De ce cursurile online nu pot înlocui în totalitate experienţa campusului
0
Devenite un trend la nivel internaţional, cursurile online au multe merite, iar unele dintre ele pot fi chiar acreditate, însă există voci care susţin că nu vor putea niciodată să înlocuiască experienţele împărtăşite de studenţi în campus sau la facultate.
”Există mulţi oameni care consideră că viitorul învăţământului şi al experienţei studentului va fi online. Aceste previziuni par a fi la fel de învechite ca şi internetul în sine, dar s-au bucurat recent de interes prin intermediul ideii de cursuri online, iar universităţile oferă acces gratuit la conţinutul lor didactic prin aceste platforme online”, scrie profesorul Patrick McGhee, de la Universitatea East London, într-un post publicat în The Guardian.
Chiar şi universităţi de top, ca MIT, Harvard, Princeton şi Berkeley s-au angajat în acest trend de educaţie complementară prin intermediul cursurilor online, cele mai multe gratuite.
Fiecare se laudă cu oferte interesante: EdX speră să înveţe un miliard de studenţi, iar Coursera îşi atrage studenţii cu sloganul „Ia parte la cele mai bune cursuri online din lume, gratis”.
Studenţii, ”clienţii” universităţilor
Însă ideea că în viitor vom vorbi de studenţi ca fiind „clienţi” ai universităţilor într-o relaţie bazată pe bani nu pare a fi una acceptată de toată lumea, susţine profesorul.
De ce? Pentru că ”oricare ar fi meritele acestui tip de cursuri, şi se pare că sunt multe, acestea nu pot recrea online experienţele vieţii de campus”.
De exemplu, la Universitatea East London există un program de „vizite la nivel global” prin care studenţii care nu au posibilitatea să înveţe în afara graniţelor proprii sunt sponsorizaţi pentru a călători în anumite destinaţii inovative.
Acest lucru a presupus colaborarea şi lucrul cu ONG-urile din Georgia, cu echipe care ajută la prevenirea defrişării, dar şi proiecte pentru sănătatea sexuală din Uganda.
Tot în proiectele universităţii londoneze mai intră şi programe de internship în care studenţii muncesc cot la cot cu profesorii, câştigând astfel nu numai abilităţi avansate metodologice şi de laborator, dar şi şansa de a desluşi misterele cercetării culturale şi de a deschide şi mai mult calea studiului de cercetare.
Internetul susţine ”colaborarea globală” în educaţie
Profesorul McGhee susţine că răspunsul la toate aceste probleme ar fi putea fi conceptul de „medii personalizate de colaborare globale”: un model care ”presupune ca studenţii să se angajeze în discuţii cu comunităţi de oameni din aceeaşi clasă socială din întreaga lume pentru a examina probleme practice şi teoretice din mai multe puncte de vedere”
Dar cel mai important lucru ar fi împărtăşirea reală de experienţe între oameni, timp şi spaţiu – pentru că, în final, la acest lucru se reduce educaţia, ceea ce calculatoarele nu pot oferi şi studenţii „clienţi” nu pot cumpăra doar cu bani.
Cursurile online, o ameninţare pentru învăţământul tradiţional?
”În aparenţă, aceasta ar putea părea o ameninţare serioasă la adresa unor campusuri universitare: ce naiv nu ar vrea o diplomă de la Harvard pe gratis? Desigur, aceasta nu este, a fost sau va fi o ofertă, dar asemenea titluri sunt irezistibile”, explică profesorul britanic.
Dacă până acum, cele mai multe dintre instituţiile tradiţionale nu au considerat această nouă idee a cursurilor online o reală ameninţare, pentru că nu sunt acreditate, acest lucru ar putea să se schimbe în curând.
Săptămâna trecută, Consiliul American pentru Educaţie (CAE) a anunţat lansarea unui proiect, finanţat de Fundaţia Bill & Melinda Gates, pentru a evalua caracterul adecvat al cursurilor online pentru credite academice şi mai apoi cum trebuie să fie acordat un astfel de credit din moment ce studenţii au plătit şi au trecut de o evaluare atent supravegheată.
Se încarcă comentariile...
