Ce nu înveţi la şcoală: cum să te porţi la un interviu
0
Ce înseamnă să te vinzi scump, dar nu în termeni de bani, şi de ce un interviu reuşit nu e neapărat cel în urma căruia eşti angajat.
Nouă fete şi un băiat s-au adunat într-o după-amiază de octombrie la Casa Studenţilor din Bucureşti. Toţi vor să se angajeze, dar pentru asta trebuie să treacă prin cea mai mare spaimă: interviul. Aşa că au venit s-o asculte pe Daniela Şerban, directoarea unei companii de consultanţă profesională, povestind despre ce înseamnă un interviu, cum să te pregăteşti pentru el şi, mai cu seamă, cum să te comporţi atunci când dai ochii cu „sperietoarea".
„Un interviu nu este nicidecum un interogatoriu", spune Daniela. „Nu plecaţi cu gândul că acel om din faţa voastră o să vă întrebe de toate, fără ca voi să aveţi posibilitatea să puneţi, la rândul vostru, întrebări." Tinerii aud, unii dintre ei pentru prima oară, că interviul ar trebui să fie, de fapt, o conversaţie, şi încă una între egali. Ce gând tulburător! „Nu trebuie să fiţi umili, ci să gândiţi tot timpul în termeni de egalitate: am venit să solicit, dar pot în acelaşi timp să ofer", explică Daniela.
Cine a privit în podea
Sfaturile sunt presărate cu jocuri. Ca să se cunoască, participanţii la atelier se aşază în cerc şi sunt rugaţi să-şi spună numele, însoţit de un gest. După ce toată lumea se prezintă, Daniela îi întreabă câte nume au reţinut, câte gesturi, şi dacă pot asocia numele cu gesturile. Dar morala e în altă parte.
„Amintiţi-vă unde aţi privit când aţi ieşit în faţa celorlalţi. Cine a privit în podea?" Iată un detaliu care contează: privirea. „Atunci când sunteţi în faţa unor persoane străine, ţineţi cont de felul în care susţineţi privirea. Nu obraznic şi impertinent, dar cu forţă. Educaţi-vă privirea, dincolo de timidităţile pe care le aveţi."La fel de mult contează şi vocea, care trebuie să vină „din stomac, nu din gât", şi cât de mult zâmbeşti, cât de mult gesticulezi. „Ţineţi cont de atitudine: felul în care priviţi, felul în care intraţi într-o sală, în care întindeţi mâna."
Ţinuta trebuie să fie confortabilă, dar formală, să spună ceva despre cel care o poartă, dar să fie decentă şi să impună respect. „Evitaţi blugii. Dacă e vară, nu puneţi ochelarii pe cap şi nu purtaţi sandale", îi avertizează Daniela. După ce a auzit aceste sfaturi, Andreea Grama (20 de ani) crede că s-ar putea descurca „un pic mai bine, cu atitudinea". „La primul interviu aveam emoţii şi am gesticulat poate cam mult. Au ales pe cineva cu mai multă experienţă."
Daniela Şerban (centru) îi învaţă pe tineri cum să se poarte la interviu Foto: Alexandra Marcu
Telefonul nu mai sună
„Dacă în acest moment ar fi să primiţi un telefon pentru un interviu, de unde aţi vrea să vină?" Unii se uită în podea, alţii ştiu precis. Daniela le spune că e OK şi să fie dezorientaţi. Dar ce faci dacă telefonul chiar sună, iar la capătul firului se află şansa jobului visat? Cum te pregăteşti pentru „marele interviu"? În primul rând, te documentezi. „E o condiţie esenţială, să ştii cât mai multe despre locul în care ajungi." La fel de important e să pui întrebări. De pildă: „De ce este disponibil acest post?", „Ce credeţi că ar trebui să fac diferit de ceea ce s-a făcut până acum?", „Care sunt obiectivele pe care ar trebui să le ating în primele două-trei luni? Dar pe termen lung?"
Daniela îi sfătuieşte pe tineri să se „vândă scump", dar nu aşa cum cred. „Când vă doriţi un loc de muncă şi sunteţi conştienţi de capacităţile voastre, e bine să vă vindeţi scump: adică să-i faceţi pe ceilalţi să înţeleagă cine sunteţi, şi care este plusvaloarea pe care o aduceţi în companie." Dintre cei zece participanţi, şase au trecut deja printr-un interviu, dar niciunul nu a reuşit să obţină un job.
„Eram dezamăgită după interviuri, dar pe parcurs am înţeles unde greşeam şi de ce nu mă potriveam cu posturile acelea", spune Sofia Ungureanu (20 de ani). Consolarea vine tot de la trainer: „Un interviu de succes nu e neapărat cel în urma căruia ai obţinut jobul. Poate fi cel în urma căruia eşti împăcat cu tine, mulţumit de atitudinea pe care ai avut-o, de felul în care ai răspuns, de ce ai învăţat, ca o parte din bagajul tău de experienţe pentru mai târziu."
"La primul interviu aveam emoţii şi am gesticulat poate cam mult. Au ales pe cineva cu mai multă experienţă.''
Andreea Grama studentă
"Eram dezamăgită după interviuri, dar pe parcurs am înţeles unde greşeam şi de ce nu mă potriveam cu posturile acelea.''
Sofia Ungureanu studentă
"Când vă doriţi un loc de muncă şi sunteţi conştienţi de capacităţile voastre, e bine să vă vindeţi scump.''
Daniela Şerban trainer
Se încarcă comentariile...
