Cei care nu sunt aşteptaţi la aeroport, deşi se întorc cu medalii: olimpicii la fizică, matematică şi informatică

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lotul României de informatică - patru medalii la Olimpiada Internaţională
Lotul României de informatică - patru medalii la Olimpiada Internaţională

Olimpicii români la informatică, fizică şi matematică s-au dus în această perioadă la Olimpiadele Internaţionale ale disciplinelor lor. Tinerii informaticieni au cucerit patru medalii, în timp ce lotul de fizică termină mâine, iar lotul de matematică va pleca pe 18 iulie în Columbia. Înainte de plecarea lor, adevarul.ro a discutat despre aşteptările lor şi dorinţele privind sistemul educaţional românesc.

De multe ori nu sunt aşteptaţi la aeroport atunci când se întorc cu medalii, dar ei sunt consecvenţi, iar în fiecare an olimpicii români la fizică, matematică şi informatică aduc medalii României. 

Primii care au terminat Olimpiadele anul acesta sunt cei de la informatică. Olimpicii români se întorc acasă cu două medalii de aur, una de argint şi una de bronz de la Olimpiada Internaţională de Informatică, care a avut loc la Brisbane, Australia, în perioada 6 - 13 iulie 2013. Toţi participanţii din România se întorc în ţară cu medalii.
Multiplu medaliat internaţional, bistriţeanul Rareş Darius Buhai (clasa a X-a la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”) şi-a adăugat în palmares o nouă medalie de aur, la fel ca la precedenta ediţie.

Laureat cu aur, anul trecut, Vlad Alexandru Gavrilă, elev în clasa a XII-a la Liceul Internaţional de Informatică din Capitală, şi-a îmbunătăţit performanţa, cucerind de această dată medalia de aur, potrivit Ministerul Educaţiei.

Andrei Heidelbacher, elev în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „C. D. Loga” din Timişoara, a obţinut o medalie de argint, iar Mihai Popa, elev în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova, a intrat în posesia medaliei de bronz.

Astfel, România ocupă locul 5 pe naţiuni, după China, Rusia, Coreea de Sud şi SUA.

Urmează matematica şi fizica, unde speranţa la medalii există. Aceşti copii, veniţi de la doar câteva licee în ţară, ar putea probabil participa la toate trei, dacă nu s-ar suprapune. Înainte de plecarea în deplasarea din Columbia, Brisbane şi Copenhaga, am avut ocazia de a-i cunoaşte la o întâlnire organizată de unul dintre sponsorii olimpicilor români, Fundaţia eMag, şi de a afla modul lor de gândire, dar şi cum văd coordonatorii lor sistemul educaţional românesc.

Puţine licee care dau olimpici

Olimpicii români vin de la câteva licee, iar comunitatea le recunoaşte meritele. De exemplu, la fizică sunt 1.000 de copii pe generaţie care vin la una dintre fazele Olimpiadei, din 220.000 aproximativ pe generaţie. Cu toate acestea, există probleme cu masa de selecţie, deşi în fiecare an numărul este asemănător. „S-a demitizat ideea de olimpic. Dacă am avea masa de selecţie mai mare, ar fi mai bine”, crede profesorul Adrian Panaete, care a mers cu echipa olimpică de informatică la Brisbane, unde am obţinut două medalii de aur.

La fizică, tot lotul (Cristian Frunză, 17 ani, Tudor Ciobanu, 17 ani, Denis Turcu, 18 ani, Cristian Andronic, 19 ani şi Sebastian Dumitru, 19 ani) este dat de Liceul Internaţional de Informatică, care practică politica marilor universităţi americane sau a echipelor de fotbal: studiază elevii şi îi conving pe cei mai buni să studieze la ei. La matematică, în afară de Omer Cerrahoglu de la Colegiul Naţional „Gheorghe Şincai” din Baia Mare, ceilalţi vin tot de la ICHB.

La informatică, Rareş Buhai vine de la Colegiul „Liviu Rebreanu” din Bistriţa, Andrei Heidelbacher de la Colegiul Naţional „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara, Mihai Popa vine de la Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova, iar Vlad Gavrilă este la ICHB din Capitală.

„Nu se întâmplă să apară un copil din neant în clasa a 12-a. Ei ştiu unii de alţii. Acesta e un club select şi nu se produc surprize extraordinare”, spune Adrian Dafinei, coordonatorul lotului de fizică. Pentru fiecare disciplina, pregătirea olimpicilor se face prin metode diferite. De exemplu, informatica are două site-uri unde să se pregătească şi alte aspecte pozitive, prezentate de Adrian Panaete, profesorul care a fost cu elevii la Olimpiada Internaţională de la Brisbane. „Prezenţa foştilor olimpici în pregătirea lotului este foarte importantă. Noi avem 50% studenţi profesori la lot. De asemenea, apariţia site-urilor de pregătire este foarte importantă, cu evaluare direct online. Avem şi un sprijin de la olimpicii plecaţi în afară, care ne trimit probleme”, mai spune Panaete.

