciodată nu au conştientizat că asta este menirea lor. Fiecare copil vine cu darurile lui şi contextul propriu de viaţă. Iar profesorul trebuie să se facă „tuturor toate“, aşa cum spune în Biblie, pentru că trebuie să se adapteze fiecărui copil, să vadă ce pâlpâie în fiecare şi să pună lumină acolo unde trebuie.

Ce spun partenerii SuperTeach:

„Ne-am alăturat proiectului pentru că ne dorim să avem angajaţi care să poată ţine pasul cu viitorul, care să poată să înţeleagă cerinţele viitorului din punct de vedere tehnologic şi social. Chiar dacă noi suntem o companie multinaţională, avem nevoie de tineri care să lucreze gândindu-se la ei înşişi, dar şi la ţara noastră. Avem nevoie să-i pregătim din timpul şcolii, astfel încât atunci când vin în câmpul muncii să poată să livreze cu responsabilitate, să poată face raţionamente inginereşti pe baza faptelor, nu pe baza opiniilor. Tehnologia schimbă mentalitatea noastră. Dacă atunci când eram eu elev învăţam din cărţi, acum majoritatea copiilor învaţă din mediul digital. S-a schimbat metoda de acces la informaţie. Nu mai folosesc cărţile, folosesc tabletele, laptopurile şi telefoanele. Un prim pas pe care-l vedem în digitalizarea învăţământului este acela de a crea conţinut. Şi abia mai apoi vorbim despre tablete, care fără conţinut, sunt doar nişte jucării. În mare, toată economia unei ţări are nevoie de tinere talente care să fie crescute din timpul şcolii. Altfel, va trece foarte mult timp până vor livra rezultate valoroase petru ei şi pentru societatea în care trăiesc.“, a declarat în cadrul interviului video Codruţ Săvulescu, Senior Solutions Manager Huawei.

„Am fost determinaţi să ne alăturăm proiectului SuperTeach de o discuţie foarte simplă despre schimbare şi viitor. Dacă ne imaginăm că acestea reprezintă doar datoria statului, cred că aveam cu toţii o perspectivă greşită. Schimbarea şi viitorul sunt responsabilitatea noastră, a tuturor. Atât a celor care consumă un produs educaţional sau medical, ori chestiuni pe care le-am atribuit întotdeauna statului. Asta înseamnă că şi companiile private, organisme civice sau simplii cetăţeni sunt datori să facă acest efort. Iar efortul nu este deloc mic. Obiectivul SuperTeach nu este uşor de atins, pentru că el presupune o revoluţie de mentalitate. Şi este foarte greu să schimbi trăsături culturale care provin de peste sute de ani. În al doilea rând, presupune să ne deschidem către un viitor pe care nu-l cunoaştem. Nu în ultimul rând, vine cu o presiune extrem de mare, aceea de a face ceva foarte repede, să aratăm rezultate şi să ne liniştim cu toţii la gândul că viitorul este în mâna noastră. Va trebui să ne autoeducăm cu toţii şi să înţelegem că există o singură cale pentru a avea succes în acest viitor: să fim deschişi şi să avem multă răbdare pentru a construi şi a aştepta ca seminţele acestea să dea roade în 5 sau 10 ani. Educaţia este un proiect foarte lung, cu suişuri şi coborâşuri şi mai ales cu o investiţie care se cere a fi constantă. Peste toate astea, cel mai important este faptul că oamenii doresc această schimbare. Am fost în comunitatea şi la evenimentele SuperTeach şi am rămas impresionat. Oameni sunt acolo în timpul lor liber, investesc în aceste evenimente de formare şi se vede în ochii lor dorinţa de schimbare şi de contribuţie“, a spus în intervenţia sa Ionuţ Stanimir, Director de Marketing&Comunicare BCR.

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite