Suntem pregătiți să trăim pe Lună? Planurile ambițioase ale lui Musk și Bezos
0Rivalitatea dintre Elon Musk și Jeff Bezos intră într-o nouă etapă. După ani în care a vorbit despre colonizarea planetei Marte, Musk a anunțat că își mută temporar atenția asupra Lunii, unde dorește să construiască un oraș „autosustenabil”. Decizia îl aduce în competiție directă cu Bezos, care a susținut constant că o bază lunară ar reprezenta pasul logic următor pentru explorarea spațiului.
Anunțul marchează o schimbare de strategie pentru compania SpaceX, fondată în 2002 cu scopul declarat de a reduce costurile lansărilor prin dezvoltarea rachetelor reutilizabile și de a transforma omenirea într-o „specie multiplanetară”. Până de curând, obiectivul central era Marte.
Între timp, compania lui Bezos, Blue Origin, mizează de ani buni pe ideea construirii unor infrastructuri industriale pe Lună. Ritmul său mai lent a fost adesea ironizat de Musk, însă Bezos a apărat o abordare graduală, comparându-și compania cu o broască țestoasă: progres lent, dar constant, scriu The Wall Street Journal și BBC.
De la Marte la Lună
Cu puțin peste un an în urmă, Musk afirma că „Luna este o distragere”, insistând că drumul trebuie să ducă direct spre Marte. Însă contextul s-a schimbat. SpaceX se pregătește pentru o posibilă listare publică, iar investitorii caută perspective mai clare pe termen scurt și mediu.
În paralel, prioritățile politice de la Washington s-au reorientat către revenirea astronauților pe Lună până în 2028. Programul american Artemis, coordonat de NASA, urmărește stabilirea unei prezențe umane durabile la polul sudic lunar.
Musk a admis recent că dezvoltarea unei colonii pe Marte ar putea dura peste două decenii, în parte din cauza „ferestrelor de lansare” – perioadele favorabile de aliniere între Pământ și Marte, care apar aproximativ la fiecare 26 de luni. În schimb, susține el, o bază lunară autosuficientă ar putea deveni realitate în mai puțin de zece ani.
Totuși, provocările sunt considerabile. SpaceX nu a reușit încă să plaseze complet pe orbită racheta sa de mari dimensiuni, Starship, iar tehnologia realimentării în spațiu – esențială pentru misiuni de lungă durată – este în curs de dezvoltare. În plus, compania a înregistrat întârzieri în proiectele legate de aselenizatorul lunar comandat de NASA.
Ritmuri diferite, ambiții similare
În 2023, SpaceX a realizat 165 de lansări, consolidându-și poziția dominantă pe piața comercială. Blue Origin, înființată în 2000, a efectuat mult mai puține zboruri orbitale. Cu toate acestea, compania lui Bezos plănuiește o misiune cargo pe Lună în viitorul apropiat și și-a redus investițiile în turismul suborbital pentru a se concentra pe proiectele lunare.
Pe fondul schimbării de direcție a SpaceX, Bezos a publicat pe rețeaua X imaginea unei broaște țestoase — un gest interpretat drept o aluzie la competiția cu Musk.
Musk a răspuns afirmând că nu contează cine ajunge primul pe Lună, ci cine poate transporta „milioane de tone de echipamente și oameni” pentru a construi un oraș funcțional. „În acest sens, poate că noi suntem, pentru moment, broasca țestoasă”, a adăugat el.
Noua „cursă spațială” nu mai este dominată de state, așa cum s-a întâmplat în perioada Războiului Rece, când Statele Unite și Uniunea Sovietică concurau pentru supremație științifică. De această dată, competiția este purtată de miliardari, într-un context geopolitic și economic diferit.
Ce presupune viața pe Lună?
În anii următori, misiunea Artemis II va trimite un echipaj uman dincolo de Lună, la bordul capsulei Orion. Printre astronauți se află și Victor Glover, care subliniază că explorarea spațială este „mai dificilă decât pare”.
„Spațiul este cu adevărat provocator”, spune astronautul NASA Victor Glover. „Este mai dificil decât pare și nu spunem asta suficient de des.”
Glover urmează să piloteze misiunea Artemis II – prima capsulă Orion cu echipaj uman care va zbura dincolo de Lună, mai departe decât au ajuns vreodată oamenii. Timp de zece zile, el și colegii săi vor trăi într-un compartiment presurizat de dimensiuni reduse, complet dependenți de resursele limitate de la bord, relatează BBC.
