VIDEO SUA intră în cursă cu Rusia şi China pentru a se dota cu rachete hipersonice. De ce sunt periculoase aceste arme

Statele Unite s-au lansat în cursa hipersonică, cu Rusia şi China, pentru a se dota cu rachete capabile să zboare cu o viteză de cinci ori mai mare decât cea a sunetului.

Pentagonul a anunţat miercuri că a atribuit Lockheed Martin un contract de până la 928 milioane de dolari pe termen nedeterminat pentru proiectarea, dezvoltarea, testarea unei rachete hipersonice aer-sol. Noul şef pentru cercetare şi dezvoltare al Pentagonului, Michael Griffin, subliniase cu o zi înainte că rachetele hipersonice sunt de acum prioritatea nr.1 a Apărării americane.

„Este vorba de unul dintre cele două proiecte ale Forţelor Aeriene pentru accelerarea cercetării şi dezvoltării unor prototipuri hipersonice“, a declarat Ann Stefanek, un purtător de cuvânt al instituţiei, citat de DefenseNews.com. Programul pentru care se alocă 928 de milioane de dolari se numeşte Armă de Atac Convenţională Hipersonică (HCSW).

„Nu putem oferi mai multe detalii despre acest proiect“, a precizat oficialul citat, explicând că cele mai multe informaţii sunt clasificate.

Celălalt proiect la care face referire oficialul citat se numeşte Armă de Reacţie Rapidă Lansată Aerian. Nu este clar care va fi nivelul de finanţare pentru acest program.

Pentagonul vrea ca cele două rachete de croazieră, care vor atinge viteze de cel puţin cinci ori mai mari decât cea a sunetului, să poată fi lansate inclusiv din avioane de vânătoare.

Compeţie cu Rusia şi China

Departamentul Apărării a admis că este o „competiţie foarte mare“ cu Rusia şi China în acest domeniu.

Subsecretarul Apărării responsabil de Cercetare, Michael Griffin - au evidenţiat necesitatea accelerării investiţiilor în tehnologie hipersonică. 

„Cel mai semnificativ avans al adversarilor noştri este dezvoltarea de către China a unui sistem destul de eficient pentru atacuri convenţionale rapide cu raze de acţiune de mii de kilometric“, a explicat Michael Griffin în urmă cu câteva zile în Comisia pentru apărare a Camerei Reprezentanţilor.

Cu actualele capacităţi ale SUA, „nu vom vedea că aceste lucruri ne vin deasupra“, a avertizat Griffin, fost inginer NASA. Odată ce sistemele antirachetă americane le-au detectat, „vom avea foarte puţin timp să răspundem“, atenţionează el.

„China ne-a depăţit în ceea ce priveşte dezvoltarea armelor hipersonice“, a recunoscut recent în faţa Congresului amiralul Harry Harris, şeful comandamentului militar american pentru Pacific (Pacom). „Am rămas în urmă“, a constatat el.

Beijingul tocmai a anunţat că oamenii săi de ştiinţă sunt pe cale să construiască un tunel aerodinamic foarte puternic destinat pentru proiectarea de avioane şi rachete capabile să zboare cu mai mult de 12.000 km/oră, de 10 ori viteza sunetului.

De asemenea, preşedintele rus Vladimir Putin a lăudat la începutul lunii martie noile sale arme „invincibile“, între care noile rachete de croazieră hipersonice.

La puţin timp după aceea, Rusia a anunţat că a efectuat cu succes un test cu aşa-numita rachetă hipersonică „Kinjal“ (Pumnal), spunând că „nu există un echivalent al rachetei Kinjal în lume“.

Şeful comandamentului Strategic al Forţelor Armate ale SUA, generalul John Hyten, le-a spus senatorilor că deocandată SUA singura soluţie pentru SUA de a se proteja în faţa noilor superarme ruseşti şi chinezeşti sunt forţele de descurajare, care includ triada şi potenţialul nuclear american.

Având în vedere doctrina militară a Chinei, care se concentrează în prezent asupra controlului la nivel maritim, interesul Beijingului pentru rachetele de croazieră hipersonice are sens. Capacitatea sa de luptă dintre navă şi navă este limitată şi, prin urmare, are o problemă de a se angaja tactic cu o forţă navală inamică. 

Ceea ce au nevoie chinezii acum, sunt rachetele cu rază scurtă de acţiune pentru a forţa armata SUA să se retragă din Marea Chinei de Sud. Rachetele de croazieră ghidate cu precizie ar putea dezorienta şi apoi penetra sistemele americane de apărare a navelor. Războiul ar deveni apoi o problemă de interceptare a rachetelor de mare viteză sau de distrugere a platformelor de unde sunt lansate, scrie George Friedman.

