Trump transformă negocierile comerciale într-o listă de dorințe pentru politica externă - analiză Politico
0Sub umbrela discuțiilor comerciale, administrația Trump presează aliații pentru reforme profunde: de la bugete de apărare și taxe digitale, până la reglementarea giganților tech și acorduri de încetare a focului, scrie politico.eu.
Nu mai este doar despre comerț. Din aprilie, când președintele american Donald Trump a impus tarife generalizate aproape tuturor partenerilor comerciali, agenda negocierilor comerciale s-a transformat într-un amestec de revendicări diplomatice, presiuni economice și condiționări strategice.
În spatele ușilor închise, trimisul Casei Albe a ridicat miza: cerințe pentru creșterea bugetelor de apărare, anularea unor legi naționale care ar dezavantaja companiile americane, dar și promisiuni de pace — condiționate de creșterea importurilor din SUA. Acordul temporar între Israel și Iran, de pildă, este deja invocat ca monedă de schimb în discuțiile cu Beijingul, căruia Trump i-a cerut să cumpere mai mult petrol american.
Este o abordare care redefinește ideea de tarif comercial: nu doar pârghie economică, ci instrument de remodelare a ordinii internaționale.
„Accesul la piața americană ar trebui să coste. Dacă legăm politica externă de tarife, este absolut logic”, a declarat Steve Cortes, fost consilier al lui Trump. „Nu mai e America de odinioară. E una nouă, și regulile le facem noi.”
Cine nu acceptă, riscă tarife punitive
Cine acceptă, descoperă că nici asta nu garantează ridicarea restricțiilor. Canada, de exemplu, a fost exclusă brusc din negocieri săptămâna trecută, după ce nu a renunțat la taxa digitală pentru giganții tech americani. Trump a descris-o drept „un atac direct și flagrant asupra țării noastre”.
Negocierile sunt îngreunate de această abordare „totul pe masă” care dezorientează liderii mondiali. În lipsa unor reguli clare, partenerii comerciali oscilează între frustrare, rezistență și tentativă de adaptare. Un oficial asiatic, sub anonimat, recunoaște: „Nu e clar că funcționează. Dar Trump nu dă semne că ar da înapoi.”
Pentru Casa Albă, însă, tocmai caracterul fără precedent al demersului justifică amplitudinea lui.
„Resetăm un status quo vechi de zeci de ani în care SUA au fost, în esență, exploatate — în comerț, apărare, securitate”, susține un oficial american, tot sub protecția anonimatului. „Nu poți separa aceste lucruri. Sunt legate între ele.”
Un exemplu ilustrativ: la summitul NATO din Țările de Jos, Trump a amenințat Spania cu tarife noi din cauza refuzului acesteia de a-și majora cheltuielile militare. Deși Spania nu poate negocia acorduri comerciale individuale — fiind parte a Uniunii Europene —, mesajul politic a fost transmis.
Presiuni similare se fac și asupra Japoniei și Coreei de Sud, în ciuda faptului că acestea nu sunt membre NATO. Ținta: 5% din PIB pentru apărare — mai mult decât propriul efort american, care se situează la circa 3,4%.
În paralel, Washingtonul cere Seulului să abandoneze un proiect de lege antitrust care nu convine companiilor Google, Apple și Meta. Iar europenii, la rândul lor, sunt presați să renunțe la taxa digitală, în pofida legislației interne și a rezistenței publice.
Negocieri de pace contra importuri
Trump merge mai departe: sugerează că medierea între India și Pakistan, sau între Israel și Iran, poate fi monetizată prin... exporturi americane. China, de pildă, ar trebui să cumpere mai mult petrol în semn de recunoștință pentru rolul Washingtonului în acordul din Orientul Mijlociu.
Este o strategie testată încă din primul mandat, când a impus tarife asupra Chinei în numele protecției proprietății intelectuale și asupra Mexicului pentru a opri migrația din America Centrală.
În prezent, tarifele vizează și criza opioidelor (fentanil) sau regimul Maduro din Venezuela. Orice opoziție este întâmpinată cu amenințări explicite: tarife suficient de mari pentru a echivala cu un embargou de facto.
„Tariful este pârghie de negociere. Iar comerțul e doar o componentă a relației”, a declarat un fost oficial de la Casa Albă.
Dar chiar și cei care cedează nu primesc, neapărat, ce li s-a promis. Președintele Macron, spre exemplu, a cerut ridicarea tarifelor impuse UE după ce statele NATO au acceptat majorarea bugetelor militare. Răspunsul: tăcere.
Negocieri greoaie, parteneri reticenți
Peste 60 de parteneri comerciali sunt implicați în discuții cu SUA. Dar formatul impus de Trump — complex, unilateral, adesea opac — le face greu de susținut în plan intern. Oficialii europeni avertizează că un acord perceput ca dezechilibrat riscă să se prăbușească politic înainte de a fi implementat.
„Dacă înțelegerile sunt prea dezechilibrate, vor fi respinse de opinia publică”, spune un negociator european.
Chiar și acolo unde s-au făcut concesii — precum în cadrul înțelegerii-cadru propuse Regatului Unit — rămâne un tarif de bază de 10%, ceea ce a stârnit reacții negative și din partea altor state membre UE.
În pofida nemulțumirilor, foști oficiali americani nu văd nicio intenție reală de schimbare de direcție.
„Nu există semne că administrația va renunța la această abordare”, spune Patrick Childress, fost consilier juridic al Reprezentantului Comercial al SUA.
Se încarcă comentariile...