„Avem un rezervor cu apă și, pe măsură ce o bem, se termină. Avem mâncare și, pe măsură ce o consumăm, dispare – nu vine nimeni să ne aprovizioneze”, spune el.
Chiar și cele mai banale activități devin complicate. „Nu există intimitate. Poți intra în compartimentul pentru igienă și închide ușa, dar de îndată ce pornești sistemul, îi trezești pe toți – este cel mai zgomotos lucru după motor.”
Sunt detalii aparent minore, dar care necesită o pregătire psihologică aparte.
Programul Artemis reprezintă primul pas către revenirea durabilă a omenirii pe Lună. Viitoarele misiuni conduse de SUA vizează construirea unei baze în apropierea Polului Sud lunar. Astronauții vor trăi luni întregi la câteva zile distanță de Pământ, într-un mediu fără aer, cu temperaturi extreme, radiații și nopți care durează două săptămâni.
Selectarea celor potriviți pentru o astfel de misiune este o sarcină complexă.
„Nu căutăm supraoameni într-un singur domeniu”, explică Sergi Vaquer Araujo, coordonator al echipei de medicină spațială din cadrul European Space Agency. „Căutăm persoane bune în toate domeniile – iar asta este extrem de dificil.”
În anii 1950, când NASA își selecta primii astronauți, candidații erau piloți de test în condiție fizică excepțională, supuși unor teste medicale exhaustive. Astăzi, standardele rămân ridicate, dar accentul s-a mutat.
Bolile cronice care ar putea afecta performanța în timpul misiunii sunt descalificatoare. Afecțiuni pulmonare precum astmul, problemele cardiace sau daltonismul pot elimina chiar și candidați altfel remarcabili. „Nu avem în spațiu echipamentele medicale de pe Pământ”, spune Vaquer Araujo. „Reducerea riscurilor este esențială.”
Totuși, condiția fizică este doar începutul.
Psihologia izolării
Dacă primii astronauți erau adesea descriși drept „alfa” – competitivi și dornici de risc – astăzi capacitatea de a lucra în echipă este crucială. În procesul recent de selecție ESA, candidații au fost evaluați în exerciții de grup, unde succesul echipei conta mai mult decât performanța individuală. „Pentru a reuși, trebuia uneori să pierzi în beneficiul echipei”, spune Vaquer Araujo.
O perspectivă asupra vieții într-o bază lunară poate fi obținută în Antarctica. Chirurgul britanic Nina Purvis a petrecut o iarnă la stația franco-italiană Concordia, supranumită „Marte Alb”, din cauza izolării și condițiilor extreme. Timp de nouă luni, ea și alți 12 colegi au trăit complet separați de restul lumii, la temperaturi care pot coborî sub -80°C.
„Trebuie să fii o persoană plăcută cu care să lucrezi, în primul rând”, spune Purvis. „Să gestionezi presiunea, stresul și incertitudinea și totuși să-ți faci treaba.”
Studiile desfășurate acolo arată că monotonia poate deveni un pericol la fel de mare ca frigul. Pentru a combate plictiseala și izolarea, echipa a organizat sesiuni de mindfulness, yoga, construcții Lego și pictură – activități cu „cost logistic redus și beneficii psihologice mari”.
Agențiile spațiale, inclusiv European Space Agency, acordă o importanță tot mai mare selecției candidaților capabili să lucreze în echipă și să gestioneze stresul pe termen lung. Experimente desfășurate în Antarctica sau în habitate simulate arată că monotonia și izolarea pot deveni provocări la fel de mari ca riscurile tehnice.
Construirea unei baze lunare implică și obstacole inginerești majore: protecția împotriva radiațiilor solare, transportul materialelor și menținerea autonomiei energetice. Cu toate acestea, atât Musk, cât și Bezos susțin că Luna poate deveni un centru industrial și tehnologic, inclusiv pentru dezvoltarea infrastructurilor de inteligență artificială în spațiu.
Cursa este în plină desfășurare. Rămâne de văzut cine va reuși să transforme ambițiile în realitate — și cât de pregătită este omenirea pentru a trăi, permanent, dincolo de Pământ.
Se încarcă comentariile...