Statele Unite au o altă problemă strategică. Cele mai multe dintre războaiele sale se desfăşoară în emisfera estică, unde durează luni să deplaseze arsenal militar, aeronave, personal şi resursele necesare pentru a le susţine. Astfel, rachetele hipersonice de mare precizie devin extrem de atractive pentru americani.

Rachetele hipersonice duc la o schimbare de tactică pentru că devine dificilă apărarea unei ţinte. Cealaltă schimbare constă în schimbarea tempo-ului războiului prin eliminarea unor întârzieri cauzate de deplasarea arsenalului greu şi cantitatea de arme şi de bunuri în zonele de conflict.

Situaţia strategică a Chinei necesită arme hipersonice relativ cu rază scurtă, pentru a ameninţa flota americană. Statele Unite trebuie să se apere de aceste arme, tot cu o armă hipersonică, însă cu rază mare de acţiune, pentru a închide fereastra de vulnerabilitate cu care s-ar confruntă în orice război.

Sistemele de apărare antirachetă, ineficiente

Rachetele de croazieră hipersonice şi rachetele balistice intercontinentale (ICBM) pot face ineficiente sistemele de apărare antirachetă pentru că sunt atât de rapide şi pot pot fi manevrte în mijlocul zborului.

Rachetele care pot zbura cu viteze hipersonice ar putea face inutilă apărarea globală antirachetă  şi, dacă va fi fost lăsată necontrolată, ar putea deveni următoarea cursa globală a înarmărilor între naţiunile lumii.

Există în principal două tipuri de rachete care sunt urmărite în această cursă: rachete de croazieră hipersonică (HCM) şi vehicule hipersonice cu glisare (HGV). Ambele sunt în dezvoltare de mai multe ţări, dar China, Rusia şi SUA sunt în stadii mai avnasate.

Datorită vitezei lor hipersonice, nu este nevoie de încărcătură explozibilă, deoarece energia cinetică ar putea fi suficient de puternică pentru a provoca daune într-o zonă limitată - deşi nu de amploarea unei explozii nucleare.

Ceea ce face ca ambele arme să fie atât de ameninţătoare este faptul că ele sunt manevrabile, adică le poate fi schimbată direcţia în orice moment şi îşi păstrează secretul ţintei până în ultimele momente înainte de impact.

Rachetele actuale pot fi interceptate deoarece căile lor de zbor sunt determinate de impuls şi gravitate. Majoritatea, dacă nu toate, sistemelor de apărare anti-rachetă precum THAAD şi Aegis Ashore au nevoie de un proiectil pentru a face contact fizic pentru o interceptare reuşită sau pentru a fi suficient de aproape încât şrapnelul de la o exploziea de proximitate să deterioreze o rachetă .

Deoarece HCM şi HGV-urile sunt manevrabile şi zboară cu viteze atât de mari, interceptarea acestor rachete este aproape imposibilă.

Proliferarea pe scară largă a acestei tehnologii ar putea avea rezultate care ar spori riscul de conflict şi destabilizare, în special atunci când aceste arme sunt înarmate cu încărcături nucleare.

 Un raport al RAND Corporation avertizează că răspândirea acestei noi categorii de arme ar putea pune în pericol atât statele mici, cât şi pe cele mari, în cazul în care s-ar acutiza un conflict. Din acest motiv, experţii militari le recomandă celor trei mari puteri militare să nu livreze rachete hipersonice sau componente importante ale acestora către alte state.

Raportul evidenţiază pericolele asociate folosirii rachetelor hipersonice, capabile să zboare cu viteze de peste 5000 km/h. Această viteză impresionantă, cu mult mai mare decât cea a rachetelor clasice, îngăduie penetrarea unor sisteme defensive anti-rachetă şi reduce drastic timpul de reacţie avut la dispoziţie de către forţele armate ale statului atacat. Astfel, daunele provocate, dar şi represaliile ulterioare, pot fi cumplite.

În afară de Rusia, China şi SUA au început să exploreze modalităţile de realizare a armelor hipersonice şi unele state din Europa de vest, precum şi Australia, Japonia sau India. Tehnologia s-ar putea extinde cu rapiditate şi, în acest context, Richard Speier, autor al studiului, susţine că proliferarea rachetelor hipersonice, ca mijloc combativ, ar putea duce la izbucnirea unui război la scară mare.

Mark Gubrud, fizician şi profesor la University of North Carolina avertizează că rachetele hipersonice ar putea fi dotate cu focoase nucleare şi apoi folosite pentru atacuri, fiind ghidate, după lansare, astfel încât să nu fie detectate de către radarele concepute special pentru detectarea rachetelor balistice tradiţionale.