Cât de udă e apa? Inspectoratul Şcolar investighează greutatea ghiozdanelor elevilor

Postarea unei mame pe Facebook despre cât de greu este ghiozdanul fiului ei care merge în clasa I s-a transformat într-o anchetă la Inspectoratul Şcolar Bucureşti. Femeia atrage atenţia asupra faptului că ghiozdanul fiului ei cântăreşte 25% din greutatea corpului copilului, ceea ce îi pune sănătatea în pericol şi ameninţă că îl va trimite pe micuţ la şcoală doar cu o coală A4.

„Genunche, ghiozdanul lui Pralea al meu, de-i zice Ianu, are 4 kg, adică 25% din cât cântăreşte el şi e doar clasa I. Să-ţi explic: de luni merge cu o coală A4 la el. Atât. Asta pentru că tu nu vii cu geanta de 25 de kg la minister şi nici tembelicus ember care au decis asemenea inepţii. Dacă ai altă opinie, dragă Genunche, îţi zic că mi-a zis că-l doare spatele. Iar asta pentru mine asta echivalează cu «jumătate din Univers e muci si pulbere», a postat săptămâna trecută, mama revoltată care adaugă că este dispusă să plătească pentru un dulap în care copilul ei să îşi poată lăsa rechizitele.

În urma viralizării postării, Inspectoratul a anunţat că a deschis o anchetă şi că va face demersurile pe lângă autorităţile locale, astfel încât să fie asigurate condiţiile optime de şcolarizare pentru elevi. Verificările s-au terminat repede, iar ieri la prânz reprezentanţii Inspectoratului anunţau că au făcut o inspecţie la şcoala unde învaţă băiatul respectiv şi au constatat că reclamaţia mamei este ,,departe de adevăr“.

Însă părinţii şi dascălii spun că de fapt verdictul inspectorilor şcolari este „departe de adevăr” argumentând că un elev transportă zilnic minimum cinci manuale şi culegeri, cinci caiete de lucru în clasă şi eventual alte câteva caiete de teme, un penar, echipament de sport sau, după caz, ustensilele pentru desen pachetul cu mâncare şi, eventual, o sticlă de apă. În concluzie, ghiozdanul unui copil cântăreşte în medie 8 kg în condiţiile în care greutatea ghiozdanului nu ar trebui să depăşească 2,5 kg. Medicii spun că în joc este sănătatea micuţilor, greutatea mare a ghiozdanului provocând atât dureri de spate cât şi deformarea coloanei.

„Pietrele din ghiozdan“ afectează sănătatea copiilor

„Ghiozdanele sunt inacceptabil de grele. Am doi copii, unul în clasa I, celălalt în a III-a, şi cară aproape 25% din greutatea lor corporală. Am noroc că ai mei sunt mai vânjoşi. Am observat că unii părinţi optează pentru troller pe post de ghiozdan. Adică, cei mici, au ajuns să fie ca pe aeroport. Nu aceasta este soluţia. Trebuie să ne gândim la numărul de materii care este mult prea mare, dar şi la faptul că elevilor li se cer prea multe rechizite“, a explicat Ana Măiţă, preşedinte la Asociaţia „Mame pentru Mame“. „În afară de faptul că elevii duc această povară imensă zi de zi, trebuie să avem în vedere că, prin aceste abuzuri, se încalcă legislaţia în vigoare şi-anume Ordinul de Ministru care prevede că ghiozdanul unui şcolar nu ar trebui să cântărească mai mult de 10% din greutatea copilului la ciclul primar, adică nu mai mult de 2,5 kg având în vedere că greutatea unui copil de 7-10 ani este în medie, de 20-25 de kg. Nu ştiu de ce Inspectoratul Bucureşti a mers la şcoala respectivă unde învaţă băiatul acelei mame. Ce să cerceteze? Haideţi, să nu fim ipocriţi. Cu toţii ştim de ani de zile de aceste probleme“, spune Iulian Cristache, preşedintele Federaţiei Naţionale a Asociaţiilor de Părinţi.

„Întreg spaţiul educaţional trebuie regândit, strategic, în termeni de organizare dar mai ales de proces. Cât priveşte copiii mici, cu ghiozdane mari, revine provocarea dulăpioarelor dedicate elevilor din şcoala românească, mă gândesc la cele pe care le ştie toată lumea din filme. Pentru toţi, elevi, părinţi sau profesori, întrebarea esenţială este: «Care este conţinutul obligatoriu al ghiozdanului?» “ , arată şi Daniela Vişoianu, preşedintele Coaliţiei pentru Educaţie.

O altă soluţie, dar care se află la mare depărtare de sistem, „este adoptarea tehnologiei digitale la clasă. În lume se utilizează laptopuri adaptate copiilor (de exemplu Chromebook-uri) rezistente la şocuri şi la apă, avem deja manuale care sunt publicate online, am mai avea nevoie aşadar, în format fizic, doar de caiete“, crede Tincuţa Apăteanu, preşedintele Asociaţiei „Edusfera“.