Cum recunoști un părinte toxic. Specialist: educă prin două metode extreme

0
Publicat:

Se vorbește adesea despre o „relație toxică”, despre femei, în general, care rămân în relații care le fac rău. Dar un gen de relație „toxică” poate fi și între părinte și copil, despre care, însă, se vorbește mult mai rar. Efectele unui părinte toxic asupra viitorului adult sunt foarte grave.

Părintele toxic  FOTO Shutterstock
Părintele toxic FOTO Shutterstock

Se spune despre „cei șapte ani de acasă” că sunt cei mai importanți în educația unui copil. Expreisa se referă la educația primită acasă, de la părinți. Dar uneori, această educație de acasă poate face mai mult rău, dezvoltării copilului. Asta pentru că unii părinți pot fi ori prea fermi și prea duri cu cei mici, ori prea indulgenți sau chiar neglijenți. În niciunul dintre aceste cazuri exterme, „educația” nu îl va ajuta pe copil în dezvoltarea sa.

Toate greșelile pe care le fac părinții vor dezvolta probleme de comportament la copil. Mai târziu, când va ajunge adult, el va avea dificultăți în viața socială și emoțională, în relațiile cu alți oameni, potrivit edupedu.ro.

„Transformă mediul familial într-o seră”

Psihologul Yolanda Crețescu a explicat ce înseamnă un părinte toxic. „Părinții toxici sunt cei ce transformă mediul familial într-o “seră” în care cresc copii hiperprotejați, incapabili să înfrunte provocările vieții și cu o autostima extrem de scăzută. Sunt cei care uită că, așa cum plantele au nevoie de apă pentru a crește, tot astfel și copiii au nevoie de încurajare, adică de încrederea sinceră în ei, nu în potențialul lor sau în ceea ce ar putea să devină”, a explicat ea.

Sunt cei care ajung să transforme metodele de educație într-un lung șir de experiențe descurajante pentru copii, fie prin impunere, umilințe, agresivitate, manipulare, fie prin hiperprotectie, suprapermisivitate sau neglijență (...). Acești părinți oscilează, de obicei, între două extreme pe cât de greșite, pe atât de periculoase pentru dezvoltarea psiho-emoțională a copilului: fermitate – prin impunerea voinței asupra copilului, ceea ce îi violează acestuia respectul și stimă față de propria persoană, trezindu-i sentimente de rebeliune, furie, și permisivitate – prin comportamente extrem de indulgente, care violează respectul față de ei înșiși, producând copii tiranici și anarhie în casă și la școală”, mai arată ea.

Riscul să asocieze dragostea cu suferința

De asemenea, psihologul a mai vorbit despre cum se manifestă toxitatea unui părinte asupra copilului. „Copilul crescut sub influența unui părinte toxic va tinde să asocieze dragostea cu suferința, să cadă în relații de dependență, să trăiască cu sentimente de vinovăție, neputință, insecuritate, neîncredere în sine și să dezvolte complexe de inferioritate”, a explicat ea.

Psihologul a enumerat, apoi, mai multe profile de părinți toxici. 

Controlorul sau protectorul 

Este cel care trebuie să știe tot timpul ce se întâmplă în viață copilului, începând de la ceea ce mănâcă și orice acțiune pe care acesta o întreprinde și chiar până la verificarea mesajelor de pe telefon ori citirea jurnalului; cel care devine hiperprotectiv cu copiii și nu le lasă libertatea de exprimare (ex: nu va lăsa copilul să iasă, împreună cu prietenii, să se plimbe cu bicicleta, de frică să nu aibă vreun accident – copilul va capătă astfel un sentiment de nesiguranță și nu își va dezvoltă propria autonomie)”, arată psohologul Yolanda Crețescu.

Exigentul 

Este cel care are așteptări foarte mari în ceea ce privește rezultatele școlare are copilului, punând foarte multă presiune pe acesta. Drept urmare, copilul va crește cu o stimă scăzută de sine, uneori dezvoltând o dependență față de părinți, din moment ce ajunge să creadă despre sine că este o persoană incapabilă și mediocră. De asemenea, va fi adultul de mâine care dacă nu va excela în tot, se va simți respins și va consumă multă energie încercând să demonstreze contrariul”, a mai explicat ea.

Arogatorul de merite 

Este cel care încearcă să-și trăiască visele și împlinirile prin intermediul copilului. El caută să se simtă realizat și să își satisfacă nevoia de recunoaștere prin intermediul copilului pe care îl percepe că o extensie a sa”, mai arată specialista.

Agresivul 

Este cel care tinde să fie foarte dominant și se folosește de dovezi de dispreț, sarcasm și agresiune fizică pentru a obține ceea ce își dorește. Totuși, din când în când, se arată afectuos, mai ales când există posibilitatea de abandon din partea copilului. La rândul sau, copilul va învață să nu-l contrarieze, să nu se manifeste și să nu își apere interesele atunci când interacționează cu alte persoane”, mai arată ea. Potrivit psihologului, acest tip de educație poate duce la vârstă adultă, posibilitatea ca persoana astfel educată să își aleagă un partener cu probleme de agresivitate .

Manipulatorul 

Este cel care prezintă realitatea după bunul plac. Acest tip este foarte dăunător deoarece “vinde” copilului o realitate care există doar în mintea lui, aceea care îl avantajează pe el. Obișnuiește să aibă un astfel de comportament și cu alte persoane, fiind expert în detectarea slăbiciunilor celorlalți pentru a-și atinge scopul, nu se oprește până nu obține ceea ce dorește și are o mare nevoie de control”, mai arată expertul.

Distantul 

Este cel care nu oferă afecțiune și nici nu apreciază afecțiunea primită de la copil. Copilul va crește fără să primească iubire și nici nu va oferi la maturitate, din moment ce este respins. Golul emoțional este foarte dăunător pentru copil deoarece la vârstă adultă va duce la dificultăți în relaționare și la sentimente de vinovăție atunci când se va simți fericit, din moment ce a fost făcut să creadă că nu are dreptul la fericire”, explică ea.

Neglijentul 

Părintele neglijent este  cel care e lipsit de interes și implicare în creșterea copilului sau cel care alocă prea mult timp job-ului sau altor tipuri de activități, în detrimentul petrecerii timpului cu copilul. Această neglijență va conduce inevitabil la un gol emoțional, adaptabilitate deficitară, conectare și relații sociale precare, dependență de părinți la vârstă adultă și eșec repetat, cauzat de lipsa încrederii în sine”, arată ea.

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite