„Tata, dacă mă împuşcă un om rău la şcoală, să ştii că am avut o viaţă fericită.” Ce cred românii care au copii în şcoli din SUA despre masacrul de la Newtown
0„Tata, dacă mă împuşcă un om rău la şcoală, să ştii că eu am avut o viaţă fericită.” Sunt cuvintele unui băieţel în vârstă de şapte ani şi jumătate, spuse în urmă cu câteva luni, când învăţa într-o unitate de învăţământ din Statele Unite. Acum este elev în clasa a II-a într-o şcoală din Bucureşti, după doi ani în structura americană.
„Sistemul şcolar de acolo ne-a oferit, cel puţin în privinţa ciclului primar, numai experienţe pozitive. Cu toate acestea, ceva l-a făcut pe băieţelul nostru să ne spună, în câteva rânduri, pe când abia împlinise şase ani, că ştie că oricând e posibil să fie împuşcat”, ne-a răspuns Alexandru Brăduţ Ulmanu pe blogul său de pe adevarul.ro.
Tragedia din Newtown a stârnit reacţii puternice din partea părinţilor români care au copii în şcoli americane. Unii spun că incidentul este unul izolat şi nu trebuie să se creeze panică, alţii cer consolidarea măsurilor de securitate din şcoli.
„Aş vrea un gardian la intrarea în şcoală, acum nu există”
Aceştia vorbesc despre incident mai degrabă cu tristeţe decât cu panică. Subliniază faptul că unităţile de învăţământ sunt sigure, că aceste incidente sunt rare şi cer soluţii pe termen lung, care să ajute la timp indivizii cu probleme precum cele ale tânărului de 20 de ani care este autorul atacului, precum şi măsuri cu rezultate imediate, precum înăsprirea sistemelor de securitate din şcoli.
Şi mă gândesc, oare o fi sigur să-i duc la şcoală acum, sau să-i ţin acasă? S-o duc la grădiniţă s-o las acolo toată ziua, sau s-o ţin acasă? Ioana Scott, româncă stabilită în SUA
Şcoala în care Adam Lanza, autorul atacului de vineri, a ucis 27 de persoane se află în oraşul Newtown din statul Connecticut, care se bucură de una dintre cele mai scăzute rate ale criminalităţii din SUA şi, prin urmare, este considerat printre cele mai sigure locuri în care să-ţi creşti copiii.
Astfel de evenimente sunt invocate de fiecare dată când este adus în discuţie regimul armelor în legislaţia americană. Acum, societatea şocată - de numărul victimelor, de vârstele acestora, de faptul că un tânăr de 20 de ani poate ucide copii - se concentrează mai degrabă pe identificarea unor soluţii.
Există oraşe şi cartiere în SUA unde un om obişnuit nu este foarte în siguranţă, dar probabil acelaşi lucru se poate spune despre locuri precum Ferentari. Andrei Anghel, doctorand la Universitatea din Chicago
„Nu cred că este panică. Cred că toată lumea este foarte foarte tristă, foarte supărată că aşa ceva se întâmplă. Nu numai că numărul copiilor a fost enorm de mare, au fost copii de 6-7 ani. Ce urmează? Acum trendul e spre rău”, spune Cătălina Atri, care locuieşte în oraşul Charlotte, din statul Carolina de Nord, şi are trei copii, dintre care unul este la şcoală.
„Armele ne sperie, asta nu se poate nega. De asemenea nu se poate nega ca există oraşe şi cartiere în SUA unde un om obişnuit nu este foarte în siguranţă, dar probabil acelaşi lucru se poate spune despre locuri precum Ferentari”, spune Andrei Anghel, doctorand la Universitatea din Chicago.
Eu personal aş vrea un bodyguard la intrare. Unele şcoli mai au, dar ceea ce aş vrea eu ar fi ca cineva să fie de pază permanent. Cătălina Atri, româncă stabilită în SUA
Pentru unii, soluţii înseamnă mai multă securitate în şcoli. Dacă în şcolile româneşti prezenţa unui paznic sau a a unui gardian la intrare este obişnuită, în multe şcoli americane aceştia lipsesc.
Alţii consideră incidentul ca fiind o problemă a educaţiei şi sunt convinşi că trebuie să se schimbe ceva radical în societatea americană, astfel încât indivizi cu probleme sau răbufniri să primească ajutor la timp şi să nu mai creadă că atacurile sunt o soluţie.
„Eu personal aş vrea un bodyguard la intrare. Unele şcoli mai au, dar ceea ce aş vrea eu ar fi ca cineva să fie de pază permanent. Am văzut pe cineva că se plimba pe acolo, dar nu e cineva acolo nonstop. În cazul ăsta a intrat prin faţă, a spart geamul - dar poate să intre pe oriunde”, continuă aceasta.
Însă fenomenul împuşcăturilor în masă, folosit până acum ca argument greu în dezbaterea privind dreptul cetăţenilor americani de a purta armă, devine un punct de cotitură în atitudinea părinţilor faţă de sistemul public de învăţământ - unii iau în calcul chiar retragerea copiiilor de la şcolile publice şi educarea acestora la domiciliu.
„Primul lucru care mi-a trecut prin gând a fost că şi noi la şcoală avem sistem de securitate, dar de fiecare dată când mă duc acolo uşa nu e închisă. Şi suntem şi o şcoală în cadrul unei biserici. Ultima oară când au întrebat dacă putem instala un alt sistem de securitate n-a fost aprobat. O să vorbesc cu directoarea să vedem dacă putem instala un al doilea sistem de securitate”, spune şi Ioana Scott, care locuieşte în Fair Haven, New Jersey şi are o fetiţă de patru ani şi jumătate, care merge la grădiniţă, şi un băieţel de 17 luni.
Nu există paznic la uşă. Chiar la intrarea în şcoală e biroul cu secretara, administratoarea şi directoarea. În fiecare zi directoarea e postată în faţa uşii şi vede fiecare cu cine intră. Dar nu poate proteja în vreun fel. Ioana Scott, româncă stabilită în SUA
„Este greu de înţeles din România, aici dacă deraiază un tren nu mai circulă lumea cu trenul timp de trei zile. Acolo, dacă se prăbuşeşte un avion, lumea ia următoarea cursă. În SUA există o vrobă, asta-i viaţa, ei sunt obişnuiţi cu relele, nu se crează o psihoză, ca la noi”, spune şi miliardarul Cornel Tăbăcaru, ale cărui ambe fiice au urmat studii în SUA. „Nici măcar o secundă nu m-am gândit că se poate întâmpla aşa ceva atunci când fetele mele învăţau acolo”, continuă acesta.
Părinţi care vor să-şi educe copiii la domiciliu
Dincolo de a blama educaţia şi cultura americană - de la problemele grave din domeniul divertismentului şi până la valorile pe care copiii le primesc acasă, există părinţi care, pe lângă a căuta soluţii pe termen lung, care să „atace” deficienţele de la baza unor astfel de incidente, iau în calcul variante extreme - pe termen scurt sau lung - pentru a-şi proteja copiii.
„Am auzit chiar părinţi care au zis că vor să ţină copiii acasă, să îi educe în sistem de şcoală la domiciliu. Am auzit pe cineva că vrea să-şi cumpere pistol, o persoană care înainte spunea că niciodată n-o să aibă armă”, ne-a declarat Atri.
„Când m-am uitat şi am văzut ce dezastru a fost, m-am uitat la ăştia doi ai mei şi mă întrebam cum ar fi fără ei, ar fi groaznic. O prietenă de-a mea care are o fetiţă de şase ani a fost mult mai atinsă, pentru că e exact vârsta pe care o aveau copiii ăia. Şi mă gândesc, oare o fi sigur să-i duc la şcoală acum, sau să-i ţin acasă? S-o duc la grădiniţă s-o las acolo toată ziua, sau s-o ţin acasă?”, se întreabă Ioana Scott.
Este un eveniment major. Pentru că în ultimii 10 ani au fost de trei ori mai multe atentate, cred. În ultimii trei ani cred că a fost mai rău ca în precedenţii 30 de ani. Sorin Adam Matei, profesor de comunicare la Universitatea Purdue
Autorităţile din statul New York au sugerat şcolilor să-şi consolideze măsurile de securitate, să plaseze gardieni la intrare şi să identifice toate persoanele care pătrund. În Boston, inspectorii şcolari au cerut poliţiei să-şi înmulţească vizitele în unităţile de învăţământ. În Chicago, directorii şi profesorii au fost îndemnaţi de autorităţi să reia instructajul pentru cazuri de urgenţă, să-i înveţe pe copii să se ghemuiască la podea, în linişte şi să stingă luminile din clase.
„Noi am primit telefon de la şcoala lui Aiden asigurându-ne că sunt bine şi au o groază de măsuri împotriva chestiilor de genul ăsta şi că au un sistem mai bun, mai puternic, că o să încerce să facă mai multe, să nu lase pe oricine în şcoală. Au fost drăguţi să ne sune”, a declarat Cătălina Atri.
Comunicarea este un element-cheie, aflat la baza acestei mentalităţi, spun specialiştii. Părinţii se simt în siguranţă pentru că, după un astfel de incident, profesorii din şcoli aflate poate la sute de kilometri de Newtown iau iniţiativa şi nu aşteaptă să fie sunaţi de cetăţeni îngrijoraţi, ci iau măsuri şi comunică ei cu aceştia.
„Divertismentul din SUA este dominat de violenţă brută”
„Este un eveniment major. Pentru că în ultimii 10 ani au fost de trei ori mai multe atentate, cred. E o prevalenţă crescută a acestor fenomene – ceea ce este absolut îngrijorător. În ultimii trei ani cred că a fost mai rău ca în precedenţii 30 de ani”, explică Sorin Adam Matei, profesor de comunicare la Universitatea Purdue. Sorin Matei locuieşte în Indianapolis, Indiana şi are doi copii, ambii la şcoală.
Ca părinte m-am tot gândit la băiatul meu şi la prietenii lui care au jocuri violente - şi i-am «pierdut» adaptorul de la XBox, iar mama lui i-a «pierdut» două-trei jocuri video. Sorin Adam Matei, profesor de comunicare la Universitatea Purdue
Din punctul acestuia de vedere, dezbaterea privind regimul armelor şi muniţiilor în legislaţia americană trebuie dublată de o analiză cât se poate de profundă a educaţiei de care au parte tinerii. „Ca părinte m-am tot gândit la băiatul meu şi la prietenii lui care au jocuri violente - şi i-am «pierdut» adaptorul de la XBox, iar mama lui i-a «pierdut» două-trei jocuri video”, spune el.
Pe de altă parte, acesta susţine că este o bătălie pierdută, pentru că tot ceea ce face este ”să acopere o gaură dintr-o sită”. „Degeaba eu, ca persoană, încerc să fac ceva, pentru că el e într-o cultură a acestor jocuri. Până nu vom avea o discuţie culturală şi socială despre asta, nu vom ajunge nicăieri.”
„Dacă ne uităm la programele TV şi tipul de entertainment din America vedem că, mai mult decât a fost vreodată, e dominat de violenţă brută. Programul nu e numai violent, dar violent sângeros, iar pistoalele şi puştile sunt prezente întotdeauna. Cel mai popular joc e Call of Duty. Sau Hallo. Shooting them up. E o parte din realitate, nu o parte din discursul despre realitate”, ne-a explicat Sorin Matei.
Fiind român şi venind în Statele Unite acum 7 ani am fost oarecum şocat să văd că pot cumpăra arme cum cumpăr pâine. Mircea Goia, blogger Adevarul
„Problema cu toate aceste lucruri nu e doar că există filme violente şi arme, ci că noi am creat o întreagă cultură care face chestiile astea acceptabile. O cultură a filmelor violente care face din violenţă ceva banal. E ca un practical joke. Lucruri pe care le facem, cultural, fără să ne gândim la ele, cum sunt în alte culturi rasismul sau machismul. Îi lăsăm să producă aşa ceva pe de o parte în numele libertăţii de expresie, dar pe de altă parte le privim ca pe un dat.”
Tragedia petrecută vineri în Newtown, Connecticut, împarte încă o dată societatea americană în două: avocaţii dreptului cetăţenilor de a purta armă şi cei care denunţă sistemul prea lax al armelor şi muniţiilor.
„Fiind român şi venind în Statele Unite acum 7 ani am fost oarecum şocat să văd că pot cumpăra arme cum cumpăr pâine. Mai ales în statul unde locuiesc acum (Arizona) care nu cere nici măcar un background check (să ţi se cerceteze trecutul, cazierul). Dacă eşti major (21 ani), ai un act de identitate şi bani poţi cumpăra o armă de foc în mod legal (una reală, cu glonţ, nu din cele cu care se joacă unii în România, adică arme cu bile de cauciuc) ”, scrie Mircea Goia pe blogul său de pe adevarul.ro.
SUA este de departe ţara cu cele mai multe arme pe cap de locuitor din lume. În plus, diferenţa faţă de alte ţări cu foarte multe arme (cum este Elveţia, de exemplu), este că SUA au o reglementare foarte laxă a acestora. Armele sunt pretutindeni aici. Andrei Anghel, doctorand la Universitatea din Chicago
Acest eveniment va redeschide cu siguranţă marea dezbatere social-politică în legătură cu controlul armelor de foc, sunt de părere toţi cei cu care am vorbit. „Avem tot felul de statistici - sunt 10.000 de victime ale omorurilor cu arme de foc într-un an în America, comparat cu 5.000 în toată lumea. E un lucru absolut dezgustător”, spune Sorin Matei.
„Într-adevăr este un fenomen: SUA este de departe ţara cu cele mai multe arme pe cap de locuitor din lume. În plus, diferenţa faţă de alte ţări cu foarte multe arme (cum este Elveţia, de exemplu), este că SUA au o reglementare foarte laxă a acestora: practic oricine poate cumpara o arma şi deşi a cumpăra o armă de la un magazin autorizat necesită o verificare de către FBI, armele pot fi cumparate în alte situaţii (tot legal) astfel încât să se evite această verificare. De asemenea, în SUA este legal pentru indivizi a purta arme pe propria persoană în public, ceea ce nu se întamplă in multe alte ţări. Armele sunt pretutindeni aici”, ne-a declarat şi Andrei Anghel, doctorand la Univrsitatea din Chicago.
„În prima mea saptamână în cartierul Hyde Park, considerat unul dintre cele mai liniştite din Chicago, un coleg a fost ameninţat cu o armă, care apoi s-a descărcat accidental la nici un metru de capul lui. Poliţia l-a prins pe atacator imediat. Dar asta este ceva foarte atipic - conform poliţiei locale, este unul din primele incidente de acest fel din acest an”, povesteşte Anghel.
Dezbaterile pe tema regimului armelor este însă una extrem de delicată în societatea americană, republicanii şi democraţii având poziţii divergente faţă de subiect. „Dacă ar fi vorba de o discuţie oarecare ar mai fi cum ar mai fi, dar asta se mulează pe o dezbatere social-politică în dreapta şi stânga, aşa că oamenii rezonează din punct de vedere ideologic la problemă. Conservatorii se trezesc că militează acum şi pentru dreptul de a avea arme de foc”, explică Sorin Matei.
„Şi în America asta poate să însemne că ai şi puşcă automată, cu switch-ul pe semi-automat. Deci dacă spui că trebuie să controlezi armele de foc dai în chestiuni de partid. Asta va duce la o mare bulversare în zona politică. Dar e clar ca lumina zilei şi îşi dau seama că e o nebunie absolută”, continuă acesta.
Chiar şi părinţii care, pentru a-şi proteja copiii, au preferat să nu le spună nimic şi să-i ţină departe de informaţiile privind incidentu de la Newtown, recunosc însă că i-au învăţat pe cei mici ce trebuie să facă în astfel de cazuri.
„În momentul de faţă nu ştiu dacă avem planuri. Ştiu că toată lumea e încă în stare de şoc. Abia s-a întâmplat, te gândeşti şi la Columbine şi alte incidente de genul ăsta, deci te gândeşti că lucrururile s-au agravat. Şi toată lumea se gândeşte dacă e sigur la şcoală”, crede Ioana Scott.
„Am discutat cu el cum să se protejeze în caz că se întâmplă ceva. Niciodată nu se ştie ce se poate întâmpla, de la orice străin care te acostează, până la multe altele. Lumea e orientată pe soluţii - ce putem face să nu se mai repete asemenea lucruri. Sperăm să se schimbe puţin legile, să facă mai greu de a obţine un pistol decât este acum”, spune Cătălina Atri.
Remus Baias, care locuieşte în apropiere de Los Angeles, se bucură de faptul că s-a readus în dezbatere publică problema controlului armelor şi dreptului de a purta arme de foc. „Se mişcă lucrurile, s-a reiniţiat conversaţia despre arme şi controlul armelor şi cred că ce e important e că s-a reiniţiat conversaţia în jurul persoanelor cu probleme de personalitate sau afecţiuni mentale de orice natură.” Fiica sa, în vârstă de patru ani şi jumătate, merge la o şcoală similară celei în care a avut loc atacul.
„Sper ca securitatea să fie mai strictă, dar asta nu e problema principală. Noi dacă punem sistem de siguranţă te păzeşti de ăia răi, dar nu înseamnă că ăia răi sunt ajutaţi în vreun fel. Poate tipul avea probleme mintale, sau probleme în familie. Noi nu rezolvăm ce se întâmplă la sursă. Dacă cei din jur sunt într-o ureche nu zicem hai să te ajutăm, ci doar îl evităm. Asta nu-l ajută”, spune şi Ioana Scott.
În ceea ce priveşte motivele care duc la astfel de tragedii, Sorin Matei consideră că este vorba mai degrabă despre o intersecţie de trei factori, de trei culturi care se sprijină una pe alta şi au făcut aceste comportamente accesibile şi le-au activat. „Dacă te joci pe computer atâta vreme, nu înseamnă că iei pistolul automat să împuşti oameni, dar te obişnuieşte cu gândul ăsta. Mai ales la vârsta asta, 13, 14, 15, 20 de ani, eşti sensibil la influenţe”, spune el.
„Cele trei lucruri sunt cultura violenţei în mass media, cultura posesiei de arme de foc de orice putere şi cultura folosirii armelor de foc pentru a te identifica social şi a petrece timp cu familia. Şi a treia este marea dezbatere politică dintre dreapta şi stânga, care s-a mulat şi pe problema constituţională de a avea sau a un avea arme - care a devenit foarte inflexibilă”, continuă acesta.
O parte dintre sursele din SUA citate au fost contactate de Alexandru Brăduţ Ulmanu.
Se încarcă comentariile...