Pregătire acasă, pe internet

Pentru performanţă ridicată, olimpicii români lucrează mult şi zilnic. Vlad Gavrilă spune că este foarte importantă pregătirea online, integrată cu cea de la şcoală. „Profesorii care ne pregătesc, ne dau probleme care se regăsesc şi pe acele site-uri de pregătire şi ne încurajează să scriem soluţiile acasă şi să le testăm”, spune Vlad. De asemenea, olimpicii la fizică participă la un concurs pe internet, care se desfăşoară tot anul, iar cei mai buni 30-40 sunt invitaţi la finala din Indonezia. „Problemele rezolvate pe internet ne ajută la articolele de cercetare pe care le vom scrie în viaţă”, povesteşte Tudor Ciobanu.

Ce face bine statul pentru ei?

Tudor Ciobanu are 17 ani şi a terminat clasa a XI-a în Bucureşti, la Liceul Internaţional de Informatică. Anul trecut a cucerit medalia de argint la Olimpiada Internaţională de Fizică. Întrebat ce este bun la sistemul educaţional românesc, el spune că flexibilitatea este cea mai importantă. „Mi-a dat flexibilitate. Am ajuns la liceul ICHB, iar lucrul acesta face parte din sistem. Am putut să-mi aleg profesorii şi să-mi aleg şcoala, am putut să mă orientez. Nu cred că numai cei 1.000 de copii de la fizică sunt importanţi. Mulţi ar fi putut participa, dacă ar fi mai multe locuri de organizare a olimpiadei”, crede Tudor.

Rareş Buhai a câştigat medalia de aur la Olimpiada Internaţională de Informatică. La 17 ani, el studiază la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” din Bistriţa şi a fost numit „copilul de aur al informaticii româneşti”. El apreciază sistemul educaţional românesc pentru că educaţia esta la nivel înalt, iar statul recompensează bine elevii pentru rezultate. Dar sunt şi lucruri negative, pe care Rareş le-a evidenţiat înainte de plecarea la Olimpiada Internaţională. „Am fost de multe ori încurcat în pregătirea mea de faptul că unii profesori ţineau morţiş să învăţ la fel de mult la materiile lor. Este greu ca olimpic să faci faţă şi să fii la un nivel înalt la toate materiile”, crede Rareş.

Pentru Vlad Gavrilă, recompensele de la olimpiade sunt foarte bune, asigurându-i bani pentru plecarea la Cambridge, dar el este mâhnit de faptul că la nivelurile de jos, premiile sunt limitate sau aproape inexistente. „Nu există premii la judeţeană, nici măcar o diplomă. Diplomele vin abia după un an. Dacă cineva s-a oprit la judeţeană, se descurajează pentru că nu i-a fost recunoscut acest merit”, crede Vlad.

Care este formula de succes pentru reuşita la Olimpiade?

An de an, elitele ajung la Olimpiadele internaţionale şi iau rezultate excepţionale. Nu a fost an în care să se întoarcă fără medalii, aşa că România este bine reprezentată. Profesorii coordonatori ai elevilor au încercat să vorbească despre formula potrivită pentru a reuşi să ajungi la o asemenea performanţă.

Radu Gologan, unul dintre coordonatorii lotului de matematică, spune că ceva s-a schimbat, dar nu este foarte clar ce. Dacă profesorii au rămas la fel, cine este de vină pentru modificarea în rău a sistemului de învăţământ? El consideră că există câteva elemente importante pentru reuşita şcolară. „Familia este foarte importantă. Nu trebuie să fie una de intelectuali, ci una sănătoasă, care să descopere talentele copiilor şi să facă efortul de a-i ajuta. Am exemplul Mădălinei Persu, acum a terminat doctoratul la Harvard, care este dintr-o familie modestă din Drăgăşani, dar sunt oameni foarte curaţi sufleteşte şi intelectual“, povesteşte Gologan.

De asemenea, pentru Gologan este foarte important momentul de start al învăţământului. „Învăţătorul este esenţial, iar noi am pierdut lucrul acesta. Învăţătorul vede dacă copilul raţionează, că are talent, iar datoria lui e să nu-l strice. Generaţiile noi de învăţători, la presiunea şcolii şi familiei, formalizează din primul moment. Copilul nu gândeşte aritmetica, ei sunt puşi să rezolve ecuaţii“, crede Gologan. În plus, trecerea de la şcoala primară la generală este esenţială: „dacă un copil e bun în gândire, el s-a speriat ceva în clasa a 5-a de nu mai performează“, crede profesorul coordonator.

În plus, învăţământul mediu se îmbină cu cel olimpic, iar clasele mixte şi nu diferenţiate sunt susţinute de stat. Radu Gologan crede că la nivelul ministerului „această distincţie între excelenţă şi restul nu se vrea a fi făcută”. „Elitismul nu e democratic şi nu trebuie să accepţi că există oameni cu nevoi speciale“, spune şi Adrian Dafinei.

Diferenţa aceasta între copiii olimpici este evidenţiată de Dafinei şi prin nevoile lor, pe care a încercat să le rezolve în decursul anilor. „Eu mă chinui să obţin pentru copiii ăştia aceeaşi vedere din partea ministerului ca pentru copiii cu handicap. Si ei au necesităţi speciale: cărţi în plus, relaxare, laboratoare. Statul român înţelege să se poarte bine cu copiii cu dizabilităţi şi nu se îngrijeşte de aceşti copii, ceea ce mie mi se pare incorect. Ei se vor descurca în viaţă, asta e clar“, spune Dafinei.

Formula de succes şi din partea statului

Adrian Dafinei, profesor coordonator al lotului de fizică, l-a completat pe omologul său de la matematică, spunând că formula este una corectă, dar diferenţele dintre elite şi elevii medii sunt din ce în ce mai mari. „Sunt 100 de copii din ăştia la fiecare disciplină din 220.000 cât sunt în fiecare generaţie. Din păcate, ei acum apar foarte vizibil faţă de restul generaţiei. În momentul de faţă un copil deştept într-o clasă obişnuită este doar o pacoste pentru profesor. Copiii deştepţi pun întrebări ciudate, doresc răspunsuri şi un profesor este hăituit. Dar acum profesorii nu mai au nici respect. Acum 20 de ani când spuneai profesor, făceau o mică reverenţă în minte. Acum profesorul este un prestatator care oferă un serviciu căruia îi faci favoarea să-l accepţi“, crede Dafinei.

De asemenea, susţine Dafinei, o problemă pentru învăţământul românesc e lipsa unei strategii îndreptate spre nevoi. „Statul trebuie să aibă o socoteală. Să ştie că vor trebui 100.000 de copiii care să ştie meserii noi. Atunci statul trebuie să încurajeze acele direcţii de învăţământ. Şcoala ar trebui să aibă obiective bine definite. De exemplu, la Universitatea Bucureşti sociologia şi psihologia au populaţii de elevi imense. Ei, un copil care termină sociologia şi ajunge şef de raft la Carrefour nu e o investiţie bună pentru stat. Un copil poate să intre şi să creadă că va ajunge următorul Rădulescu Motru, dar aşa ceva nu iese decât poate o dată la 3-4 generaţii“, crede Dafinei.

Şcoala, de la grădiniţă la Bacalaureat

Profesoriii coordonatori au o problemă în privinţa evoluţiei unui elev în şcoală, dar şi cu modul în care sunt redactate şi organizate subiectele pentru Bacalaureat. „Aceste examene sunt exemplul de canalizare a şcolii nu spre cunoştinţe, ci spre o schematizare a tuturor noţiunilor pe care le învaţă formal şi doar pentru a reuşi la acest examen cu orice preţ”, crede Radu Gologan.

În plus, problema identificată de profesorii de la lot este faptul că şcoala „distruge” elevi. „De ce la nivelul clasei a 4-a procentul de rezultate bune este mult mai mare decât ceea ce se întâmplă opt ani mai târziu la Bac? Şcoala, în loc să-i ofere cunoştinţe, îl distruge. Îl face pe elev un pierzător la Bac”, mai spune Gologan.

Despre învăţământul de masă…

Discuţia despre olimpici este mai simplă, atunci când ai nişte adolescenţi siguri pe ceea ce doresc să facă în carieră şi pe plan educaţional. Dar discuţia despre învăţământul de masă este una mult mai complicată. Profesorii coordonatori au discutat şi acest lucru, oferind câteva dintre soluţiile lor.

Radu Gologan, coordonatorul lotului de matematică, spune că societatea merge după anumite reguli, care nu pot fi schimbate, iar pentru învăţământul de masă trebuie nişte ţeluri realiste. „Trebuie să scoţi din media nişte executanţi corecţi. Trebuie să avem competenţe suficiente pentru ca societatea să meargă mai departe, oameni care pe viitor vor putea schimba un aparat, vor repara o maşină. Degeaba îi pui să reţină o poezie sau o teoremă. Necesitatea unui monstru, omenirea, nu va mai fi asta.”, crede Gologan.

Adrian Dafinei a vorbit făcând o analogie legată de tehnologiile din televizoare. „O fi util să instruieşti copiii să ştie ce se petrece de la preluarea imaginii până la ecran? Poate nu are nici un rost. Trebuie să ai nişte tipi care să ştie atât de bine ce se petrece cu televizorul, încât să-l facă să progreseze”, crede Dafinei. „Meseriaşii cei mai buni de acum sunt cei care ştiu să caute pe internet informaţia. Acolo se va duce învăţământul…”, îl completează Gologan.

Olimpicii României | Infographics

Educație



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite